De același autor
Fragmentul de proză de mai jos este strict luat din realitatea postrevoluţionară din Timişoara, la un bar anume unde mă aflam şi eu ascuns sub numele de Ilie Şfeic. Atrag atenţia cititorului că numele nu este nevinovat: Şfeic este bravul Svejk, nimic altceva. Mai adaug aici şi dedicaţia din titlu, la care adaug frumuseţea indicibilă din zilele acestea a mitingurilor colegilor cu patalama şi rente viagere care îşi zic revoluţionari. Colegi, adică, de-ai Anei Ipătescu!
Trebuie să precizăm că Şfeic nu a devenit deodată bravul capitalist de mai târziu, la început Iliuţă va fi să fie revoluţionar, pe urmă militant şi, abia la urmă, patron. Această înceată schimbare a sa va fi în acord cu schimbările întregii societăţi, aşa cum îi şi spunea la bere, la café barul Boycott, prietenul său, mitingistul şi viitorul oengist Costică, zis mai apoi Kiti, nu se ştie de unde şi de la ce anume. Şi pe când stăteau ei aşa la bere, fumau ţigări revoluţionare într-un fum revoluţionar, într-un decor care amintea perfect de fosta bodegă din vechiul regim. Semăna exact, la fel mesele, la fel pereţii, la fel grilajele de fier de la geamurile vitrinei, la fel tejgheaua de tablă inox. Nici nu se poate schimba, de altfel, totul peste noapte aşa cum ar dori ei în calitatea lor de foşti mitingişti, actualmente activişti oenge, nu se poate deoarece istoria nu se schimbă cu una, cu două. Oricum, ceva, ceva modificări s-au ivit, bunăoară avem o reclamă cu o sticlă roşcată pe care scrie – pentru tot consumatorul – Coca Cola, pe care o ştiau ei, ce-i drept, din reclamele de la televiziunea din Novi Sad, pe când se uitau cum sfârâia în pahar cu bule ademenitoare Coca Cola sârbească, în vreme ce la noi răcoritoarea se numea Cilcola sau Cico şi era produsă în sticle urâte, cu nişte depuneri albe pe fundul sticluţei. De altfel, Costică Kiti îi spune lui Ilie, chiar acolo la café barul Boycott, pe când stau şi beau Coca Cola, după ce se uită admirativ la forma specială a sticlei, cu dungile lunguieţe:
- Îţi dai seama, Şfeic Ilie, că mai anul trecut beam Cico de la tonetă, caldă, acră şi peste tot erau viespi.
- Îmi dau seama, încuviinţează Şfeic, în vreme ce înghite cu satisfacţie abia potolită din sticla cu Coca Cola americană.
- Am fost, cum s-ar zice, norocoşi că am apucat asemenea vremuri, adaugă satisfăcut şi obosit de activism şi oengism Kiti Costică, şi Ilie îi dă dreptate. Mai întotdeauna, de altfel, Şfeic Ilie îi dă dreptate lui Kiti Costică şi altor leaderi, aşa cum se va vedea acest lucru pe parcursul întâmplărilor din anul acela nebun în care, cum se zice, se luptară zi de vară până-n seară cu structurile securiste şi cu cei care nu erau de acord cu schimbarea.
Pe când discutau ei aşa, iacătă vine unul dubios după înfăţişare: pantaloni blue jeans americani originali, geacă din piele cu vulturul american brodat frumos pe umărul drept, cu nişte ochelari negri agăţaţi pe vârful nasului. Are bani. Plăteşte o Coca Cola.
- Sunteţi de la revoluţie?
- Da, domnu’.
- Aha, e bine, e foarte bine.
- Da’ dumneata, eşti şi dumneata de pe la revoluţie?
- Păi, am fost şi eu, nu zic nu.
- Asta e foarte bine.
- Şi acum ce faci, că s-a terminat?
- Chiar asta mă gândeam când m-am aşezat aici la voi la masă. Da’ prima dată să ne cunoaştem. Numele meu este Pavlinka. Aşa mă cheamă.
- Pe mine mă cheamă Ilie Şfeic.
- Costică. Îmi poţi zice Kiti.
- Şi zici că s-a terminat.
- Da. Chiar aşa.
- Şi nu ai ce face. Precis nu ai ce face.
- Chiar aşa. La asta mă gândeam şi eu, ce să fac acum, că a început o lume nouă, nu l-aţi auzit pe Ion Caramitru şi pe Mircea Dinescu la televizor?
- Ba cum nu. I-am auzit. Acu’ doi ani au spus, şi parcă a fost ieri, nici nu-mi vine să cred treaba asta.
- Care treabă?
- Asta cu lumea nouă, că a început o lume nouă.
- Păi da, asta e adevărat, a început.
- La asta mă gândeam şi eu în drum spre café barul ăsta, unde ştiam că stau la Coca Cola revoluţionarii. Mi-am zis aşa: mă, Pavlinka, a început de doi ani lumea nouă şi tu ce-ai făcut? Eh, ia spune-ţi ţie şi posterităţii, chiar aşa mi-am spus, şi vă mărturisesc că mi-am scormonit în memorie să văd ce-am făcut în aceşti doi ani de când a început lumea nouă şi vă mărturisesc că nu am găsit mare lucru. Mai precis, nu am făcut nimic. Acu’ e şi greu, că eu am fost înainte vreme cadru activ la băieţii de la operativ, ştiţi voi.
Cum aude asta, Ilie sare în picioare indignat. Va să zică Securitatea, zice holbat şi enervat totodată. Kiti îl linişteşte repede. Stai pe pace, îi zice, să vedem ce vrea dumnealui, şi-i spune numele ăla rusesc.
- Păi, ce să vreau, caut ceva, o oportunitate de afaceri, să câştigăm şi noi un ban, să nu trăim degeaba pe faţa pământului. Ce-i mai frumos ca banul, acu’ în capitalism ne dăm seama mult mai bine de asta, că în socialism nu era nevoie de bani. De pile aveai nevoie şi aveai de toate.
- Asta aşa-i. Cred că dumneata nu ai dus lipsă de nimic.
- Adevărat. Aici e adevărat, nu am avut nicio lipsă. Îmi trebuia benzină, mergeam la benzinarul meu care era informator şi rezolvam treaba, pe urmă mergeam la măcelarul din reţea şi gata cu aprovizionarea cu tot felul de mezeluri şi cărnuri de toate mărimile şi soiurile.
- Acum toate astea s-au terminat şi îmi pare bine.
- Mie, vă spun sincer că nu îmi pare bine, dar e de înţeles de ce anume, nu insist, am priceput ce au spus ce-i doi la televizor, aşa e când începe o lume nouă, trebuie luat totul de la capăt. Aşa că am zis, ia să reiau totul de la capăt. E vremea, mi-am zis, şi am apucat să spun asta la serviciu, după ce s-a reînfiinţat noul serviciu. Ne-am întâlnit şi le-am spus treaba asta şi toa’şul Magarovici, care era acum şef peste noi toţi s-a încruntat şi mi-a spus: „sper că nu ai fost îndoctrinat de duşmanii ţării“ şi ne-a spus la toţi: „atenţie, că ţara e în pericol, nu vă lăsaţi intimidaţi de agenţiile străine, de serviciile de spionaj şi contraspionaj. Penetraţi-i de să le meargă fulgii şi va fi bine“. Numai că mie nu mi-a mers prea bine, ba mi-a mers din rău în mai rău, că de aia am venit aici la voi, la café barul revoluţionarilor, să vă spun cu mâna pe inimă că aşa nu mai merge, că serviciul de informaţii este format tot din aceiaşi, mă înţelegeţi, nu a început nici olecuţă de lume nouă pentru ei şi de aceea cu timpul m-au şi dat afară. Mi-au spus că am normă la reactivarea reţelei şi că dacă nu
mi-o îndeplinesc valea. Înţelegeţi, valea, mi-au spus, te duci învârtindu-te cu tot cu lumea ta nouă, aşa mi-au spus nenorociţii mei de foşti colegi.
- Bun, şi acum ce ai vrea să faci, ce activitate capitalistă crezi că ţi s-ar potrivi mai bine?
– Nu ştiu, cel mai bine ar fi să facem împreună o activitate cu acţionari. //
