De același autor
Săptămâna trecută, revista Foreign Affairs a publicat două eseuri despre războiul din Ucraina, unul care analizează condițiile care ar trebui îndeplinite pentru eliberarea Peninsulei Crimeea, celălalt, despre ce trebuie să facă Statele Unite și Occidentul pentru a sprijini Ucraina să acționeze decisiv pentru a sparge actualul blocaj și a câștiga războiul. Cel din urmă este o pledoarie „împotriva incrementalismului”, adică împotriva acordării graduale, picătură cu picătură, a sprijinului militar și logistic pentru Ucraina, și aparține fostului consilier al președintelui Obama și, ulterior, ambasador american la Moscova, Michael McFaul. Acesta argumentează că, deși rușii nu au reușit să îndeplinească niciunul dintre obiectivele strategice pe care și le-au propus la începutul războiului, fereastra de oportunitate pentru ca Ucraina să câștige victorii decisive pe câmpul de luptă se îngustează și există riscul ca războiul să se transforme într-un conflict de uzură, care nu va servi decât intereselor lui Vladimir Putin. Ambele articole susțin creșterea substanțială a sprijinului militar american și occidental pentru Ucraina pentru ca aceasta să poată lansa o contraofensivă hotărâtoare după mult anunțata „ofensivă de primăvară” a Rusiei.
Tentația izolaționismului
Problema cu genul acesta de articole, care nouă ni se pot părea rezonabile și solid argumentate, este că apar cumva împotriva curentului care își face loc tot mai mult în societatea americană, dar și în politică și în centrele de reflecție. Astfel, potrivit unui sondaj realizat de Pew Research Center la sfârșitul lunii trecute, dacă, în martie 2022, 50% dintre americani considerau că războiul din Ucraina reprezintă o amenințare gravă la adresa Statelor Unite, în ianuarie 2023 numai 35% mai credeau acest lucru. Numai 29% dintre alegătorii republicani și independenții care înclină să voteze cu republicanii mai aveau această opinie cu numai o săptămână în urmă. O altă cifră îngrijorătoare arată că 40% dintre republicani susțin că Statele Unite acordă prea mult sprijin Ucrainei. Pe de altă parte, a crescut și numărul democraților care cred același lucru, dar proporția lor este de numai 15%.
De ce sunt semnificative aceste cifre? Pentru că republicanii dețin acum controlul Camerei Reprezentanților și, prin urmare, controlul asupra alocărilor bugetare. Deja președintele Camerei, Kevin McCarthy, a declarat că nu va mai exista un cec în alb pentru ajutoarele oferite de Casa Albă Ucrainei, în vreme ce unii situați la extremă, precum susținătoarea lui McCarthy, Marjorie Taylor Greene, o ferventă aderentă la tot felul de teorii ale conspirației, au declarat că niciun cent nu va mai fi alocat Ucrainei. Ce-i drept, nu toți republicanii din Congres au asemenea opinii bizare și, până acum, ajutoarele pentru Ucraina au fost aprobate de o largă majoritate bi-partizană, dar lucrurile pot lua o întorsătură urâtă pe măsură ce se încinge lupta electorală pentru alegerile de anul viitor.
Motivul pentru care acest lucru este foarte probabil să se întâmple este că un candidat, anume, Donald Trump, pare hotărât să facă din angajamentul Statelor Unite în Ucraina o temă de campanie care să-l ajute să câștige nominalizarea și, în final, alegerile. Trump este aceeași persoană care a caracterizat invazia Ucrainei drept „o mișcare de geniu” din partea lui Putin și care acum avertizează în privința apocalipsei nucleare, care ar fi după colț. Într-unul dintre numeroasele sale mesaje pe această temă, Trump critică aspru decizia administrației de a livra tancuri Abrams ucrainenilor și prevestește tot felul de nenorociri și distrugeri care ar urma după aceasta. Deși nimeni nu vede în acest moment o cale de a iniția măcar discuții care să ducă la negocieri de pace ucraineano-ruse, Trump se laudă că, dacă ar fi președinte în locul lui Biden, „ar face pace în 24 de ore”. Cu toate că îl acuză pe Biden că este „slab” în chestiunea ucraineană și că din cauza acestei slăbiciuni americanii plătesc „ca fraierii” cea mai mare parte a sprijinului militar și non-militar acordat Ucrainei, Trump nu a găsit încă resursele interioare să emită nici cea mai slabă critică la adresa lui Putin, pentru care pare să aibă o fixație nesănătoasă și o admirație neclintită. Iar numărul trumpiștilor atât în Congres, cât și în rândurile alegătorilor continuă să rămână suficient de mare încât să-i ofere lui Trump postura de favorit cel puțin în alegerile interne din Partidul Republican. Tranziția de la partidul din vremea lui George W. Bush, când republicanii susțineau intervențiile militare externe și erau moderat antiruși, la izolaționismul trumpist de tip „America first” reprezintă un risc pentru politica externă a Statelor Unite și pentru unitatea transatlantică atât de mult lăudată după invazia rusă. Dată fiind majoritatea firavă din Cameră, un mic grup de trumpiști hotărâți poate declanșa o revoltă bugetară din cauza sprijinului acordat Ucrainei, care s-ar putea amplifica într-o mișcare politică mai largă pe măsură ce se desfășoară etapele cursei electorale. Trump are oameni bine plasați, unii dintre ei chiar în influenta Comisie de politică externă. |Un astfel de congresmen a publicat recent un articol în care acuză administrația Biden că îi lipsesc obiectivele strategice clare în războiul din Ucraina și a apreciat că e nevoie de „profunzime strategică” și de întoarcerea la promovarea cu prioritate a intereselor americane.
Cât poate suporta Vestul războiul
Teama de un război prelungit se face tot mai des simțită în Occident. Comentatorii militari avertizează că, dacă Vestul nu decide repede să crească substanțial ajutorul acordat Ucrainei, perspectiva este ca războiul să se întindă de-a lungul câtorva ani. Dacă ucrainenii nu primesc ce vor, inclusiv avioane de luptă, atunci actualul sprijin cu „țârâita”, cum se exprima un fost ofițer de aviație britanic de rang înalt, „va ajuta Ucraina să nu piardă războiul, dar nu o va ajuta să îl câștige”.
În plus, există deja un consens asupra faptului că un conflict prelungit nu va face să servească decât interesele lui Putin, nu și pe cele ale Vestului sau ale Statelor Unite. RAND Corporation a publicat recent un studiu consistent care ia în considerare modul în care războiul din Ucraina servește sau nu interesele americane. În privința duratei, autorii studiului subliniază că un război lung ar aduce puține beneficii Statelor Unite, printre care continua pedepsire a Rusiei pentru agresiune, ceea ce ar întări pe plan internațional convingerea că agresiunea nu rentează, creșterea cheltuielilor militare în rândul aliaților occidentali, precum și continuarea decuplării economiilor Vestului de resursele energetice rusești.
De cealaltă parte, un război lung va crește pericolul izbucnirii unui conflict între NATO și Rusia, ceea ce ar putea crește probabilitatea unei confruntări nucleare. Și așa, în absența unei implicări directe a NATO, analiștii se tem că dacă rușii pierd prea mult teren, atunci ar putea recurge la arme nucleare tactice împotriva ucrainenilor, dar dacă NATO ar fi atrasă în război, atunci rușii, ale căror capacități de luptă convenționale sunt extrem de limitate, ar putea ajunge la concluzia că nu au altă soluție decât arma nucleară.
Chiar în lipsa unui conflict nuclear, un război prelungit înseamnă creșterea majoră a fluxurilor de bani, armament și muniție livrate Ucrainei, care ar putea sărăci resursele militare ale Americii, în condițiile în care Statele Unite mai trebuie să vegheze și la ascensiunea militară a Chinei și să fie pregătite pentru alte probleme care ar putea apărea în diferite părți ale globului. Armata ucraineană folosește cantități enorme de muniție numai pentru a-i ține la distanță pe ruși, în vreme ce capacitățile de producție de armament și muniție occidentale funcționează în regim de pace. Or, această situație nu poate dura la nesfârșit și țările NATO se vor afla în situația de a nu mai face față nevoilor Ucrainei, fără a afecta propria securitate. În sfârșit, un război prelungit ar putea afecta serios economia occidentală și livrările de alimente către diferite părți ale lumii, în special cele sărace, ceea ce ar crește instabilitatea. Pentru autorii studiului, toate aceste argumente sunt motive de dez-escaladare și de inițiere a convorbirilor de pace.
Ne confruntăm, așadar, cu două puncte de vedere opuse. Ambele sunt de acord că un război prelungit nu este în interesul Occidentului, dar diferă diametral în privința soluțiilor. O tabără susține că pentru a preveni acest deznodământ, Ucrainei trebuie să i se ofere cât mai rapid toate mijloacele cu ajutorul cărora să spargă blocajul actual și să înceapă să câștige războiul. Cealaltă pretinde că soluția este dez-escaladarea și lansarea de negocieri de pace. Acest ultim punct de vedere conține în sine presupoziția că Ucraina trebuie să renunțe la eliberarea întregului său teritoriu de sub ocupația rusă sau a unor părți ale teritoriului. Altfel spus, menținerea mai mult sau mai puțin a statu-quoului. Vestea proastă pentru Ucraina este că, pe măsură ce războiul continuă, tot mai mulți oameni influenți din America încep să creadă în această soluție imorală. //
