Opinii

Raportul controversat între viața și opera marilor creatori a făcut și face în continuare să curgă multă, prestigioasă cerneală. Această dilemă etico-estetică nu a fost și, probabil, nu va fi niciodată tranșată. Rămân, grosso modo, două tabere. Cei care contestă relevanța neadecvărilor între persona și persoana creatorului și ceilalți, care o relativizează sau de-a dreptul o ignoră.

Venirea lui Trump la Casa Albă și abandonarea liniei dure în relația cu Moscova a redeschis discuția despre Rusia, văzută ca o amenințare la adresa securității României.

Primele 14 zile arată o tendință spre „bannonizarea“ Casei Albe (după numele lui Stephen Bannon, ideologul lui Trump), colonizarea celui mai important for de gestiune a securității naționale cu „oamenii președintelui“.

De la favorit al cursei la paria în doar câteva ore: lupta prezidențială abia începută în Franța și-a schimbat datele peste noapte. Reprezentantul dreptei conservatoare la prezidențiale, François Fillon, deși primit cu entuziasm după alegerile din partid, a devenit brusc oaia neagră din turma candidaților.

Crizele din Georgia și din Ucraina au făcut ca Belarusul să devină pentru UE un actor stabilizator al spațiului ex-sovietic.

În îngrijorarea generală (perfect legitimă), există, totuşi, motive de entuziasm şi speranţă. Numărul mare al celor care, de zile întregi, ies în frig în mai toate oraşele ţării - şi se comportă exemplar - îmi dă sentimentul că, pe scena noastră publică, se conturează un tip de prezenţă nou cu adevărat, cu exponenţi de cea mai bună calitate:

Marii dictatori ai secolului XX au fost studiați cu mare atenție, dincolo de fascinul pe care-l exercită figurile sinistre de casapi cu tiară sau fără, și pentru ceea ce a reprezentat vulnerabilitatea mecanismelor democratice ale unui stat.

Atitudinea camarilei lui Dragnea arata ca n-a inteles chiar nimic din ceea ce i se intimpla si din schimbarile din societate. Sunt toti prizonierii mentalitatii anilor 1990.

Liviu Dragnea a declarat la ultima conferință de presă că respectă dreptul românilor de a manifesta, dar le sugerează totodată să nu devină victimele „mașinăriei de manipulare și dezinformare”, despre care a afirmat că „nici nu știe dacă își are originea în țară”.

Deși e, fără îndoială, mai puțin neinteligent decât Victor Ponta și mult mai bine sfătuit, Liviu Dragnea a făcut aceeași greșeală ca echipa PSD la alegerile prezidențiale din 2014: a dat oamenilor un scop solid.

Nu știm unde îl doare pe Liviu Dragnea de Uniunea Europeană, dar reacțiile din ultimele zile venite din partea celor mai importanți parteneri vestici ai României – Statele Unite, Uniunea Europeană, Germania, Marea Britanie, Franța, Canada, Olanda, Suedia, Belgia – sunt lipsite de echivoc.

OUG nu era urgentă, din moment ce pune în acord Codul penal cu decizii chiar mai vechi de un an și se dă un termen de 10 zile pentru aplicare.

Ultima zi a lunii ianuarie a fost și ultima zi de relativă normalitate din viața guvernării Grindeanu-Dragnea-Tăriceanu.

Elefantii lui Dragnea au calcat in picioare la adapostul intunericului fragilul nostru stat de drept, au luat in trompa codurile penale si le-au facut harcea-parcea.

Vorbim adesea despre „scena politică“ și nu ne dăm seama cât de adecvată poate fi această metaforă. Sunt roluri prestabilite în istorie și sunt actori vremelnici distribuiți în aceste roluri; uneori însă, același actor joacă, de-a lungul timpului, roluri diferite, chiar opuse în piesa istoriei naționale sau universale. Iar noi, spectatorii, îi aplaudăm pe unii actori, îi huiduim pe alții, adesea nedeosebind prea bine cât aparține actorului și cât rolului.

Klaus Iohannis are de partea lui dreptatea, capitalele din lumea civilizată și îi are alături mai ales pe entuziaștii statului de drept, pe cei dispuși să iasă în stradă indiferent de vreme pentru a susține instituțiile care apără țara de hoții care au parvenit în politică.

Ce fel de oameni se află de fapt în conducerea serviciilor? Ce criterii deontologice le călăuzesc activitatea?

Mesajul transmis de oamenii ieșiți în stradă a fost că PSD-ALDE nu au nicio legitimitate să atace fundamentele statului de drept și ale democrației doar pentru că au câștigat o rundă de alegeri.

În ciuda progresului constatat în ultimii 10 ani, raportul MCV nu recomandă încetarea monitorizării, ci continuarea acesteia.

Președintele nu pare dispus să stea şi să asiste la victoria penalilor prin ieşirea din puşcării şi iertarea faptelor lor de corupţie.

Schiţa bugetului de stat pentru 2017 este în esenţă o iluzie statistică menită să susţină un program de guvernare populist, care nu are însă forţa de a susţine un reviriment sănătos al economiei.