Opinii

Am auzit de Coen Stork imediat după de­cembrie ’89, când l-am văzut alergând pe bicicletă prin centrul Ca­pi­talei Ro­mâniei.

Trumpismul și bannonismul sunt amenințări letale pentru partidul lui George W. Bush și John McCain.

Intransigența guvernului conservator al lui Mariano Rajoy de a nu dialoga pe tema unei reforme constituționale alimentează și mai mult tabăra proindenpendență.

Războiul Rece a înghețat până azi ecleziologia ortodoxă în forme de prietenie fără substanță, până la căderea comunismului, și de animozitate surdă, după.

Fostul bloc sovietic s-a dizolvat, dar fostele Biserici Ortodoxe surori s-au regăsit, după două decenii, în tabere geopolitice distincte.

După un an de anunțuri confuze, guvernul a prezentat schiţa modificărilor Codului Fiscal, cu mai puţin de două luni până la aplicarea acestora, contrar prevederilor legislaţiei în vigoare.

O doamnă din Amsterdam, veche prietenă cu Coen Stork, știind că este bolnav, s-a dus să-i facă o vizită. Coen nu mai putea coborî scara ca să-i deschidă ușa, astfel încât, foarte simplu, i-a aruncat cheia pe fe­reastră.

Coen Stork a primit Premiul Grupului pentru Dialog Social pe anul 1998 pentru „promovarea constantă a unei corecte imagini a României în lume şi pentru sprijinul deosebit acordat consolidării societăţii civile în România“. Publicăm în continuare Laudatio rostit de Andrei Oişteanu cu acel prilej.

Avem parte de o opoziție întoarsă către sine, care nu operează sub imperiul momentului, fiind decuplată de la urgența și prioritățile politice reale.

Moscova încearcă de mai multă vreme să folosească ortodoxia ca instrument ideologic și geopolitic în justificarea acțiunilor ei.

După 28 de ani de la revoluția din decembrie, urmașii FSN-ului au toate șansele să le reușească o contrarevoluție.

Niciodată, nici măcar în timpul improvizatei Convenții Democratice din anii ’90, România n-a fost guvernată și administrată mai haotic. Pesediștii devin nu numai „partidul corupților“, dar și partidul incompetenților.

Rețeta e una simplă dar eficace: amplificarea unor resentimente istorice și promisiunea unui viitor luminos în care, în chip miraculos, mai toate problemele oamenilor își vor găsi rezolvarea

Tot umblând prin ţări străine, aflu cu întârziere că acasă s-a activat iar A3 pe subiectul “reţeaua Soros” şi aruncă cu rumeguş agitprop la grămadă în ONGuri, inclusiv în colega mea Laura Ştefan, etc.

Un articol intitulat Adio, bătrâne asasin, deopotrivă eseu și document, apărut în Revista 22 din 2 octombrie 2017, a trecut complet ignorat de televiziuni și de comentatorii de presă.

Motto: “In Islam, God is Caesar; in China and Japan, Caesar is God; in Orthodoxy, God is Caesar’s junior partner” (Samuel Huntington, The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order, Simon and Schuster, New York, 1996, p.70).

În frământarea provocată de amânări și chiar uitări ale unor măsuri fiscale, se adâncește deficitul bugetar.

Autocrația meritocratică poate constitui o inspirație, ca model de societate, pentru țările în curs de dezvoltare, spune Beijingul.

Grupul de la Vişegrad devine oficial etalon în materie de antiimigraţie, populism şi euroscepticism.

Cine a câştigat lupta Dragnea-Tudose? Nu putem şti. Nu, deocamdată. Ce putem şti, însă, sigur e cine a pierdut. Ţara, ca de obicei.

Generațiile care vin vor asimila, tot mai ușor, discursul așa-zis patriotic fabricat în laboratoarele propagandei populismului și extremismului.