Opinii

Teleormanul se confruntă cu serioase probleme economice și sociale, în deplin contrast cu politicienii de rang înalt pe care județul îi trimite la guvernare.

Reacțiile furibunde împotriva deciziei președintelui Iohannis de a o numi pe soldățoaica lui Dragnea premier au justificare în cel mai bun caz doar în plan moral.

Președintele avea o mulțime de motive solide să o respingă pe Viorica Dăncilă și un singur risc, mai degrabă minor.

Respingerea de către preşedintele Klaus Iohannis a primei propuneri PSD-ALDE pentru funcţia de premier nu ar fi schimbat lucrurile: a doua propunere de care trebuia să ţină seama era tot a PSD-ALDE, pentru că aritmetica parlamentară e aceeaşi. Ba, sunt indicii că le-ar fi complicat. Inutil şi nu în defavoarea PSD-ALDE.

După episodul Dăncilă-premier, chiar cred că de la acest PSD, cu sau fără Dragnea, nu mai e nimic de așteptat. În bine, vreau să spun.

Ne simțim nefericiți fiindcă nutrim pentru noi și pentru copiii noștri planuri disproporționate față de realitate. Trăim o combinație dintre frustrările din timpul comunismului și speranțele postcomunismului.

Recenta criză din PSD aduce o mare noutate: pentru prima oară în ultimul an și jumătate voci cu greutate din rândul baronilor se ridică public împotriva lui Liviu Dragnea, criticând modul în care acesta gestionează puterea atât în interior, cât și în raport cu guvernul.

Tudose maghiarofobul se luptă cu Dragnea maghiarofilul. Pe niciunul nu-l interesează că ungurii sunt autonomiști de 25 de ani.

Statul introduce o reglementare peste noapte, pe furiș, fără studiu de impact și fără nicio explicație logică, lovind în cea mai dinamică pătură socială a societății românești.

Inventarierea scenariilor pentru evoluțiile politice din acest an trebuie să plece de la importanța alegerilor prezidențiale de anul viitor.

Raportul minorității democrate din Senatul american este important în măsura în care propune ca SUA să recunoască oficial regimul de la Kremlin drept o amenințare gravă la adresa ordinii liberale occidentale.

Mulți sunt de acord că, în ciuda unor inadvertențe și erori, volumul Fire and Fury al lui Michael Wolff face o descriere în mare parte corectă a atmosferei haotice care domnea la Casa Albă după începerea mandatului lui Donald Trump.

Plahotniuc are (avea) nevoie de Dodon pentru a-și justifica pretenția de „redută“ în calea unei invazii rusești.

Deopotrivă Beijingul și Phenianul vor să forțeze o ruptură, un divorț între Coreea de Sud și Statele Unite.

Noua coaliție CDU-SPD anunță un set de politici care pun “eurozona pe primul loc”.

Cartea semnata de Michael Wolff (Fire and Fury: Inside the Trump White House), un jurnalist specializat in portrete controversate (precum cel al lui Rupert Murdoch), a produs un tsunami politic in America.

100 de femei celebre din Franța au publicat în Le Monde un fel de manifest prin care se opun campaniei #metoo (și eu), care a început în SUA pe fondul scandalului în care este implicat producătorul de la Hollywood, Harvey Weinstein (65 de ani), acuzat că ar fi violat, hărțuit și umilit zeci de actrițe.

Rîndurile care urmează nu vor să fie decît expresia unui episod de perplexitate, prilejuit de o emisiune TV. Țin să-l împărtășesc, pentru că sper (probabil candid…) că vreun reprezentant luminat al ”opiniei publice” mă va ajuta să pricep unde mă aflu.

Ați propus mutilări absurde la legile justiției, dar mai ales la codurile penale, propuneri care sfidează nu doar dreptul, dar și logica. Dar nu dreptul și logica vă preocupă pe voi, absolvenți de facultăți obscure, cu pseudo-diplome de pseudo-juriști.

La un an de la victoria în alegerile din 2016, când a obținut aproximativ 3.220.000 de voturi, echivalentul a 45,6% din numărul celor prezenți la urne și a doar 18% din electoratul înscris pe liste, PSD are astăzi 39% (potrivit IMAS).

Cei patru care fac politica externă a țării: entuziastul de ocazie (Dragnea), moderatul de profesie (Meleșcanu), nemulțumitul schimbist (Tăriceanu), tăcutul principial (Iohannis).