Opinii

E important să recunoaștem ideea fixă a urmașului politic al PCR de a controla educația, de a permite un minimum de variație și de alternativă - de la Manualul și Editura unice, la educația unică, de aici la gândirea unică și, în final, la partidul unic: parcurgerea acestor pași pare a fi visul secret al unora ca Liviu Pop sau Liviu Dragnea.

Pentru faptele de care DNA o acuză pe Sevil Shhaideh este responsabil Liviu Dragnea. Totuși, procurorii i le-au pus pe toate în cârcă actualului ministru de la Dezvoltare. Care a semnat totul în locul șefului PSD. Își va asuma Shhaideh aceste fapte, tot sub semnătură, și la DNA?

Presupunând că Dragnea și Tăriceanu nu vor reuși să ne scoată în viitorul apropiat din UE și să ne arunce în brațele primitoare ale rușilor, iar România va reuși în schimb cumva să-și salveze viitorul european, atunci alegerile legislative federale de duminică sunt la fel de importante pentru București cum sunt și pentru restul continentului.

Sosirile punctuale de refugiați nu înseamnă câtuși de puțin că țara noastră va deveni un loc de tranzit spre Occident pentru refugiații ajunși pe teritoriul Turciei.

După criza economică, susținerea catalanilor pentru secesiune a crescut. La fel și promisiunile populiste.

Președintele Comisiei Europene a pledat cu înflăcărare pentru aderarea României la spațiul Schengen în discursul său despre Starea Uniunii; însă acolo unde se iau deciziile nimeni nu pare să-l ia prea tare în serios.

Prin comisiile de anchetă, Dragnea folosește un instrument parlamentar neconstrâns de nicio regulă pentru a-și subordona puterea judecătorească.

Episodul Palada ne amintește că, în 28 de ani, puterea a reușit să diversifice formele de huliganism ca acțiune politică, să-i impună pe huligani ca personaje frecventabile în spațiul public și să anihileze dezbaterea civilizată.

Prin comparație cu perioada Năstase sau Geoană, PSD-ul epocii Dragnea a devenit nefrecventabil.

O schimbare durabilă pornește de la abandonarea mentalității stării de excepție și pregătirea temeinică a unei guvernări post-PSD.

Aproape că deja ne-am obișnuit cu violența verbală. Nu cumva riscăm, dacă trecem cu vederea prea repede fapte ca pe cele ale lui Mirel Palada, să începem să ne „aclimatizăm“ și cu violența fizică, atâta vreme cel puțin cât îi suntem numai spectatori, ba chiar să o tratăm drept un spectacol amuzant?

Minerii veniţi la Bucureşti în iunie 1990 au fost hrăniţi şi îmbrăcaţi înainte să fie trimişi înapoi în Valea Jiului. „Era un gest umanitar, ce să faci cu 8-9 mii de mineri nemâncaţi şi obosiţi?”, a declarat, luni, fostul premier Petre Roman. Chiar aşa!

Discursul lui Juncker a reprezentat o invitație istorică la ocuparea unui loc central în Europa în preajma centenarului marii Uniri. Este o ofertă unică și irepetabilă la prosperitate și stabilitate, dar PSD se va asigura că va fi respinsă în mod brutal.

Chiar daca Dragnea e convins ca ”ceea ce s-a pornit nu se va opri”, mai ales ca a pornit atitea, bine ar fi sa nu treaca ”linia rosie”, aia de care tot el vorbea. Il vedem ca isi tot umfla muschii, face antrenamente cit e ziua de lunga la Gadea, dar nu invata din propriile prostii. Sa-ti trasezi singur linii rosii, e una dintre ele.

„Au depășit o linie roșie, au călcat pe prea multe cadavre, e suficient. Nu mai merge. Țara asta e sugrumată (...) E o stare de teroare.”

Aliat la guvernare, partener în politica europeană pe când ocupa fotoliul de șef al Parlamentului European, Martin Schulz nu a avut nicio șansă în fața Angelei Merkel.

Zapad 2017, megaexercițiul armatei ruse desfășurat în proximitatea spațiului baltic, este văzut drept amenințarea zilei. Dar poate și mai importante sunt breșele de altă natură, preponderent politice și societale deja existente în Grupul de la Vișegrad.

Coreea de Nord poate arunca în aer regimul internațional al neproliferării, generând un efect de contagiune.

România ar trebui să privească evoluțiile din Europa printr-o lupă nouă, a unei lumi în prefaceri profunde, în care vechile certitudini pur și simplu se evaporează.

Disputele în jurul conținutului „bunei guvernări“ nu se vor încheia prea curând. Unele voci susțin că agenda reformistă a „bunei guvernări“ rămâne mult prea ambițioasă, altele afirmă că termenul a ajuns un balast conceptual. „Buna guvernare“ înseamnă un set minim al standardelor de guvernare, nu descoperirea unui panaceu pentru tarele sociale.

Jurnalismul activist, ghidat de raţiuni ideologice, nu este răspunsul împotriva fenomenului endemic al presei captive din întreaga regiune.