Opinii

O schimbare durabilă pornește de la abandonarea mentalității stării de excepție și pregătirea temeinică a unei guvernări post-PSD.

Prin comparație cu perioada Năstase sau Geoană, PSD-ul epocii Dragnea a devenit nefrecventabil.

Episodul Palada ne amintește că, în 28 de ani, puterea a reușit să diversifice formele de huliganism ca acțiune politică, să-i impună pe huligani ca personaje frecventabile în spațiul public și să anihileze dezbaterea civilizată.

Prin comisiile de anchetă, Dragnea folosește un instrument parlamentar neconstrâns de nicio regulă pentru a-și subordona puterea judecătorească.

Președintele Comisiei Europene a pledat cu înflăcărare pentru aderarea României la spațiul Schengen în discursul său despre Starea Uniunii; însă acolo unde se iau deciziile nimeni nu pare să-l ia prea tare în serios.

După criza economică, susținerea catalanilor pentru secesiune a crescut. La fel și promisiunile populiste.

Sosirile punctuale de refugiați nu înseamnă câtuși de puțin că țara noastră va deveni un loc de tranzit spre Occident pentru refugiații ajunși pe teritoriul Turciei.

Chiar daca Dragnea e convins ca ”ceea ce s-a pornit nu se va opri”, mai ales ca a pornit atitea, bine ar fi sa nu treaca ”linia rosie”, aia de care tot el vorbea. Il vedem ca isi tot umfla muschii, face antrenamente cit e ziua de lunga la Gadea, dar nu invata din propriile prostii. Sa-ti trasezi singur linii rosii, e una dintre ele.

Discursul lui Juncker a reprezentat o invitație istorică la ocuparea unui loc central în Europa în preajma centenarului marii Uniri. Este o ofertă unică și irepetabilă la prosperitate și stabilitate, dar PSD se va asigura că va fi respinsă în mod brutal.

Minerii veniţi la Bucureşti în iunie 1990 au fost hrăniţi şi îmbrăcaţi înainte să fie trimişi înapoi în Valea Jiului. „Era un gest umanitar, ce să faci cu 8-9 mii de mineri nemâncaţi şi obosiţi?”, a declarat, luni, fostul premier Petre Roman. Chiar aşa!

„Au depășit o linie roșie, au călcat pe prea multe cadavre, e suficient. Nu mai merge. Țara asta e sugrumată (...) E o stare de teroare.”

E trist cât de puțin și cât de colateral s-a dezbătut public restrângerea unor drepturi fundamentale, parafată de CCR.

Dragnea și antecesorii lui au reușit să produca un mutant, o „Românie mică“ după chipul și asemănarea PSD.

Opoziția și președintele Iohannis au lăsat inițiativa strategică PSD-ului și uită că 2019 se apropie.

PSD și ALDE nu vor ezita să împingă România la periferia UE și transformarea ei dintr-un aliat respectat într-un aliat problematic al NATO.

Așa cum economia prosperă prin antreprenorii care rezistă presiunilor statului, așa cum justiția va supraviețui împotriva regimului prin procurori și judecători incoruptibili și independenți, școala va fi salvată de profesori competenți și integri care vor face educație împotriva abuzurilor sistemului.

Toamna a debutat cu refacerea socotelilor bugetare, o rectificare întârziată până la limita de alarmă, cu extinderea împrumuturilor statului şi cu amplificarea deficitului comercial, o veste proastă pentru moneda naţională.

Jurnalismul activist, ghidat de raţiuni ideologice, nu este răspunsul împotriva fenomenului endemic al presei captive din întreaga regiune.

Disputele în jurul conținutului „bunei guvernări“ nu se vor încheia prea curând. Unele voci susțin că agenda reformistă a „bunei guvernări“ rămâne mult prea ambițioasă, altele afirmă că termenul a ajuns un balast conceptual. „Buna guvernare“ înseamnă un set minim al standardelor de guvernare, nu descoperirea unui panaceu pentru tarele sociale.

România ar trebui să privească evoluțiile din Europa printr-o lupă nouă, a unei lumi în prefaceri profunde, în care vechile certitudini pur și simplu se evaporează.

Coreea de Nord poate arunca în aer regimul internațional al neproliferării, generând un efect de contagiune.