Opinii

Scandalul produs săptămâna trecută de Lista Kremlinului pare să se înscrie în aceeași tendință de desincronizare dintre președinte și „administrația profundă“.

Un studiu american plasa Franța pe prima poziție mondială în privința soft power, a puterii de influențare, iar The Economist a considerat că Franța este țara anului 2017.

La 30 ianuarie, președintele american Donald Trump a susținut, timp de 80 minute, primul său discurs despre „Starea Uniunii“.

Din punct de vedere economic, singurul punct benefic al Administrației Trump, în primul an de mandat, nu este decât reforma fiscală, care poate avea ca efecte creșterea investițiilor în SUA și repatrierea profiturilor corporațiilor americane din străinătate.

Una din explicațiile oferite frecvent pentru haosul fiscal botezat „revoluție” care caracterizează guvernarea PSD este că puterea politică, Dragnea personal, caută să „se răzbune” cumva pe cei care îl contestă în stradă și îi pedepsește sub forma taxelor și impozitelor aberante și în continuă schimbare.

Tevatura declansata de declaratiile lui Liviu Dragnea referitoare la ”personajul veninos” Pahontu, generalul aflat in fruntea Serviciului de Protectie si Paza, ar fi de risul curcilor daca in spate nu s-ar vedea Planul.

Trump poate fi acuzat că este mercantil, meschin și lipsit de anvergură „geopolitică”, dar poziția sa este un avertisment adresat celor care încă mai cred că americanii pot fi păcăliți cu ușurință.

Măcar pesediștii, așa jalnici cum sunt, au puterea și se țin tare de ea. Dar voi, opoziția, ce faceți ca să le-o luați?

Guvernul Dragnea 3 este o apoteoză a imposturii chiar și comparativ cu precedentele două, față de care mulți încep deja să aibă nostalgii.

Zilele acestea trebuie să ne întrebăm dacă asistăm la eșecul definitiv al speranțelor că ne putem occidentaliza și că forma poate crea fondul.

Modul în care se vor comporta guvernul și parlamentul va avea un impact uriaș asupra fondurilor europene.

Programul de guvernare se dovedește a fi extrem de relativ. Fără ca nimeni să plătească la nivel politic.

Anul acesta au fost cei mai mulți politicieni din istoria de aproape 50 de ani a Forumului de la Da­vos, între care 70 de șefi de state sau de gu­ver­ne, din totalul de 3.000 de participanți veniți din 134 de țări. România nu pare interesată nici să-și dez­vol­te conexiunile, nici să ur­mă­reas­că în­cotro merge lumea, dar absența ei din cercurile mari e deja o tradiție, la fel cum tăcerea ei la Bruxelles e o obiș­nuință.

Klaus Schwab, inițiatorul Forumului Economic Mon­dial de la Davos, a adus pe scenă o fanfară care a intonat un fel de salut îna­intea intervenției pre­ședintelui american. O dovadă că lumea a în­ce­put să se obișnuiască cu Donald Trump.

Cehii au votat zilele trecute mânați parcă de dorința de a testa rezistența fragedei lor democrații.

„O să distrugem coridorul terorii treptat, începând din Vest“, a spus președintele turc Recep Tayyp Erdoğan pe 20 ianuarie, anunțând începerea ofensivei împotriva kurzilor sirieni și a luptătorilor ISIS de la granița sa estică, în Afrin.

Noua răsturnare violentă de valori la care asistăm astăzi nu vine din neant. Coboară direct de pe toboganul ingineriei social-culturale, comuniste. Dacă ne gândim bine, categoria de vârstă și (in)competențe care umple în proporție covârșitoare parlamentul actual o reprezintă chiar omul nou – format în plin ceaușism. Majoritarul de atunci și urmașii lui de acum.

Dacă sub raport economic lucrurile vor merge rău în lunile următoare, efectul demonstrațiilor ar putea deveni copleșitor.

Viorica Dăncilă are toate datele pentru a avea succes în ceea ce face: fără să prindem de veste, va ascunde toată mizeria sub preș și apoi va apărea îmbrăcată într-una dintre cămășile ei populare și ne va vorbi despre „întoarcerea la tradiții“ și la „portul popular“.

Partea bună a epocii Dragnea este că, după aproape un sfert de veac de încremenire, de amorțeală, s-a produs o veritabilă renaștere a spiritului civic. E ceva ce baronii, mafioții, fripturiștii și impostorii, alde Dragnea, Olguța Vasilescu, Dăncilă sau Andronescu nu vor înțelege niciodată.

Dacă luăm ca punct de plecare Guvernul Adrian Năstase, vom constata, de la Năstase la Tudose și Dăncilă, o deteriorare a calității echipei guvernamentale care ne va înfiora.