De același autor
Scrisoarea nostalgică a d-lui Șerbănescu îmi stârnește tristețea pe care o încerci în fața deșertăciunii unor aspirații ce rătăcesc prin vremi, căutându-și alinarea unor timpuri apuse...
Într-o recentă Scrisoare deschisă către bucureșteni și toți românii, cunoscutul economist și publicist Ilie Șerbănescu ne atrage atenția asupra unei stări de lucruri de o maximă gravitate – în opinia domniei sale -, mesajul său încheindu-se astfel: „Fără producție autohtonă de bunuri, doar cu consum de servicii, și alea livrate de străini, vom pieri ca țară și ca neam în câțiva ani de zile. Acest lucru trebuie să înceteze și România să-și recapete controlul asupra serviciilor publice și asupra întregii economii! Serviciile publice sunt afaceri cu clienți captivi. Ele trebuie să fie în mâna românilor, a statului român, altfel ne vom trezi cu prețuri din ce în ce mai mari!“.
Dacă este să găsim vreun merit epistolei d-lui Șerbănescu, este acela că reușește să adune, într-o formulare concisă, toate temele de suflet ale discursului nostalgic de pe la noi: tranziția a distrus economia românească și, în mod predilect, industria, iar această năpastă vine din faptul că ultimul sfert de secol a însemnat o vânzare nesăbuită a țării intereselor străine; singura modalitate responsabilă de a scoate lucrurile din acest marasm este aceea de a restitui cât de repede țara celor cărora ea le aparține, românilor, adică, mai exact, statului român.
În ceea ce mă privește, nu am ceva anume cu purtătorii și mesagerii nostalgiei după vremurile cincinalelor în patru ani și jumătate. În definitiv, în zilele noastre fiecare are dreptul să tălmăcească ce poate din mersul istoriei și sensul existenței. Problemele apar însă atunci când astfel de mesaje instrumentează neadevăruri grosolane și erori dureroase de raționament economic. Este, din păcate, și cazul acestei scrisori deschise. Îmi iau îngăduința de a aduce, succint – date fiind constrângerile de spațiu redacțional -, doar câteva argumente în acest sens.
„Toată lumea consumă și nimeni nu mai produce nimic (...) Au dispărut, în ultimii 24 de ani, peste 1.200 de întreprinderi productive: fabrici, uzine, combinate, cooperative, sisteme de irigații și câte altele (...) Pagubele sunt uriașe!“
Neîndoios, tema ruinării postcomuniste a economiei românești reprezintă vârful de lance al discursului nostalgic de la noi. Este, însă, un mare neadevăr aici. Pe de o parte, „disparițiile“ la care se face referire nu sunt altceva decât expresia unui binefăcător proces de asanare a economiei de activitățile generatoare de valoare adăugată negativă, pierderi masive care împovărau bugetul public (este un adevăr cunoscut, de altfel, faptul că cele mai multe dintre aceste întreprinderi nici nu ar fi trebuit să fie înființate vreodată, decizia autorităților comuniste de la vremea respectivă bazându-se, în cea mai mare parte a cazurilor, nu pe considerente economice, ci pe unele social-politice, ideologice sau propagandistice). Pe de altă parte, este la fel de neadevărată și afirmația ce susține extincția, în consecință, a industriei autohtone („Fără producție autohtonă de bunuri, doar cu consum de servicii...“; „Toată lumea consumă și nimeni nu mai produce nimic...“). Datele statistice și studiile de specialitate arată că, în România de astăzi, industria – și în special sectoarele industriei prelucrătoare – continuă să fie cea mai importantă activitate economică din perspectiva ocupării forței de muncă și a contribuției la exporturi, dar și din perspectiva platformei legăturilor interramuri, pe care o asigură pentru dezvoltarea tuturor celorlalte sectoare. Ea deține astfel un rol important în crearea valorii adăugate și susținerea creșterii economice. Relevant în acest sens este că, la nivelul ultimilor ani, industria prelucrătoare, alături de cea extractivă și de ramura energie-distribuția apei, a contribuit cu aproape un sfert din produsul intern brut. În plus, această industrie este un important creator de locuri de muncă, fiind de fapt sectorul care înregistrează numărul cel mai mare de salariați (circa 23% din totalul la nivel național). Și mai mult decât atât: pe lângă aportul semnificativ la crearea de valoare adăugată și de locuri de muncă, industria prelucrătoare reprezintă un important laborator pentru inovare, antrenând efecte pozitive în restul economiei. Bunăoară, sectorul deține ponderea cea mai semnificativă din cheltuielile totale realizate de întreprinderile românești pentru cercetare-dezvoltare-inovare (aproximativ 40% la nivelul anilor din urmă).
Așadar, contrar afirmațiilor alarmante ale nostalgicilor, industria românească nu și-a dat încă obștescul sfârșit, ci continuă să existe: avem producție autohtonă de bunuri, iar românii nu au ajuns să se îndeletnicească doar cu consumul de servicii („...și alea livrate de străini...“).
Este adevărat, această producție autohtonă de bunuri își are propriile sale severe probleme structurale, legate mai ales de faptul că valoarea adăugată creată de ea în economie provine într-o proporție importantă din sectoare industriale care s-au dovedit a nu avea capacitatea de a prelua din magnitudinea șocurilor externe aduse de criza mondială declanșată în 2008 și nici nu au putut asigura, în mod sustenabil, viteze mai mari de creștere a economiei românești. De unde, nevoia unei reindustrializări economice, axată însă primordial nu pe instrumentele politicii industriale, ci pe forța alocativă a mecanismelor pieței libere.
Dincolo însă de toate acestea, îmi îngădui în final un moment de slăbiciune omenească pentru a spune că scrisoarea nostalgică a d-lui Șerbănescu îmi stârnește tristețea pe care o încerci în fața deșertăciunii unor aspirații ce rătăcesc prin vremi, căutându-și alinarea unor timpuri apuse...
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/01/Trump.jfif)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2019/07/Ursula von der Leyen.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/02/Trump si zelenski.jfif)
Comentarii 10
silenzio-stampa - 07-14-2015
fiecare societate are elita, clasa "muncitoare" si plevusca ei. si fiecare categorie are rolul ei. cred ca plevusca este cea care neaga trecutul pentru a-si satisface dorinta de parvenire.
RăspundeVicentio B. - 07-11-2015
Simate Domnule Munteanu, pornind de la premiza necesara ca sunteti deshis/ sincer, ar trebui ca esenta critica a comentatorilor privitoare la articolul semnat de Dvs. sa NU va atenueze declaratia de tristete, care va fost generata in conceputul publicat. Ma explic: 1. In contextul cunostintelor mele privind pe Ilie Serbanescu, acesta isi transmite public opinnile NUMAI prin prezentare de DATE viabile/verificabile. 2. Faptul ca Dvs. ati prezentat NUMAI franturi le alese de Dvs. , induce o FRACTURA in conoasterea /apreciarea corectitudinii Dvs., in care apelatii stereotip, de fapt stilul RUTINA, la condamnarea nostalgiilor trecutului comunist, in care de fapt Romania NU cunostea notiunea de SOMAJ , din contra cine NU vroia sa lucreze , daca nu gresesc, putea avea chiar probleme juridice. 3. NU prezentati absolut NICI un fel de date economice, din care sa rezulte strict cuantificat (valoric, procentual) aspectele de BUNA STARE materiala , de MORALA nici nu poate fi vorba, realizate in sfertul de secol, care a trecut cu mare viteza, lasand HAOS . Ceea ce este ordonat priveste NUMAI Coruptia Institutionalizata. 4. IPOCRIZIA, FATARNICIA, CINISMUL, HOTIA, MITOCANIA, etc. de acest gen, au devenit SPORTURI NATIONALE. 5. Nu prezentati NICI ce loc ocupa Romania in privinta PIB in Europa si NICI faptul ca Romania a primit MILIARDE de Euro NERAMBURSABILE, din care o cantitate de BIPEZI & BIPEDE au transformat Romania in Vice Campioana Europei, in fraudarea fondurilor UE. , transformandu-le idupa Legea Conservarii Materiei (nimic nu se pierde, totul se transforma ) in VILE, MASINI, MEGA EXTRAVAGANTE in timp ce PESTE 3 Milioane de Romania au parasit Tara, impanzind in special Occidentul, America, Canada, carora li s-au sustras DELICTUAL , Dreptul elementar constitutional la VOT. Romania paseste, din pacate, precum , inca , Premierul : IN CARJE . Ca atare va intreb, care ar fi cota de somaj in Romania, daca acesti Emigranti ar trebui sa se rentoarca ACASA, inspirand aerul ramas VICIAT de Plagiatorul National cu sloganul mandru ca sunt Roman , ca sa nu spun PLAGIATORII NATIONALI ?
RăspundeIo din popor - 07-09-2015
mi-au dat lacrimile cand am citit despre tristetea pe care o incerci in fata desertaciunii unor aspiratii ce ratacesc in vremi...ce bine este acum cand intre 3-4 milioane muncesc afara din cauza absentei locurilor de munca si copiii cresc fara parinti, iar batranii stau si asteapta un telefon! vai, vai, vai
RăspundeVAsile Popa - 07-09-2015
Sunt ultimul care sustine un regim criminal ca acela al comunismului, dar intreprinderile care mai produc ceva azi sunt din mostenirea comunista. Pe de alta parte, se inchid mii de afaceri in fiecare an in toate tarile capitaliste. Inseamna supravietuirea celui mai putermic. Plata integrala a datoriei externe, desi remarcabila, a fost posibila pentru ca masurile de austeritate au fost mai mari decat cresterea productivitatii. Cresterea serviciilor in Romania nu este iluzorie: ea aduce bani la buget. Mirajul muncii producatoare de hrana sau obiecte fizice pentru asigurarea autarhiei l-a obsedat si pe Hitler. El nu a inteles ca serviciile, bancare sau de alta natura, sunt mai profitabile. Doar ca acestea necesita inteligenta, cunoastere si seriozitate, ceea ce nu este tocmai usor.
RăspundeIo din popor - 07-08-2015
metrouri la orase de 300.000 locuitori? visati, visati, visati!
RăspundeIo din popor - 07-08-2015
umor cat carul!* industria prelucratoare, extractiva si de ramura energie-distributia apei, a conÂtribuit cu aproape un sfert din produsul intern brut*! adicatelea pa vax albina care este pibul nostru au constribuit industrii de tara africana? dezindustrializarea tarii a fost imensa, peste 1250 de unitati industriale au disparut in 25 de ani..asta inseamna 50 de unitati pe an, adica o unitate pe saptamana....cum e sa dispara CUG Cluj intr-o saptamana? sau CUG Iasi? aici a fost ca la bombardament...
RăspundeEliot - 07-08-2015
Fara barbaria comunista aveam metrou si la Cluj si la Iasi basca autostrazi gata de vreo 30 de ani,acuma tot progeniturile fostei nomenclaturi ne tin in subdezvoltare.Iar acum nu ne-a ramas decat sa nu ne uitam trecutul.
Răspundevictor - 07-08-2015
Comparatiile nu trebuie facute cu "vremurile tranzitiei" cand biata tarisoara a incaput pe mainile hotilor. Comparatia trebuie facuta cu Romania monarhista si atunci se va putea observa, domnule Popescu, cam nimic din in vremea comunista nu s-a facut "cat de cat bine". Loc de mai bine sigur ca exista si acum dar in primul rand trebuie continuat cu intemnitarea hotilor.
RăspundeGheorghe Popescu - 07-07-2015
Si totusi, daca le iei pe rind, fiecare din exemplele dumitale au fost dezvoltari bune. Metroul e inca cea mai utila investitie a Bucurestiului (si uita-te la cit se chinuie tranzitia sa mai adauge citiva chilometri de metrou), Hidrocentralele au dat independenta energetica tarii, iar datoriile platite, chiar daca prin infometarea populatiei, au fost un element esential de independenta economica. E destul sa pomenesc numele Greciei, sa intelegi la ce ma refer. Nu spun ca n-ar fi fost facute oricum toate aceste dezvoltari, sint sigur ca Romania ar fi aratat mult mai bine ca parte integranta din Europa in loc de Asia ruseasca, dar ce s-a facut e totusi facut, chit ca a fost facut haotic, utilizind metode demne de Coreea de Nord si cu eforturi inumane. Nu trebuie sa blamam comunismul mai mult decit merita. Si slava cerului ca merita, avind in vedere inegalitatile sociale, lipsa categorica a justitiei sau a grijii pentru sanatatea populatiei, rasturnarea piramidei valorilor in tara, dar mai ales pentru dezbinarea si marasmul in care a fost aruncata populatia datorita comunistilor. Daca insa ne apucam sa stergem cu buretele tot ce a fost facut cit de cit bine, nu facem decit sa trecem in desuet toata judecata comunismului si sa dam apa la moara nostalgicilor. Judecata comunismului trebuie facuta pornind de la o baza corecta. Pro si contra, nu doar contra. Cred ca nostalgia de care vorbeste autorul pleaca mai ales de la faptul ca tranzitia n-a reusit sa construiasca mare lucru comparat cu fostul regim, cind toata lumea se astepta sa pornim ca o racheta. Asta alimenteaza nostalgia dupa zilele trecute, impotenta noului regim de a satisface aspiratiile populatiei. Daca aspiratiile sint sau nu realizabile, asta e o alta discutie.
RăspundeBASCA - 07-07-2015
Mai e unul care s-a dat cu ARO 10 prin tara si si-a asigurat o pensie babana,capitalista.Cand dai la tot pasul de nostalgici amnezici care-ti insira clisee comuniste:metrou,hidrocentrale,casa poporului,electricitate,datorii platite si toata lumea avea servici,te fac sa spui ca ideile astea numai cu moartea biologica a aluia care le emite dispar.Un socialist poate orice,pentru ei, realitatea e intotdeauna virtula.
Răspunde