Opinii

Ceea ce Victor Ponta şi alaiul său de sicofanţi mediatici nu credeau a fi niciodată posibil este, din această noapte, realitatea electorală: partidul care a încercat să supună, să corupă şi să umilească pe români este înfrânt, iar din posterele care au împânzit oraşele noastre nu a mai rămas decât o urmă fetidă şi purulentă

Omul cu trabucul nu se da batut. A plecat in Franta sa comita o gafa egala cu aceea a prea putin inteligentei si in mod cert prea putin modestei sotii a lui Ludovic al XVI-lea. Gafe de acest gen declanseaza proteste, revolte, revolutii.

S-a terminat perioada în care, în ultimii trei ani mai ales, din iarna anului 2012, echipa de propagandă de acolo a făcut legea la alegerile de pînă astăzi. Au ajuns la capătul drumului. În fapt, va fi probabil din punct de vedere tehnic o victorie a lui Klaus Iohannis dar în mult mai mare măsură este o înfrîngere zdrobitoare a echipei Ponta - PSD. O victorie a străzii.

E o întrebare simplă, dar astăzi este crucială. Și fiecare cetățean al României care are drept de vot, indiferent unde trăiește, este dator să și-o pună. În măsura în care conștientizează faptul că ziua de 16 noiembrie 2014 va marca o dată de răscruce în istoria țării. Vom putea continua drumul de consolidare a democrației, al statului de drept; vom ajunge la o creștere economică reală, care să se facă simțită în viața fiecăruia dintre noi; deloc în ultimul rând, vom rămâne și ne vom onora așa cum se cuvine calitatea de membri ai UE și ai NATO.

Opțiunea Iohannis este în primul rând aceea a respingerii tentației resemnării, este aceea a rezistenței față de propriile noastre slăbiciuni care sunt exploatate sistematic de Aparat. Aparatul PSD, moștenitor al vechiului Aparat de Partid și de Stat, Doar și-a inventat drept interfață un om din noua generație. Iohannis devine astfel instrumentul respingerii acestei operațiuni de intoxicare în masă. Dar opțiunea pentru un sas luteran devine și una pozitivă pentru că poate simboliza modernizarea culturii noastre politice, ineficiența național-comunismului rezidual și afirmarea europenității noastre.