Opinii

Fostul bloc sovietic s-a dizolvat, dar fostele Biserici Ortodoxe surori s-au regăsit, după două decenii, în tabere geopolitice distincte.

Războiul Rece a înghețat până azi ecleziologia ortodoxă în forme de prietenie fără substanță, până la căderea comunismului, și de animozitate surdă, după.

Intransigența guvernului conservator al lui Mariano Rajoy de a nu dialoga pe tema unei reforme constituționale alimentează și mai mult tabăra proindenpendență.

Trumpismul și bannonismul sunt amenințări letale pentru partidul lui George W. Bush și John McCain.

Am auzit de Coen Stork imediat după de­cembrie ’89, când l-am văzut alergând pe bicicletă prin centrul Ca­pi­talei Ro­mâniei.

Sorin Alexandrescu, profesor de studii ro­mânești la Universitatea din Amsterdam, a fost cel de la care am auzit pentru prima dată numele lui Coen Stork. Era sfârșitul anu­lui 1988. Sorin pregătea publicarea vo­lumului de poezie al lui Mircea Dinescu, Moartea citește ziarul, care a fost interzis în România și a apărut pentru prima dată la Editura Rodopi din Amsterdam în 1989.

L-am văzut prima oară în decem­brie 1988 la un vernisaj la Sala Dal­­les. Stă­­tea lângă Anca Oro­veanu, era re­la­xat, povestea cu vi­o­iciune și râ­dea. Noi, cei­­lalți, pă­ream gri, ne sim­țeam gri.

Coen Stork era extrem de activ şi eficient şi desigur că lucrul acesta presupunea multe le­gă­turi cu oameni. Aşa se face că am discutat des cu el, în diferitele întâlniri avute, la Ambasada Olandei ori la locuinţa lui, ori în alte locuri un­de ne aduna militantismul anilor tumultuoşi ai postrevoluţiei.

Rețeta e una simplă dar eficace: amplificarea unor resentimente istorice și promisiunea unui viitor luminos în care, în chip miraculos, mai toate problemele oamenilor își vor găsi rezolvarea

Un articol intitulat Adio, bătrâne asasin, deopotrivă eseu și document, apărut în Revista 22 din 2 octombrie 2017, a trecut complet ignorat de televiziuni și de comentatorii de presă.

Tot umblând prin ţări străine, aflu cu întârziere că acasă s-a activat iar A3 pe subiectul “reţeaua Soros” şi aruncă cu rumeguş agitprop la grămadă în ONGuri, inclusiv în colega mea Laura Ştefan, etc.

Motto: “In Islam, God is Caesar; in China and Japan, Caesar is God; in Orthodoxy, God is Caesar’s junior partner” (Samuel Huntington, The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order, Simon and Schuster, New York, 1996, p.70).

E mare agitație online, indignarea umple piepturile și se zbat venele gâtului.

Prin marea grațiere mascată a corupților, PSD își dovedește competența în duplicitate și determinarea urmăririi țintei. E unica sa competență reală.

O Românie iliberală, scăpată de „bățul și morcovul“ occidental, cum și-ar dori Dragnea și Tăriceanu, ar deveni fragilă pe plan extern.

La mai puțin de un an de la câștigarea alegerilor, măsurile economice care au propulsat PSD spre cel mai bun scor obținut după 1990 cad una câte una.

Pentru mulți dintre cei care ne conduc, normalitatea e să colecționeze diplome și titluri prin troc sau fraudă. Pentru alţii, să protejeze promoţia de absolvenţi „Magna cum fraude“ şi să perpetueze acest sistem care livrează semidocţi şi indivizi vulnerabili, deci şantajabili, deci docili şi manevrabili.

Tot acest spectacol al împrăștierii cu promisiuni de lefuri mărite are câștigători cerți doar în parlament și în primării, fiind probabil și o recompensă pentru aburirea populației.

Generațiile care vin vor asimila, tot mai ușor, discursul așa-zis patriotic fabricat în laboratoarele propagandei populismului și extremismului.

Cine a câştigat lupta Dragnea-Tudose? Nu putem şti. Nu, deocamdată. Ce putem şti, însă, sigur e cine a pierdut. Ţara, ca de obicei.

Grupul de la Vişegrad devine oficial etalon în materie de antiimigraţie, populism şi euroscepticism.