Opinii

În urmă cu căteva săptămâni, la summitul Inițiativei celor trei Mări, președintele Klaus Iohannis a făcut o echilibristică abilă, pentru a nu supăra nici partenerul strategic, SUA, nici Germania. Pe termen lung mersul pe sârmă devine însă tot mai complicat.

„Situaţia din România este foarte complicată. Dar sute de mii de români de-ai mei sunt în stradă şi am încredere în ei. Am încredere în oamenii mei. În final, sunt convins că trebuie să găsim, că vom găsi o soluţie. Statul de drept şi valorile europene trebuie să aibă întâietate şi eu cred că asta se va întâmpla”.

După compromisul lui Trump cu Partidul Democrat, până și cei mai fervenți aliați ai președintelui din media au înțeles că teoria „țarului bun“ este șubredă.

Citită atent, filozofia articulată de Donald Trump la ONU îl plasează mai aproape de proiectele Rusiei și Chinei.

Deși inițial exprimă frustrarea împotriva UE, AfD a ajuns să adopte o agendă pro-Kremlin.

Noua configurație politică de la Berlin nu pare să fie favorabilă ambițiilor integraționiste ale lui Emmanuel Macron pentru zona euro.

Politicienii puterii demonstrează o înţelegere atât de limitată a economiei, încât nu ne putem aştepta să priceapă filosofia din spatele sistemului fiscal actual.

Din cele cinci volume menţionate în CV-ul premierului Mihai Tudose – listă ce include şi teza de doctorat publicată –, trei prezintă indicii clare de plagiat. Şi, ca un detaliu semnificativ, toate au o legătură cu Academia Naţională de Informaţii a SRI.

Să înţelegem că „procesul comunismului“ nu este decât un exerciţiu mediatic, prin care sunt împinşi în faţă câţiva marginali pentru ca „Sistemul“ să fie ocolit şi ocrotit? Pentru că, dacă te uiţi din afară, aşa pare.

Bătălia dusă de clica Dragnea-Tăriceanu pentru demantelarea statului de drept a intrat într-o nouă fază, mai toxică.

În Germania, partidele mainstream (conservatorii și socialiștii) au obținut cele mai proaste rezultate de la sfârşitul războiului mondial.

Regimul Dragnea este regimul care ar fi fost instaurat în anul 2000 dacă Vadim Tudor devenea președinte. Un regim politic populist, autoritar, naționalist, profund corupt, violent antioccidental.

Dragnea știe că, dacă face un singur pas înapoi, e pierdut. Și nu-l va face de data asta. E ori, ori. Adică ori el și mafia, ori România.

E important să recunoaștem ideea fixă a urmașului politic al PCR de a controla educația, de a permite un minimum de variație și de alternativă - de la Manualul și Editura unice, la educația unică, de aici la gândirea unică și, în final, la partidul unic: parcurgerea acestor pași pare a fi visul secret al unora ca Liviu Pop sau Liviu Dragnea.

Pentru faptele de care DNA o acuză pe Sevil Shhaideh este responsabil Liviu Dragnea. Totuși, procurorii i le-au pus pe toate în cârcă actualului ministru de la Dezvoltare. Care a semnat totul în locul șefului PSD. Își va asuma Shhaideh aceste fapte, tot sub semnătură, și la DNA?

Presupunând că Dragnea și Tăriceanu nu vor reuși să ne scoată în viitorul apropiat din UE și să ne arunce în brațele primitoare ale rușilor, iar România va reuși în schimb cumva să-și salveze viitorul european, atunci alegerile legislative federale de duminică sunt la fel de importante pentru București cum sunt și pentru restul continentului.

Sosirile punctuale de refugiați nu înseamnă câtuși de puțin că țara noastră va deveni un loc de tranzit spre Occident pentru refugiații ajunși pe teritoriul Turciei.

După criza economică, susținerea catalanilor pentru secesiune a crescut. La fel și promisiunile populiste.

Președintele Comisiei Europene a pledat cu înflăcărare pentru aderarea României la spațiul Schengen în discursul său despre Starea Uniunii; însă acolo unde se iau deciziile nimeni nu pare să-l ia prea tare în serios.

Prin comisiile de anchetă, Dragnea folosește un instrument parlamentar neconstrâns de nicio regulă pentru a-și subordona puterea judecătorească.

Episodul Palada ne amintește că, în 28 de ani, puterea a reușit să diversifice formele de huliganism ca acțiune politică, să-i impună pe huligani ca personaje frecventabile în spațiul public și să anihileze dezbaterea civilizată.