Opinii

Probabil că, la noi, nici un subiect nu e mai delicat decât chestiunea predării religiei. În privința corupției, lucrurile sunt clare: toată lumea o condamnă și (aproape) toți cei ajunși în poziții unde o pot practica o practică spontan, plini de elan, cu o înzestrare ai zice înnăscută pentru furtișag. În alte privințe, n-avem convingeri ferme – politica e o scenă pentru personaje, nu pentru idei, iar interesul național, un fel de plastilină. Chestiunea predării religiei este cea care scindează cu adevărat societatea românească. Motivele sunt de ordin cultural-istoric, dar și conjunctural-politic și pecuniar, însă aici nu motivele unei alegeri ne interesează, ci consecințele ei.

În ultimii ani au fost formulate diferite argumente împotriva predării religiei în școlile publice de stat, sau pentru un tratament special al acestei materii. Ele au repurtat recent o victorie în fața legii, astfel încât în plin an școlar părinții trebuie să solicite în scris participarea copiilor la ora de religie, materie care era oricum opțională.

”Pentru că vreau o pespectivă pentru România și după alegerile prezidențiale din noiembrie”, așa i-am răspuns Monicăi Macovei prin luna august 2014, cred, când am fost invitat la o discuție și fusesem întrebat de ce vreau să o ajut în campanie. Luna noiembrie a trecut, românii și-au ales președintele, dar rămâne în continuare, cel puțin pentru mine, întrebarea ”România, încotro?”. Cum n-am reușit să răspund invitației la lansarea noului partid, o să scriu aici câteva gânduri despre perspectivă și despre ce poate însemna M10 în următorii ani.

Elena Udrea şi Victor Ponta şi-au unit destinele întru intinarea şi denigrarea totală a justitiei şi, in extenso, a statului de drept. Cumva, cei doi lupi tineri ai politicii româneşti se reîntâlnesc. O perioadă, undeva la începuturile lor în viaţa publică, au avut multe în comun, inclusiv afaceri. Apoi, politica partizană i-a separat, vedem acum că mai mult de ochii lumii, pentru ca regăsirea să se consume intermediată de procurori. Lupta anti-corupţie dusă dusă de aceştia din urmă îi scoate din minţi, făcându-i să vorbească, de acum şi public, aceeaşi limbă.

Deopotrivă scriitor, cercetător, economist, senator, ministru al finațelor, apoi al economiei în guvernele Tăriceanu și Ponta, CPUN-ist, PAR-ist, UFD-ist, PNL-ist, recent imunizat și demisionat, dl Varujan Vosganian pare să nu mai știe nici el cine e, iar noi sfârșim, la rândul nostru, în imposibilitatea de a ști cu care dintre identitățile lui avem de-a face. Am ales una dintre ele, cea de om politic care s-a ocupat de bani (economie-buget-finanțe), și m-am dus în pagina oficială care prezintă declarația de avere a dlui Vosganian. Vă rog să mă credeți, în cazul politicienilor noștri, declarațiile de avere fac mai mult decât orice CV. Iată un ”citat” din această declarație (15 iunie 2012):