Opinii

Opțiunea Iohannis este în primul rând aceea a respingerii tentației resemnării, este aceea a rezistenței față de propriile noastre slăbiciuni care sunt exploatate sistematic de Aparat. Aparatul PSD, moștenitor al vechiului Aparat de Partid și de Stat, Doar și-a inventat drept interfață un om din noua generație. Iohannis devine astfel instrumentul respingerii acestei operațiuni de intoxicare în masă. Dar opțiunea pentru un sas luteran devine și una pozitivă pentru că poate simboliza modernizarea culturii noastre politice, ineficiența național-comunismului rezidual și afirmarea europenității noastre.

Dragii mei prieteni, e foarte greu, știu. E un moment atît de nasol, încît stăm, mulți dintre noi, blocați în fața mailului sau al Skype-ului și nu știm ce să spunem. O prietena din Madrid îmi trimite știri pe care, din păcate, le-am citit deja, o veche prietena din Canada ma sună pe Viber și nu am timp și nici energie să-i răspund pentru că știu că mă va întreba ce dracu se întîmplă în România și eu nu am nici un răspuns.

A trecut un sfert de veac de la caderea Zidului Rusinii, acea hidoasa constructie menita sa separe doua lumi: cea a opresiunii totalitare si cea a democratiei liberale. Imi scrie un bun prieten: “Sunt zile efervescente in Europa, deși in sensuri total diferite. In Berlin, de pilda, aceasta salbă de baloane luminiscente care vorbește despre puterea rememorarii. In Romania, daca am fi priviti de undeva de sus, salbe de manifestanţi incandescenţi care, tot la aniversarea de 25 de ani, iși clamează incă dreptul sacru al votului. Diferenţe enorme si pilduitoare… și tristeţea aferentă constatării…” Cum sa nu impărtășești aceste amare sentimente cand vezi cum guvernanţii de la București calcă in picioare, cu o iresponsabilă insolenţă, egală cu a unor Honecker si Ceaușescu, libertăţile fundamentale cucerite graţie revoluţiilor din acel annus mirabilis 1989, cum l-a numit Ioan Paul al II-lea?

"Mi-e scârbă să văd pe Majestatea Sa Regele Mihai – chiar și într-o fotografie de protocol, care nu echivalează cu o binecuvântare oficială – cum stă la masă cu bătrânul bolșevic Ion Iliescu și cu micul bolșevic Victor Ponta!"

Putem spune, fără să ne temem că greșim, că Victor Ponta este o sinteză, un summum al păcatelor care au marcat indelebil viața politică și, consecință imediată, viața cotidiană a milioane de români.

În urmă cu aproape două decenii, România încredinţa , prin voturile ei ,un mandat de speranţă în libertate, democratizare şi decomunizare lui Emil Constantinescu. Trecerea de la un regim autoritar şi cleptocratic la o democraţie, se realiza, în fine, graţie alternanţei la putere. Un punct de inflexiune, care semnifica, înainte de toate, respingerea fără echivoc a fesenismului şi ideologiei sale.