Mineriadele

 Marti, 28 iunie, la sediul  Grupului pentru Dialog Social, a avut loc lansarea cartii lui Alin Rus, Mineriadele. Intre manipulare politica si solidaritate muncitoreasca, aparuta la Editura Curtea Veche. Prezentam in continuare fragmente de la aceasta lansare.

Doina Jela  (Editura Curtea Veche): Aceasta carte este, intai de toate, o provocare, pentru ca bucurestenii sunt cei mai marcati de prima mineriada. Or, Alin Rus, care este antropolog, a lucrat doi-trei ani in subteran si vreme de 5 ani a vorbit cu minerii, multi participanti la evenimentele si masacrele din Bucuresti. Daca stai 5 ani de vorba cu oamenii aceia, este imposibil sa nu ajungi sa-i intelegi si, intelegandu-i, Alin Rus a avut pe alocuri tendinta de a-i si ierta. El are tendinta sa spuna ca minerii au venit in Bucuresti, pe de o parte, pentru ca au fost manipulati, deci vina nu e a lor, pe de alta parte, pentru ca au o solidaritate muncitoreasca, buna sau rea, care nu li se poate reprosa lor. Alin Rus a scris o carte echilibrata si corecta si, mai ales, o carte de antropologie, sociologie si politologie.

Alti mineri

Ana Blandiana  (Academia Civica): E clar ca tot ce s-a intamplat atunci si se intampla pe parcurs, inclusiv cu istoria juridica a mineriadelor, are legatura cu notiunea de manipulare in diverse feluri. Despre manipulare mi-ar placea si mie sa vorbesc. Dar mai intai as vrea sa spun ca, pana la urma, totul porneste de la memorie. Memorialul de la Sighet are ca deviza: "Atunci cand justitia nu reuseste sa fie o forma de memorie, memoria singura poate fi o forma de justitie". Justitia este mereu impiedicata sa fie o forma de memorie si memoria incearca sa fie o forma de justitie. Aceasta carte este si ea o dovada. Sunt fericita ca se afla aici Ion Barbu, pentru ca, din punctul meu de vedere, intelegerea mineriadelor porneste de la cunostinta cu Ion Barbu. In 1985, cand a fost un scandal cu niste poezii ale mele interzise si n-am mai avut dreptul sa public, Ion Barbu, care nu ma cunostea si pe care nu-l cunosteam, a aflat unde stam, a venit, a sunat la usa, fara telefon inainte, si mi-a adus un cadou. Era vorba de o imitatie miniaturala de lampas, pe care Ion Barbu, care statea si atunci in Valea Jiului, mi-l aducea din partea minerilor pentru ca eram interzisa. In felul acesta imi facea legatura cu niste mineri care erau niste figuri absolut luminoase. In 1977 avusese loc greva din Valea Jiului, despre care stiam foarte putine lucruri, dar faptul ca Ion Barbu venea de acolo si imi aducea si un bilet din partea unui inginer, cu salutul minerilor, suna ca un fel de solidaritate muncitoreasca. Pentru mine se dovedea ca minerii erau de aceeasi parte cu mine. Faptul ca in 1990 minerii marsaluiau pe Stirbei Voda scandand "moarte Anei Blandiana" pune intrebarea in ce masura minerii si-au pierdut memoria, in ce masura e vorba de alti mineri, in ce masura nu e vorba de mineri aproape deloc sau in ce masura minerii au putut fi inlocuiti. Impresia mea este ca, pe de o parte, au fost inlocuiti, pe de alta, au fost manipulati.

Sorin Iliesiu  (GDS): In consens cu cei 19 experti ai Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, am extins crimele comunismului si la perioada postcomunista si am denumit, ca ultima mare crima a regimului comunist, mineriada din 1990.

Un demers remarcabil

David Kideckel  (Central Connecticut State University): Pentru ca a putut sa cunoasca viata minereasca si datorita profesiei lui de antropolog, Alin Rus a facut o analiza extraordinar de buna. El nu aproba violenta minerilor, bineinteles, dar cel mai important este ca autorul plaseaza evenimentele nu numai in contextul lor imediat istoric, dar si intr-un cadru teoretic. Din convorbirile pe care le-am avut in Romania, am observat ca exista tendinta de a simplifica problema minerilor, adica de a-i vedea ca pe o populatie mai salbatica, separata intrucatva de cea a altor muncitori. Din acest motiv, cartea lui Alin Rus atinge o realitate care nu a existat si nu exista in discursul despre mineriade. Minerii sunt plasati intr-un context social si istoric, iar cartea aceasta ne aduce o lamurire asupra faptului ca politicienii manipuleaza sentimentele si structura de grup pentru tintele lor.

Radu Filipescu  (GDS): N-am fost cand au venit minerii in Piata Universitatii, dar stau pe Rosetti si, cand mergeam acasa, m-au oprit niste mineri, mi-au cerut buletinul, s-au uitat la el. Eu n-am mai vazut niciodata niste oameni atat de agresivi. Una dintre explicatiile mele, care nu stiu daca apare in carte, este legata de ceva auzit de mine, anume ca militienii care interveneau impotriva demonstratiilor pe care le faceau cei din Solidaritatea poloneza erau drogati, cu gaze sau alimente, cu substante care cresc agresivitatea. Dupa cum i-am vazut eu de agresivi si cu ochii injectati pe mineri, cred ca poate sa existe si o explicatie legata de intoxicarea lor cu substante care sporesc agresivitatea. Cartea mi se pare un demers absolut remarcabil si sunt curios sa o citesc.

Institutiile statului au incercat sa falsifice adevarul

Dan Voinea  (procuror militar): In dimineata de 14 iunie, cand au venit minerii, au fost asteptati in Gara de Nord de persoane care le-au oferit tuturor sandvisuri si bauturi. Toata aceasta operatiune era dirijata prin structuri ale puterii de stat. Nu a existat o institutie interesata sa faca pe loc o analiza a alimentelor ca sa constate ceva. Atunci a avut loc o manipulare a acestor muncitori, nu numai a minerilor, pentru ca nu numai minerii au venit in Bucuresti. Au venit muncitori din jud. Teleorman, Calarasi, mineri de la Filipestii de Padure, muncitori de la Ploiesti, Pitesti, au venit persoane aduse special sa-i aplaude pe mineri, femei si tot felul de activiste. Cartea este foarte importanta, pentru ca autorul a scris-o cu curaj, incercand sa ne duca spre ceea ce noi trebuie sa intelegem ca s-a intamplat si in decembrie ‘89, si la mineriada. Este vorba de instaurarea fricii, a terorii impotriva fortelor democrate care atunci erau pe cale sa promoveze un alt stat. In Piata Universitatii s-au intalnit doua ideologii. Pe lista persoanelor ce urmau sa fie terorizate nu intamplator s-au aflat Ana Blandiana sau Mihai Bacanu, Liiceanu, Maries, Iliesiu, toti cei care in Piata Universitatii si-au expus ideile. Piata a fost monitorizata cu interes, pentru ca de-abia acolo au inteles ei cati au mai ramas dintre cei care nu mai voiau sa urmeze politica comunista. Acolo a fost vorba de un grup care trebuia inlaturat in orice mod si teroarea a fost folosita impotriva lor. Este vorba de statul genocidar.

 Exista trei tipuri de actiune impotriva populatiei fara aparare: genocidul, razboiul declarat si omnicidul care se refera la atacul nuclear. Dar genocidul este cel care ne situeaza pe noi pe balanta justitiei in echilibru cu ce s-a intamplat atunci. Statul genocidar - statul comunist este un stat genocidar - nu suporta o acuzatie penala si incearca prin orice metode sa amane, sa inlature, sa compromita orice ancheta care ar duce la aceasta concluzie. Ceea ce s-a intamplat in Piata Universitatii nu constituie o simpla infractiune, un simplu atac impotriva unor manifestanti. Cum statul totalitar incearca sa creeze victime, s-a folosit de muncitori si mineri. Aduceti-va aminte ca minerii au plecat satisfacuti ca au ajutat acest guvern care  "nu e lasat sa conduca". Institutiile statului au incercat sa falsifice adevarul. Exista o istorie a acestui dosar al mineriadelor. Primele dosare care s-au facut au fost impotriva manifestantilor din Piata Universitatii, si nu impotriva celor vinovati de represiune impotriva manifestantilor. De-abia dupa 8 ani, cand a venit la putere d-l presedinte Constantinescu si a promis celor din Alianta Civica adevarul despre decembrie ‘89 si mineriade, s-au pus pe tapet aceste dosare. Aproape un an ne-a trebuit sa recuperam toate acele documente si sa facem acest dosar despre care se vorbeste acum. Este vorba de 1.054 de persoane fizice agresate, de mai multe partide istorice carora li s-au distrus bunuri din sedii si le-au fost brutalizati oamenii gasiti acolo, de universitatile din Bucuresti care au fost atacate. Aceasta mineriada ne arata modul cinic in care criminalul a actionat. Minerul nu este rau in felul lui, dar a fost manipulat. Statul avea nevoie ca el sa devina victima. Asta este explicatia pentru care s-au facut dosare impotriva manifestantilor. Cei care detineau atunci puterea s-au prezentat drept victime. Statul totalitar si statul comunist postdecembrist incearca sa amane anchetele, sa le tergiverseze. De ce? Pentru ca trecerea timpului inseamna uitare. Si atunci, victimele intra in cealalta extremitate, in a dizgratiei. Noi trebuie sa vedem actul de justitie prin prisma victimelor, pentru ca justitia de asta este facuta, pentru victime. Este o noutate ce v-am spus astazi ca sunt 1.054 de victime. Poate sunt mai multe. Sunt multi care n-au mai reclamat pentru ca exista si teama de a reclama. Minerii s-au dus la adrese precise, l-au atacat pe Ion Ratiu acasa, l-au atacat pe Mihai Bacanu acasa, au cautat-o pe Ana Blandiana acasa. Stiau minerii din Valea Jiului unde sta Bacanu? Chiar Miron Cozma spune in declaratiile luate ca el a stat toata noaptea la Sala Polivalenta, era Campionatul Mondial de Fotbal, si spune ca veneau mereu niste civili care cereau: "vreau 5 mineri", "vreau 10 mineri". Si la un moment dat el s-a enervat: "unde ii tot duceti?". La alt nivel s-a discutat si s-a organizat aceasta dirijare a minerilor.

Ca sa recunoastem statul ca subiect al infractiunii e foarte greu de dovedit, pentru ca raspunderea este individuala. Trebuie sa mergi la reprezentantii statului si e mai greu de dovedit. Ofera foarte multi complici, care ajuta la aceasta represiune. Acesti complici sunt cei care incita la distrugeri, la omor, la bataie, incendiere si care actioneaza. Numai ca acesti complici, care favorizeaza escaladarea violentei, sunt din toate structurile de putere, dar sunt complici si din randul profesorilor, sociologilor, generalilor, ideologilor. Ei vin si motiveaza, intr-un fel, si sunt solidari la acest omor care a avut loc in timpul mineriadelor. Pe langa acesti complici, exista si niste tehnicieni. Exista o intreaga structura implicata in represiune. Toate aceste acte au fost de natura sa induca populatiei Bucurestiului un sentiment de teama. Apare un lucru foarte ciudat, anume ca victima este cea care trebuie sa ofere probe. Cui? Reprezentantilor statului, care sunt si cei care judeca. Si astfel ajungi cu dosarul care a fost atunci, cu mortii din 13-15 iunie, trimis de noi in instanta in 2000. Dosar care, cum s-a schimbat regimul, a fost restituit. Ne pun pe noi in situatia sa verificam, dupa 16 ani, daca nu cumva la una dintre victime glontul a venit prin ricoseu si nu s-a tras direct. Legea insa apara viata si sanatatea, nu conteaza cum vine glontul, direct sau din ricoseu. Cel care a organizat aceasta represiune si a ordonat sa se traga raspunde. Noi nu facem politica. Obligatia noastra este sa va spunem cine pe cine a impuscat, cine de unde este. Atunci s-a acuzat fara nici un fel de noima si lucrurile trebuie sa intre pe fagasul democratiei, al statului de drept. Am fost incantat de aceasta carte, e de referinta si cred ca ar trebui sa o aiba toate scolile, toate institutiile. Este o cercetare facuta acolo de unde au plecat minerii si este foarte bine documentata.

Dosare complexe

D. Jela : D-le procuror, lumea are senti mentul ca poate nu ati profitat de timpul pe care l-ati avut sa faceti repede dosarele. Le-ati tergiversat sau erau foarte complexe?

D. Voinea : Nu am ce sa-mi reprosez nici in privinta dosarelor revolutiei, nici ale mineriadei. Eu le-am preluat si am muncit la ele, cand era la putere d-l Constantinescu, la initiativa Aliantei Civice. De exemplu, dosarul Clujului nu s-ar fi finalizat la ICCJ daca d-na Blandiana nu mi-ar fi trimis un dosar cu evenimentele de la Cluj, pe care dansa l-a primit de la filiala Cluj a AC. Am facut dosarul Timisoara. Dosarul cu mortii din 13-15 iunie l-am facut si l-am trimis in 2000 la instanta. Nu s-au putut face toate rapid, pentru ca nu sunt niste dosare simple. In dosarul mineriadei sunt 1.054 de parti vatamate, pe fiecare trebuie sa o audiezi cu privire la cine a retinut-o, cine a batut-o, cine a arestat-o, cine a eliberat-o etc. Faceti o medie ca timp si vedeti cat timp ne-ar trebui sa trimitem dosarul curat cu tot probatoriul in instanta. Nu toate institutiile au fost dispuse sa ne sprijine, atunci cand erau implicati foarte multi reprezentanti ai lor in cele intamplate.

Sala : Daca dosarele de la Tribunalul Militar devin civile se alege praful de ele.

D. Voinea : Eu trebuie sa respect legea. Unde sunt faptuitori civili, ideea este sa fie cercetati de civili. Nu spun ca sunt unii mai buni sau mai rai printre magistrati. Se invoca mereu politica UE. Cineva a spus: societatea civila trebuie aparata de militari identificati ca fizionomie si uniforma, pentru ca, in momentul in care demilitarizezi si maschezi, nu mai stii cine a batut pe cine. Victimele n-au cerut asa ceva niciodata. Aceasta reforma este mereu pusa pe tapet de cei interesati pentru inculpatii care exista, si nu pentru victime. Eu nu sunt militar de cariera si pot sa fac treaba si ca civil.

A consemnat Vlad Modoran