Opinii

Injecția subtilă de fapte inexacte sau parțial exacte, amplificate selectiv, slab verificate sau bazate pe surse anonime, bănuielile, zvonurile, predicțiile, opiniile și toate celelalte informări greșite și interpretări denaturate bine înăbușite în sucul otrăvitor al ideologiilor, religiilor și al celorlalte certitudini culturale sunt tehnici mai vechi decât Matusalem.

Creşterile salariale promise ridică povara facturii de salarii a administraţiei statului mult peste limita de echilibru a unei economii sănătoase.

Cele cinci scenarii avansate de Jean-Claude Juncker nu au fost decât niște simple exerciții de relații publice. Se știa foarte clar de la început care va fi opțiunea aleasă.

După demisia ministrului de Interne și gravele acuzații împotriva șefului statului, „scandalul Fillon“ aproape că devine secundar.

Spectrul rusesc devine o constantă a Administrației Trump. Russia-gate nu s-a încheiat cu demisia generalului Flynn, ci pare mai degrabă să fi dezvăluit un tipar de compromitere, o rețetă de vulnerabilizare a „oamenilor președintelui“.

Proiectul de buget arată că, pentru cel care se va afla cel puţin patru ani în Biroul Oval, redimensionarea angajamentului extern al SUA reprezintă o adevărată prioritate.

În urma numeroaselor incriminări, spuse şi scrise, privind „cadoul” prietenesc pe care i l-am făcut, în februarie 1990, lui Gabriel Liiceanu, mă văd obligat să-mi recunosc, smerit, faptele şi să mă pun, gata de jertfă, la dispoziţia tuturor „organelor” acreditate, pentru lămurirea definitivă a cazului.

Discursul despre „Unitate” care înconjoară reuniunea de sâmbătă de la Roma a șefilor de stat sau de guvern ai statelor membre pentru aniversarea a 60 de ani de la semnarea Tratatului fondator a ceea ce avea să devină ulterior Uniunea Europeană s-a acutizat în ultimele zile până la falset.

Aceasta e forma completă a discursului pe care l-am pregătit pentru alocuțiunea mea de miercuri, 22 martie din Parlamentul European, calibrată pentru cele 10 minute care ne fuseseră anunțate cu câteva zile înainte.

De obicei, „hoții“, dacă sunt „deștepți“, sunt numai la hoție și la nimic altceva. În rest, tind să nu fie în stare de nimic ca lumea, fiindcă niciodată nu i-a interesat să învețe ceva cu adevărat. Iar dacă o dată s-a întâmplat să nu prăduiască totul și să mai lase ceva și celorlalți, nu-i timpul pierdut: data viitoare nu vor mai lăsa nici piatră peste piatră.

Premiul cel mare al festivalului anti-justiție e alungarea cuplului Kövesi-Lazăr și înlocuirea lui cu unul înțelegător cu oportunitățile și ilegalitățile politicienilor.

În îndemnul adresat de Nicușor Dan lui Dacian Cioloș de a-și întemeia propriul partid există un subtext ușor sinistru, și anume promovarea unei politici de divizare a opoziției.

Lia Olguța Vasilescu a ținut morțiș să se dea în spectacol, în două limbi, la o conferință organizată de ONU la New York.

Saga Ordonanţelor 13-14 a arătat că există decizii guvernamentale proaste care nu pot fi oprite prin mijloace penale și că e datoria cetățenilor să își manifeste clar opoziția cu privire la ele.

E nevoie de o armonizare între două viziuni radical diferite despre ce trebuie să testeze aceste examene și cum se raportează ele la nivelul general al școlii.

Foarte urmăritele alegeri din Olanda sunt încă un exemplu că partidele stângii clasice continuă să piardă alegători, dar nu numai în beneficiul populiștilor. După criza economică din 2008-2009, nu stânga progresează, ci populiștii și, în unele cazuri, centrul. Iar în contextul alegerilor prezidențiale franceze din aprilie, anunțatul progres al centrului îi împinge pe socialiștii francezi într-o situație dramatică.

Primirea cancelarului german la Washington contrastează cu turneele recente ale celorlalți aliați tradiționali (Marea Britanie sau Japonia). În urmă rămâne o atmosferă rece, poate chiar ostilă.

Simpatia față de Trump a devenit toxică nu doar pentru alegătorii nehotărâți, ci chiar și pentru o parte dintre simpatizanții partidelor antisistem.

După exemplul patentat de Putin, Erdoğan a început să vadă avantajele unei campanii electorale globale.

Care patriot nu vrea să contribuie la o mai bună imagine a ţărişoarei în ochii (severi, cînd nu de-a dreptul răi) ai „străinătăţii”? Vrem să ieşim în lume cu un portret dichisit, să etalăm, dinaintea mapamondului, calităţile impozante ale neamului, strălucirea lui, blazonul lui demn de invidiat.

Cariere uluitoare ca aceea a generalului Gabriel Oprea nu s-au mai văzut la români. Sunt rare şi în istoria lumii.