Pe aceeași temă
Studierea biografiei intelectualilor interbelici apropiaţi sau integraţi în varii forme şi secvenţe temporale extremei drepte româneşti a constituit un reper constant al interesului reconstitutiv. În interiorul acestei literaturi, lucrarea Martei Petreu, Un trecut deocheat sau Schimbarea la faţă a României, anticipează maniera de documentare şi contextualizare teoretică prezente acum în Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian – acelaşi orgoliu al documentării absolute (şi finale), emiterea unor judecăţi radicale în absenţa cunoaşterii contextului politic intern, incapacitatea plasării subiectului în cadrul mai larg al problematicii, neglijarea discuţiilor despre fascism, democraţie şi dictatură din epocă, dar şi a celor din zona de specialitate.
Cu toate aceste deficienţe majore, tema / teza cărţii solicită un maxim interes la lectură. Este, pe scurt, provocatoare în cel mai înalt grad. În segmentul iniţial al publicisticii sale, Mihail Sebastian este reflexul ideatic, la scară mai redusă, al ideologiei şi stilului politic al mentorului său Nae Ionescu (şi al Cuvântului). Reflexul ideatic se concretizează în reproducerea mimetică a ideologiei antidemocratice, antieuropene, mai târziu (din toamna anului 1933) antisemite a lui Nae Ionescu. Dependenţa de Nae Ionescu ar descreşte, mai ales după scandalul provocat de romanul De două mii de ani şi cu deosebire de recenzia nihilist-antisemită a seniorului la cartea vasalului său. Niciodată însă (până la moartea filosofului, în martie 1940) legătura unei „iubiri“ / prietenii nu s-a distrus definitiv, chiar dacă Mihail Sebastian se rupe treptat de filosofia politică, de charisma intelectuală şi până la urmă chiar de persoana care i-ar fi marcat atât de mult anii tinereţii. Dar unde este culpabilitatea lui Mihail Sebastian în acest caz?
Aderenţa la universul ideologic antidemocratic şi antieuropean al lui Nae Ionescu (filosoful prolegionar stabileşte diferenţa morfologică între spaţiile de cultură şi nu conotează negativ Occidentul în raport cu lumea sud-est-europeană) ar fi expresia mimetismului lui Mihail Sebastian faţă de mentorul său, faţă de care este incapabil până la sfârşit de a se rupe ontologic, substanţial, existenţial. Căci manifestările de cabotinism intelectual şi moral ale lui Nae Ionescu, prăbuşirea spiritului critic al filosofului în faţa ethosului şi praxisului militant al Mişcării Legionare sunt insuficiente, în aprecierea autoarei, de a producere o falie decisivă, inclusiv psihologică, între scriitor şi mentorul Cuvântului.
Este adevărat că între Mihail Sebastian şi Nae Ionescu nu se produce ruptura la ultimul nivel, dar ce poate fi această atitudine a intelectualului cu o identitate etnic-culturală mereu interogată, dacă nu altceva decât semnul disperat al recluziunii în credinţa valorii prieteniei, a recunoştinţei şi solidarităţii? Mihail Sebastian, chiar dacă toate punţile intelectuale, politice, ideologice au fost rupte cu „directorul de conştiinţă“ al tinereţii sale, nu-şi putea renega propria genealogie intelectuală, legată de Nae Ionescu şi Cuvântul, unde nu descoperise decât târziu ostilitatea fundamentalistă faţă de alteritatea evreiască, faţă de democraţie, în care falia între asumarea orgolioasă a românităţii ortodoxe era contrapusă de filosoful de palat fragilităţii recunoaşterii altor identităţi, colectivităţi şi umanităţi. Nae Ionescu devia în haosul ideologic al exclusivismului legionar, şi al său propriu, exprimat în conferinţele susţinute din 1934 până la cele din lagărul de la Miercurea Ciuc, din 1938. Mihail Sebastian, la rândul său, se rupea de această derivă conturată încă din anii 1932-1933, dar nu putea abjura de la valorile sale interiorizate, de care se îndepărtaseră toţi prietenii săi, inclusiv Mircea Eliade: respectul pentru alteritate (şi, în cazul său, alteritatea marcată de originea evreiască), dorinţa de a realiza o sinteză imposibilă atunci (în deceniile colectivismului totalitar) între valori civice şi umane care transcend etnicitatea – toleranţa, iubirea, acceptarea greşelii şi a suferinţei proprii drept căi către creaţie şi cunoaştere.
Mihail Sebastian nu aşteaptă prefaţa lui Nae Ionescu la romanul său De două mii de ani pentru a înţelege antisemitismul fundamentalist şi disoluţia spiritului critic al mentorului. Mihail Sebastian nu este un coleg de presă cu Ion Moţa şi Corneliu Zelea Codreanu. Nu face remarci favorabile despre revoluţia naţională în sensul în care era concepută aceasta de ideologii Mişcării (inclusiv Nae Ionescu). Mihail Sebastian nici nu este un admirator emfatic al fascismului italian şi al lui Mussolini. Pentru a surprinde mai exact toate aceste ipostaze ale scrisului lui Sebastian, autoarea ar fi trebuit să înţeleagă mai bine ce a scris acesta, ce era fascismul italian la începutul anilor ’30, cum s-a transformat Cuvântul nu într-un ziar legionar, cât într-unul în care este explicit prezentată şi blamată „violenţa legală“ a guvernului liberal, care s-a exercitat în deplină potenţă şi anarhie împotriva Mişcării Legionare, dar şi a partidelor democratice de opoziţie. Corneliu Zelea Codreanu şi Mişcarea sa nu reprezentau victimele inocente ale represiunii poliţieneşti a statului. Cuvântul nu exprimă numai comandamentele Mişcării, ci, chiar în plină represiune antilegionară, inserează mărturii asupra situaţiei dificile şi a altor partide, inclusiv din spectrul democratic. „Cei care nu votează“ nu sunt aderenţii expliciţi ai Mişcării Legionare, căci Corneliu Zelea Codreanu indicase aderenţilor să-i să sprijine la urne pe Iuliu Maniu şi Alexandru Averescu.
Mihail Sebastian nici nu precizează expresis verbis că aceşti electori (pe care-i chestionase fragmentar) sunt aderenţii Mişcării, ci unii care nu se regăseau în opacitatea partidelor concurente.
Evaluările lui Mihail Sebastian asupra prezentului nu sunt anticipate, aşa cum predicţionează Marta Petreu, de o consecventă contestare a democraţiei, de elogierea gratuită a fascismului, de respingerea europenităţii. Mussolini este conturat destul de neutru, diferit de extazul scriiturii publicistice a lui Emil Cioran de câţiva ani mai târziu, dar în acord cu sprijinul popular italian pentru dictator din „anii consensului“ (Emilio Gentile analizează coerent caracteristicile solidarităţii populare în jurul mitului „Ducelui“ în Fascismo Storia e interpretazione, Edizioni Laterza, 2007). În rest, încă dinainte de 1934, Mihail Sebastian este un critic acid al fascismelor de orice fel. Pentru scriitor, Leon Daudet, unul dintre liderii L’Action Française, dispune de o anumită complexitate sufletească. „Metafizica Acţiunii Franceze“ îi pare mai apropiată, lui Mihail Sebastian, de stadiul de „simplă opinie“, incapabilă de a conferi „spiritualitate actului militant“.
Lipsa rigorilor impuse de un sistem, prevalenţa atitudinilor lirice, adaptarea permanentă a convingerilor la metamorfozele cotidianului împiedicau, pentru Mihail Sebastian, transformarea abordărilor teoretice ale lui Leon Daudet într-o poziţie spirituală şi a politicii extremei drepte franceze „dintr-o tehnică într-o creatoare de cultură“. Ar fi excesiv să-l interpretăm maximalist pe Mihail Sebastian, distorsionând poziţia sa prin afirmaţia că scriitorul român ar fi dorit o politică şi mai radicală a fascismului catolic şi antirepublican al Acţiunii Franceze, iar Mişcarea Legionară ar fi chiar acest model propus grupului antisistemic francez (de văzut articolele lui Mihail Sebastian, Un fals umanist, Cuvântul, nr. 1084, 1 mai 1928; Politică şi literatură, Cuvântul, an IV, nr. 1285, 18 noiembrie 1928, necitate de autoare în bibliografia finală).
Dacă evaluările critice, exacte şi scrise de multe ori în acord cu intenţia prospectării psihologiei populare, nu pot contura suficient (pentru Marta Petreu, care trebuie să fi citit şi articolele citate mai sus), putem introduce în discuţie alte câteva articole necitate de autoare.
Pentru Mihail Sebastian, într-o lume europeană a descompunerii şi eroziunii fundamentelor de civilizaţie, numai Franţa poate constitui, pentru scriitor, modelul democraţiei apusene. „Franţa este statul clasic al burgheziei“, stat care nu se polarizează politic radical, unde „dreapta“ şi „stânga“ reprezintă formule reconciliabile, fără a se manifesta vehemenţa spiritului public, în care stilul politicii interne şi externe este unul al „eleganţei, discuţiilor, lipsei de stridenţă“. Franţa reprezintă „punctul de rezistenţă al unui întreg sistem economic şi politic, capitalismul, respectul tratatelor, ordinea juridică şi cultura burgheză… toate valorile de securitate“. Identificarea cu modelul francez poate fi cea mai evidentă mărturie a adeziunii la etica „omului în sacou“1 disjunsă de cea a „omului cu pistolul şi mitraliera“ (mai mult o metaforă trist parodică a autorului, inchizitorial amendată de Marta Petreu şi considerată şi ea o dovadă a „fascismului“ şi a dependenţei de Nae Ionescu).
Mihail Sebastian nu a fost fascistul „de ultimă oră“ de la Cuvântul (nu este exprimarea Martei Petreu, ci a mea). El nu a mers în pas de marş alături de Mihail Polihroniade, nici de Ion Moţa, C.Z. Codreanu şi nici măcar alături de Nae Ionescu sau Mircea Eliade. Pasul său de marş nu a fost al Mişcării Legionare şi nici al unui fascism generic.
FLORIN MÜLLER
1. De văzut articolele lui Mihail Sebastian: Politică… politică, Cuvântul, an IX, nr. 2806, 15 februarie 1933, Scurt comentariu la criza franceză, Cuvântul, an IX, nr. 3056, 27 octombrie 1933, Evaziunea castanilor, Cuvântul, an IX, nr. 2851, 1 aprilie 1933, O nuanţă greu de formulat, Cuvântul, an IX, nr. 2858, 8 aprilie 1933.
// Marta Petreu,
// Diavolul şi ucenicul său:
Nae Ionescu–Mihail Sebastian
// Editura Polirom, Iaşi, 2009
// pag. 296
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/Nicusor Dan.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2020/10/nicusor dan 1.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/2025-05-04 (4).png)
Comentarii 12
Eleni - 12-29-2011
Lasati pe altii sa va laude, pe altii sa va admire! Daca am beneficiat de un asemenea raspuns din partea dumneavoastra inseamna totusi ca o farama de adevar exista! Altfel, de ce va pierdeti timpul cu un "calomniator"?Sa auzim de bine! PS- Noi vorbim de activitatea de informator in perioada comunista, ceea ce nici nu ati negat!
Răspundeflorin muller - 11-27-2011
Unui calomniator Sub protectia anonimatului, un oarecare "Eleni" face trimitere la anii studentiei mele: 1. Este adevarat ca am publicat cateva articole, destul de neangajate, cu trimiteri la viata studenteasca de atunci; unul dintre articole este intitulat "Nicolae Ceausescu-un exemplu de viata si lupta comunista". I-as aminti acestui las calomniator ca articolul respectiv a fost grav criticat de tovarasa Olivia Clatici, secretara Centrului Universitar de Partid Bucuresti, ca este un "articol de serviciu", incapabil sa "puna in evidenta personalitatea tovarasului secretar general"; pentru cine nu cunoaste limbajul epocii, un "articol de servicu" era un articol scris de forma, fara sa reflecte cu adevarat opinia reala a autorului, fara sa dovedeasca "combativitate revolutionara", "principialitate". 2. Sedintele ASC-nu "am luat niciodata cuvantul" (folosesc tot limbajul epocii) la sedintele ASC, pentru ca nu aveam nici o functie, nu aveam nici o miza pentru a ma afirma intr-o organizatie in a carei valoare politica nici nu credeam; am participat, o singura data, la o lunga sedinta la care a fost ales secretar pe Facultate un coleg dintr-un an mai mare (ajuns ulterior diplomat MAE). 3. "Nazismul" meu-este o acuzatie foarte grava asupra careia trebuie sa ma refer mai in detaliu; ca sa fi fost "nazist" trebuia sa am un mediu asupra caruia sa-mi exercit "violenta": ce mediu puteam avea eu, ce putere asupra colegilor mei? Cine ma cunoaste cu adevarat stie foarte bine ca eram mai curand o fire reflexiva, un student izolat de colegii mei, cu foarte putine legaturi in mediile lor. In virtutea carei puteri si a caror relatii sociale puteam fi eu "nazist"? La seminarii, cand discutam cu profesorii despre marxism, viclenia ratiunii, economia planificata, Hegel, Antonio Gramsci? Ca sa fi fost "nazist" trebuia sa fiu un individ realmente violent, indiferent la referintele culturale amintite, la textele lui Cioran, Giovani Papini, care atunci ma preocupau intens. Poate eram "nazist" la seminarii, cand faceam trimitere la numele invocate mai sus, la Patrascanu, axiologie, cand participam la concursurile profesionale de filozofie si istorie medievala. 4. "Informator al Securitatii"- acuzatie foarte grava; ce informator al Securitatii sa fi fost, cand nu am facut nici un fel de cariera in politica, diplomatie, afaceri sau administratia de stat dupa 1989, cand am locuit 3 ani intr-un subsol plin de mucegai in anii 1995-1998, cand a trebuit sa-mi cumpar, impreuna cu sotia mea, un apartament cu credit la banca? Ce informator al Securitatii locuieste la ultimul etaj al unui bloc din Rahova, ce informator al Securitatii a avut un contracandidat foarte bine protejat la concursul pentru ocuparea unui post de lector? Pana una alta, sunt singurul cadru didactic din Facultatea de Istorie care a avut contracandidat. Este usor sa calomniezi, din fata unui monitor, acoperind las ticalosia proprie cu protectia anonimatului. Nu m-a preocupat deloc imaginea mea pe Internet, d
Răspundedrd sebastian rusu - 11-12-2011
dl prof univ dr este un profesionist in chestiunile legate de totalitarismul romanesc....si nu merita ponegrit aiurea!! respect dle profesor chiar daca in trecut v-am gresit!!!
RăspundeEleni - 08-16-2011
Domnule Muller, sunt impresionata de convingerile democratice pe care le manifestati in tot ceea ce scrieti si spuneti, dar nu pot sa nu imi amintesc si de acele momente de prin anii 1986- 1989 cand aveati convingeri la fel de puternice, dar pe atunci erau comuniste. Va mai amintiti articolele pe care le publicati in revista " Convingeri comuniste"?Sau cum la sedintele ASC "infierati cu manie proletara" gravele abateri de la linia partidului? Si acum multi dintre colegii din anul dumneavoastra sunt convinsi ca ati fost informatorul securitatii in acei ani! Cand ati avut convingeri mai puternice? Atunci sau acum? Ce ciudat este totul, pe vremea aceea si multi ani dupa vi se spunea " nazistul", nu din cauza numelui, ci a comportamentului pe care il aveati fata de colegi! Toate cele bune si atentie la verticalitate!
RăspundeDinu - 05-16-2011
Continuare: 7.Profesore,cred ca esti un om deosebit de inteligent si as vrea ca inainte sa scrii asemenea lucruri la adresa Legiunii sa te documentezi foarte bine.Te rog sa te gandesti la miile de legionari care au murit prin inchisorile comuniste.Te rog sa te gandesti la “Sfintii Inchisorilor” si la Valeriu Gafencu.Nu este permis ca un om de nivelul tau sa abordeze atat de usor o asemenea problema.8.Nu uita ca cei trei legionari asasini ai lui I.Flueras au fost "reeducati" .in cadrul "Experimentului Pitesti", in spirit comunist,deci si-au pierdut calitatea de oameni si crestini.9.Nu avem nimic cu evreii cinstiti si loiali Romaniei iar constatarea,chiar si gresita, ca numele dumitale ar arata ca ai avea ascendenta iudaica,mai precis khazara ("al 13-lea trib" care nu are vreo legatura cu evreii biblici decat ca au adoptat religia mozaica), nu trebuie luata ca o insulta sau ca ura rasiala ci doar ca multi,foarte multi intelectuali de origine evreiasca nu au fost/nu sunt loiali tarii care i-a adoptat sau in care s-au nascut.10.Eu n-as fi bucuros sa fac parte dintre cei care incalca preceptele Sfintei Scripturi si care conduc lumea financiar,politic,spiritual spre dezastru(N.O.M) si aici ma refer la elita sionista a evreilor si nu la simplii evrei,care,in al doilea razboi mondial nu au fost altceva decat victimele Holocaustului,pregatit din timp de catre conationalii/coreligionarii lor (inventatori dealtfel ai fascismului si comunismului), cu scop precis de ai obliga sa emigreze spre Palestina britanica pentru a reinfiinta statul Israel. Va salut,
RăspundeDinu - 05-15-2011
Profesore, si noi neolegionarii,“fascistii”cum ne consideri dumneata, ne documentam, si surse exista, astfel ca iti voi explica cateva lucruri: 1.In 1937,la Predeal,Corneliu Zelea Codreanu a spus:”Acum mi-am dat seama cine este Hitler.Acest om este bolnav psihic.Cat de crunt m-am inselat in privinta lui.Omul acesta doreste o lupta de exterminare a raselor.Ca si crestin ortodox imi repugna faptul ca am crezut in acest monstru”. 2.Traian Boieru,cel care l-a asasinat pe N.Iorga,a format “Echipa Mortii”,fara aprobarea cadrelor superioare ale Miscarii Legionare.Horia Sima,la acea data a facut tot posibilul sa impiedice acest asasinat.Dupa asasinarea lui Iorga,Boieru a fugit din tara (in Germania, dupa care a mers la…Moscova).Intre anii 1950-1970,Traian Boieru,se plimba nestingherit in Romania.Era singurul dintre “legionari” care putea sa plece din tara cand dorea.Sa mai precizez ca Traian Boieru,a intrat in Miscarea Legionara cu o saptamana inainte sa-l asasineze pe profesorul Iorga. 3.Armand Calinescu si Nicolae Iorga,au fost cei care au instigat la moartea lui Corneliu Zelea Codreanu.Se stie ca profesorul Iorga era foarte orgolios si foarte cu nasul pe sus cand venea vorba de persoana domniei sale.N-are rost sa ma apuc acum sa spun ce caracter avea prof.Iorga in cadrul camarilei regelui Carol II.La Podul Elefterie (actalul Pod Izvor) prof.Iorga a lovit cu piciorul in cadavrele a trei legionari,afirmand:”Bine le-a facut nemernicilor astia…”dupa care a scuipat asupra lor.Acesta era caracterul prof. “nationalist” Nicolae Iorga.Un istoric de renume mondial,dar un om cu un carater duplicitar si bolnav de orgoliu. 4.In 1935,trei legionari au mancat la un restaurant evreiesc.Dupa ce au servit masa n-au mai vrut sa plateasca consumatia.Au sarit la proprietarul localui si l-au agresat.Capitanul,cand a auzit de aceste lucruri a mers impreuna cu cei trei la restaurantul respectiv.De fata cu propietarul (EVREU) ,le-a dat o palma la fiecare si le-a spus:”Acesta este un OM,inainte sa fie evreu.Daca ati venit sa mancati de buna voie aici,atunci trebuia sa va comportati EXEMPLAR fata de acest om care va pus mancare pe masa.Voi trei sunteti exclusi din Miscarea Legionara”.Proprietarul restaurantului (EVREUL) a ramas atat de socat incat a exclamat:”N-am mai vazut un asemenea om pana acum…” 4.Sotia comandantului legionar Vasile Marin,era evreica.Ai idee cati evrei au activat in Miscarea Legionara?Iti spun eu,enorm de multi.Printre altele,Corneliu Zelea Codreanu,era presedintele de onoare ale unei asociatii de…TIGANI!!!Capitanul,botezase peste 50 de copii de tigani. 5.Ai citit din intamplare ce spune tribunalul de Nurnberg,legat de Miscarea Legionara?N-a fost de sorginte nazista sau fascista. 6.Polihroniade,Tutea,Cioran,Eliade,Noica,au fost legionari.Si ei au fost “fascisti”? 7.Profesore,cred ca esti un om deosebit de inteligent si as vrea ca inainte sa scrii asemenea lucruri la adresa Legiunii sa te documentezi foarte bine.Te rog sa te gandesti la miile de leg
Răspundeflorin muller - 05-04-2011
"Camarade" Dinu, Tin sa te anunt ca nu am "ascendenta iudaica"; iar daca as fi avut o asemenea ascendenta nu mi-ar fi fost cu nimic rusine de ea. Probabil, ca acum 70 de ani ai fi fost un criminal cu sange rece. Acum te ascunzi in spatele unui pseudonim. Afla ca am fost acuzat atat de "fascism", cat si de faptul ca reprezint "interesele Internationalei a III-a". Pentru mine aceste acuzatii au fost dovada sigura a obiectivitatii. Ai auzit de Stelescu, de Madgearu, de Nicolae Iorga? Stii ceva de soarta lor? Stiai ca Ioan Flueras a fost ucis de doi tortionari, camarazi de-ai tai de acum 60 de ani, in inchisoare?
Răspundepreotul - 04-30-2011
Este rusinos sa te chemi istoric roman si sa servesti intereselor straine, este dezgustator si acest lucru in termeni simpli se numeste tradare...Pacat ca ati scos pedeapsa cu moartea, dar stiati desigur ce vreti sa faceti in viitor nesimtitilor!
RăspundeDinu - 04-24-2011
Un articol antifascist si prosemit scris de un "istoric" cu ascendenta iudaica...asta spune multe despre "obiectivitatea" pe care o poate avea in analiza fenomenelor istorice.
Răspundealex - 04-02-2011
foarte interesant articolul si foarte buna analiza. citind jurnalul lui sebastian, mi-e greu sa-l percep ca parte din grupul intelectualilor fascisti ce ii erau prieteni si de care, de altfel, se distanta din ce in ce. e adevarat ca in Jurnal nu isi discuta prea in detaliu orientarea ideologica si/sau eventuala ei evolutie dar, de prin 40, incepe sa devina clara ruperea lui ideologica de "prietenii" sai. declansata, cred eu mai ales, de antisemitismul vehement al acestora.
RăspundeFineta - 03-20-2011
Am auzit astazi un banc, de la un domn academician: Mama lui Itic il trimite sa lupte contra musulmanilor si-i spune urmatoarele: "Draga Itic, tu mergi de lupta cu dusmanul, dar ai grija. Dupa ce omori unul, stai si te odihneste. Apoi, mai omori unul si iar te odihnesti, ca tu esti mic, mamuca, si slab si ai nevoie sa te refaci. Dupa aceea, mai omori unul si tot asa, sa omori macar zece." Itic raspunde: "bine mamuca, dar daca al 10-lea ma omoara el pe mine?!" Mama raspunde:"dar, fiule, de ce sa te omoare? Tu nu i-ai facut nimic! Uita-te la tine cat esti de mic si neajutorat..."
RăspundeObiectiv - 12-25-2010
Draga 22, cum poti sa etalezi pe acelasi palier pe Corneliu Zelea Codreanu si Iosif Hechter ? In timp ce Codreanu a gandit, suferit, implicat si sacrificat pentru o idee, "dramaturgul istoriei nationale" impletea vacantele la Balcic, Breaza sau Predeal cu cate 3 amoruri gaurite si inconsecvente.
Răspunde