Pe aceeași temă
"Se cereau informatii cu privire la unele companii, care nu aveau publicitate cu trustul Intact, dar si despre oameni politici, in special cei care sint opozanti ai politicienilor sustinuti de Voiculescu. Era o concentrare foarte mare pe oamenii de la putere. Aveam sedinte in cladirea Intact unde se stabileau subiectele. Ei veneau si spuneau: astazi ii aveam pe urmatorii, avem astea 2-3 firme despre care trebuie sa scriem si urmatorii oameni politici, cum ar fi nu stiu ce senator. Cel care facea asta era Codrut Seres, seful Intact”, a spus Stelian Negrea in emisiunea lui Radu Moraru de la 10 TV.
Avea cineva vreo indoiala ca lucrurile nu se petrec asa? La Felix, ca si la Vintu. In fostele “Gardianul” si “Ziua”. Sau in actuala fituica “Cotidianul”. Sint chestiuni si practici cunoscute de ziaristi, de politicieni, de afaceristi si organizatiile media. Cu rare exceptii- procesele intentate unor ziare si ziaristi-, asupra subiectului planeaza legea omertei. Firesc, nu-i asa, din moment ce protagonistii sint sclavii fericiti ai “retelelor” create de patroni. Cine sa vorbeasca? Cei care incaseaza mii de euro pe luna pentru comezile primite? ONG-urile media a caror ultima preocupare este respectarea practicilor jurnalistice si care niciodata nu au derulat vreun program de monitorizare a abaterilor de la deontologie? Sau, poate, Clubul Roman de Presa, aceasta organizatie a patronilor, golita de orice continut? Sa fim seriosi! In plus, sint acestea capabile sa ofere protectie potentialilor jurnalisti dispusi sa “demaste” presiunile editoriale, cenzura, comenziile ticaloase si amenintarile? Cine il va apara, de exemplu, pe Stelian Negrea de furia, avocatii si banii lui Felix? Nimeni. Ca dovada, ca pina acum nici o organizatie media nu a luat pozitie in legatura cu dezvaluirile lui.
Negrea a prezentat un contract de “prestari servicii” prin care ziaristii erau obligati nu doar sa execute toate ordinele patronului, dar riscau sa fie aruncati in puscaria saracilor daca ar fi dat fie cel mai mic semn de subordonare.
“Sub sancţiunea de daune-interese în valoare egală cu 100 000 euro, Prestatorul se obligă să nu discrediteze prin declaraţii sau orice altă atitudine ori modalitate, individual sau colectiv, persoanele din conducerea actuală sau viitoare a Beneficiarului sau pe Beneficiar ori Afiliaţii Beneficiarului ori altă companie care face parte generic din “Trustul Intact” sau persoanele din conducerea actuală sau viitoare a acestor companii, în faţa Beneficiarului, a angajaţilor Beneficiarului, a partenerilor de afaceri ai Beneficiarului, a angajaţilor companiilor respective sau a partenerilor de afaceri ai companiilor respective, în mass media sau faţă de orice alţi terţi şi/sau să nu facă niciun fel de declaraţii, în formă scrisă sau orală, presei scrise, televiziunilor sau oricăror organizaţii media, de natură să aducă atingere imaginii Beneficiarului sau companiilor menţionate mai sus ori conducerii sau angajaţilor ori partenerilor de afaceri ai acestora ori produselor, serviciilor sau politicilor acestora.” (Art. 3.7)
Ce frumos! Cu alte cuvinte, daca vreunui ziarist i-ar fi dat in cap sa faca un material despre datoriile lui Voiculescu la Fisc, despre procesele in care este implicat sau despre felul in care isi turna verisoara la Securitate trebuia sa plateasca 100.000 euro pentru fiecare “denigrare”. Nici despre acolitii, prietenii sau firmele cu care patronul face afaceri nu se poate spune nimic. Imaginea “retelei Felix” este sfinta si atingerea ei costa bani grei.
Ma intreb, iarasi, se va sesiza vreun ONG, MediaSind, de exemplu, cel care vegheaza la contractul colectiv de munca? Va sari Clubul Roman sau Conventia Organizatilor Media sa spuna ca un astfel de contract incalca Codul deontologic, mai exact “clauza de constiinta”, adoptat chiar de cele doua organizatii? Iata ce stipuleaza articolul 3.4 din Codul adoptat de COM “Jurnalistul are dreptul la clauza de constiinta. El are libertatea de a refuza orice demers jurnalistic împotriva principiilor eticii jurnalistice sau a propriilor convingeri. Aceasta libertate deriva din obligatia jurnalistului de a informa publicul cu buna-credinta”. Si articolul 3.2 “Jurnalistul are dreptul de a se opune cenzurii de orice fel”. Sa citim si articolul 7 din Codul deontologic adoptat de CRP” Ziaristul are responsabilitatea civică de a acţiona pentru instaurarea justiţiei şi dreptăţii sociale. În cazurile în care are ştiinţă de abuzuri sau încălcări ale legilor, potrivit clauzei de conştiinţă, ziaristul are dreptul de a refuza orice ingerinţă care să-i influenţeze decizia”.
Nu are rost sa mai insiram toate conventiile internationale privind libertatea presei si codurile etice la care Romania si jurnalistii ei sint parte. Asa cum nu are rost sa mai insiram nici celelalte articole din codurile deontologice, folosite de buna parte din ziaristii trusturilor Realitatea si Intact doar ca sa stearga praful de pe birourile patronilor. N-ar folosi la nimic, pentru ca ziaristii cu pricina stiu prea bine ce fac si sint perfect constienti cind semneaza contracte care ii transforma intr-o “oaste” de mardeiasi. Nu doar ca stiu, dar le si place, li se pare normalitatea, se revolta sau iti rinjesc batjocoritor in nas daca incerci sa le spui ca prestatia lor nu mai are nimic in comun cu meseria de jurnalist. Comanda, santajul, cenzura si ingerinta in politica editoriala, dezechilibrul, opinia proprie pe post de fapte si informatii au devenit nu doar a doua lor natura, ba chiar sint convinsi ca asa trebuie sa fie, ca asa functioneaza lucrurile. O fac cu dedicatie, cu voluptate, cu minie proletara.
Asa ca despre ce discutam? Nu trebuie sa le plingem de mila, ci sa ne aparam. Meseria, in primul rind. Breasla nu este formata doar din ei, mercenarii lui Felix sau ai lui SOV- Ghita sau cine o mai fi pe acolo. Asa cum a aratat Stelian Negrea si cum stiam cu totii de mult, ei, prin tinuta, prin prestatia si prin lipsa lor de constiinta ne decredibilizeaza pe toti. Asa s-a ajuns ca presa sa se mai bucure de increderea a ceva mai putin de 50% dintre romani. Asa s-a ajuns ca deontologia sa fie o insulta in gura unora ca “femeia cu tigaia”, cum o numea Andrei Plesu pe Dana Grecu, care a facut de “ziua presei” o emisiune titrata “ziua botnitei”.
Sint convinsa ca toti astia, “botnitarii lui Felix”, isi rid in barba, isi numara conturile si ne considera pe toti ceilalti niste “fraieri”. Asa si sintem. Continui sa cred insa ca “fraierii” sint majoritatea. Spre disperarea lichelelor si a patronilor lor.
Andreea Pora
