Opinii

Un lucru la care am învățat să nu ne așteptăm niciodată în ceea ce îl privește pe președintele american este coerența mesajului.

PSD nu e un veritabil partid de stânga, ci e unul patrimonial-conservator, structurat în jurul vasalității și clientelismului, al cărui bazin electoral esențial e format dintr-o populație săracă, ignorantă și mai ales lipsită de conștiință civică.

Cum România e sau, în tot cazul, a fost plină de binoame care de care mai faimoase - PSD-PNL, SRI-DNA, Băsescu-Udrea -, e normal ca trendul să se mențină. Vedem încropindu-se un nou binom a cărui celebritate chiar ar fi de neegalat: CCR-majoritatea parlamentară PSD(ALDE).

Dragnea şi Ponta sunt metastaze ale cancerului pe care îl reprezintă PSD și care macină România de 27 de ani.

Partidele nu sunt toate „aceeași mizerie“, dar nu pentru că opoziția oferă o alternativă curată, ci pentru că PSD excelează în mizerie ca nimeni altul.

Fosta speranță a politicii românești promovate de Traian Băsescu ne explică, acum, când universul perfect i se clatină în zăngănit de cătușe, cum totul în jur este o conspirație mondială împotriva ei.

Cum își poate exercita ministrul Justiției atributul constituțional de „autoritate“ asupra procurorilor?

Cu două Brexit-uri simultane, Uniunea Europeană curtează viitoarea criză structurală.

Dacă Berlinul și Parisul riscă un carnagiu economic prin tratarea Marii Britanii ca pe un proscris, atunci ne întoarcem în Europa anilor ’30.

Nici nu a început procesul de negociere cu UE și deja Londra se confruntă cu câteva crize importante: potențiala secesiune a Scoției și Irlandei de Nord, plus chestiunea Gibraltarului.

Scandalul implicării Rusiei în procesul electoral american este departe de a se fi încheiat și fiecare nouă dezvăluire întărește suspiciunea că intervenția Moscovei ar fi înclinat balanța electorală în favoarea lui Trump.

Brexit a fost o decizie politică, asumată cu entuziasm temperat de politicienii britanici, dar procesul de desprindere, care urmează să fie negociat în următoarele luni, va ţine cont de sensibilităţile economiei britanice.

Prognozele analiștilor care afirmă că 2017 va fi un an dramatic pentru Rusia capătă ceva substanță odată cu izbucnirea unui val de demonstrație anticorupție pe întregul teritoriu al federației.

Actualitatea politica de la noi e dominata - asa cum ne-am obisnuit in ultimii ani - de hotarari ale Justitiei. Zilele trecute, au primit condamnari un tortionar comunist si o fosta ministra in guvernele din 2008-2012.

Între altele, ţoapa română are obiceiul să-şi parcheze maşina (de regulă luxoasă) în poarta casei tale, aşa încît, dacă vrei să ieşi în stradă la volanul maşinii proprii, sau, întorcîndu-te de la slujbă, vrei să parchezi în înghesuitul spaţiu de lîngă poartă, să fii blocat. În genere, n-ai ce-i face. Stai şi înjuri.

Decizia de a candida a fost „mai mult destin decât o alegere personală” a mărturisit Elena Udrea în momentul în care s-a înscris în cursa electorală la prezidențialele din 2014.

Ne temem că atacul împotriva justiției va continua în forme variate, atunci când se va ivi din nou oportunitatea. Metodele sunt variate, aliații – numeroși, iar printre ei mă tem că se numără și ministrul Toader.

Situația de fapt din România este exact cum a descris-o Gabriel Liiceanu în discursul de la Bruxelles, în pofida erorii pe care a comis-o, în vreme ce situația descrisă de Tudorel Toader a fost o minciună de la cap la coadă, deși nu a rostit nicio propoziție falsă. Cât despre Dragnea, mistificarea este a doua lui natură.

Putem suspecta că scopul FSDI este de fapt administrarea profiturilor companiilor de stat după bunul plac al guvernului, inclusiv prin dijmuirea companiilor profitabile, menită să acopere deficitele și să mascheze incompetența și corupția.

Ce simplu e să faci dreptate ca un judecător orb, surd, mut, care nu vrea să știe tot adevărul.

Dacă vrea să oprească declinul, noul PNL este obligat să vină cu o echipă credibilă şi cu un mesaj consistent, care să ţină cont de aşteptările şi criticile electoratului.