De același autor
Oamenii care trec pe langa noi, incarcati de daruri si fara insistente, ne pun cele mai grele intrebari. Intotdeauna, dupa. De la Dan Goanta, unul dintre rarii romani de care nu s-a lipit nici o minciuna si nici o clipa fara umor, ne-a ramas intrebarea despre sensul lumii la care lucram.
Vrem o Romanie fara memorie, fara context, fara curiozitati, fara ragaz, fara umor inalt, fara jazz si blues, fara cultul lui Caragiale, fara ruptura calma de mitocanie? Daca vrem asta, atunci asta vom avea. O Romanie cu o trepidatie inchipuita si inutila, parasita de o demnitate lasata intre ceturi indescifrabile, pe un peron departat, unde e ingrijita, din borul palariei si dintr-o politete veche, de umbra lui Ierunca.
Asta vrem si am inceput, demult, acest roman sociologic gros si prost. Il continuam. Dan Goanta a incercat sa indrepte lucrurile, cu mijloacele delicate si prietenesti ale omului care nu stie sa urasca, pentru ca abia are timp sa se descarce de bogatia cunostintelor si de nevoia de a le arunca intre el si oamenii din jur. Dan Goanta a facut, adica, jurnalism, pornind de la observatia ca suntem, mai intai, oamenii unui veac formidabil si, numai in cazul in care ne plictisim de ne trosneste caracterul national, oamenii unei intrigi nesfarsite, din care am facut patrie si politica. Dan Goanta a fost cel mai modern jurnalist roman si, prin urmare, a trait depus la mare distanta de centru. A murit napraznic, dupa 51 de ani incercuiti de funinginea indiferentei ostile, in zorii zilei de vineri, 29 septembrie 2006. Ar trebui sa intelegem mai mult.
Ar trebui sa incepem cu virtutile acestui om fara alt defect decat neputinta de a administra raului ce se cuvine administrat raului. Dan Goanta a facut colectie de lucruri bune si a primit in dar o antologie de lovituri si lasitati. A adunat, rabdator, de obicei in nopti nedormite, stiinta de a face un post de radio. A scris, in Dilema, meditatii doldora de noutati din alte lumi. A chemat acolo, saptamanal, cu eruditia avantata a geografilor si a marilor calatori: eroi si obiceiuri marinaresti, povesti mici din catune americane si mai mici, vorbe vechi din scriitori romani parasiti de celebritate - totul sub lupa unui entomolog amuzat. A stapanit, fara rival, tehnica minutioasa si severa a constructiilor mediatice. A stiut tot ce trebuie sa stie un enciclopedist nascut la Turnu Severin, pus in miscare de Woodstock si Dylan si educat de doua forme superioare de dezinteres: curiozitatea enorma pentru tot ce nu era fotbal si setea de intelegere a tot ce nu era politicianism local romanesc. Refuzand stabil aceste doua manii si presarand aceasta distanta cu zicerile lasate de Svejk, pe tejgheaua carciumii "La Potirul", Dan Goanta a dat impresia unui strain destept si, prin urmare, periculos pentru maretiile de mucava - un poet nascut sa navigheze spre rigola si sa propuna teme neinteresante pentru priceputii locali (care au stiut, de altfel, mereu, sa ii fure, fara jena si recompensa, munca si noptile). De fapt, Dan Goanta a fost un caz inexplicabil de revenire a bunei cresteri si educatii printre oamenii timpurilor noastre. Ceva vechi si demn a locuit in Dan Goanta, pana in ultima clipa, fara chirie si pentru toti: o aplecare ferma si neafisata spre ceea ce ne leaga. Stiinta intraductibila a colaborarii care pune in comunicare un fermier din Arizona si un librar din Bucuresti. Modernitatea. Globalizarea fecunda.
A lucrat in multe locuri si fiecare avea sa-i devina ostil, tocmai pentru ca a indraznit sa contrazica regula romaneasca de fier a importantei de sine, a sahului cu pioni incovoiati, in cautarea izbanzii grele de vile si jeep-uri. A fost dat afara de peste tot, iar de unde n-a fost a plecat singur si bine indrumat. TVR, apoi Tele 7 abc, Europa FM, Radio Activ, Antena 3. L-a ajutat doar revista Banii nostri, singurul loc care l-a ocrotit si pretuit. Multumesc.
Am fost de fata si n-am stiut sa ma pun impotriva, cand Goanta hamalul a fost folosit de BBC, pana la dezintegrare. A plecat din Romania, crezand ca va gasi, la Londra, si la BBC, tinuta distinsa a viselor culese din reviste vechi. Londra a corespuns. Matematic. BBC-ul a infirmat.
Dan Goanta a slujit intr-un fel care a pus mereu la dispozitie sansa emanciparii prin cunoastere. O larga, majoritara si meschina lume romaneasca s-a simtit redusa de eforturile acestui om care ne propunea sa aflam ce gandeste un editorialist din Pakistan, ce s-a mai intamplat cu evolutia jazz-ului dupa Miles Davis si cine sunt vecinii cei mai nesuferiti argentinienilor. Dan Goanta a contrazis amanuntit traditia noastra de izolare nevrotica si, pentru asta, a fost pedepsit cu pedeapsa rezervata strainilor luminati: a fost lepadat, indata ce a soptit prostilor cu ce litera incepe alfabetul.
Il vom reintalni? O, da! Atunci cand Romania se va vindeca de ura de sine si de ciuma cu care boteaza valoarea si bunatatea. Atunci, va veni timpul ca Dan Goanta sa faca, iar, ceva pentru tara lui.
