Opinii

Cea mai bine vândută carte* astăzi în România este una din cele mai aride pe care le-am citit în ultimii ani. Motivul e simplu: descrie un personaj foarte plicticos.  Cei care au cumpărat-o să afle o mică bârfă, au luat ţeapă. Cei, ca mine, care au sperat că vor găsi suficient material pentru un profil psihologic, au luat ţeapă. Cei mai serioşi, care căutau creionarea unor soluţii la probleme serioase, au luat şi ei ţeapă.

Eşecul lui Ponta îmi dă bătăi de cap. Cu premierul ajuns preşedinte, eram sigur de-o chestie. Două, trei decenii cel mult şi românii urmau să deprindă într-un final democraţia – cea germană, italiană sau spaniolă. Ca locuitori în München, Milano sau Malaga. Puţinii care rămâneau în ţară ar fi fost rugaţi să emigreze, într-un final, şi ei.

Admit că deşi nu îmi sunteţi defel simpatici, credeam în iscusinţa dumneavoastră de a mirosi oportunităţile de viaţă, de a amuşina vizuina în care milioanele odată plasate vor face ouă. Bag seama însă că v-am supraevaluat. Cum să-mi explic că de ani de zile turnaţi bani cu găleata în nişte întreprinderi care nu vă întorc pe măsură investiţia înapoi?

Indiscutabil, data de 16 noiembrie 2014 trebuie să intre în istoria României. Pentru prima dată în ultimii 25 de ani, foarte mulţi români, în special tineri, au votat pentru cu totul alte motive decât au făcut-o până acum. Da, PSD trebuie să facă o analiză majoră a ceea ce s-a întâmplat duminică, dar acelaşi lucru trebuie să-l facă toate partidele din România. Pentru că, dacă nu înţeleg exact semnificaţia momentului, câştigătorii de azi vor fi pierzătorii de mâine.

Cariera politica a lui Victor Ponta este un caz de manual in ceea ce priveste rolul prostiei in istorie. Am spus acest lucru inca din iulie 2012, pe vremea cand plagiatorul si partizanii sai isi savurau ceea ce li se parea a fi un inexorabil triumf asupra statului de drept. Iata-l acum invins de propra-i aroganta, impertinenta si egomanie. Devoalarea profilului dictatorial al lui Victor Ponta nu a fost un exercitiu fara urmari. Unii s-au intrebat daca nu exagerez ocupandu-ma saptamanal, uneori zilnic, de acest personaj. Iata ca n-am gresit, nici eu, nici altii care am scris constant despre el si manevrele sale sordide.

N-a fost să fie! “Băiatul tânăr” va mai îmbătrâni oleacă. Ascensiunea lui, îngâmfarea și ambiția l-au izbit de zidul românilor. Acesta nu a cedat. Pentru că ei și ele sunt mândri că sunt români. Nu gargara patriotardă, mita electorală și motivele populare de pe afișele electorale i-au făcut pe românii din străinătate să vină la vot și să înfrunte un guvern antidemocratic. Un guvern care nu a fost în stare să organizeze decent alegerile. Cei și cele care nu au votat au fost umiliți. De cine? De cei conduși de “băiatul tânăr”. Cine plătește?