ANUL XXXVII (1660) (31 martie 2026)

Monica Cercelescu este coordonatoarea Departamentului de Comunicare al Uniunii Barourilor din România.

„Scrisoare către dictatorul meu” este o carte foarte utilă pentru cei care au uitat istoria recentă și mai ales pentru tinerii care nu au cunoscut-o direct.

Citind pagină după pagină, remarcând stilul foarte fluent și atrăgător al scriiturii, nu-ți poți reprima gândul că timpul și istoria nu au avut deloc (puțintică) răbdare cu România Mare.

Atelierele Malmaison au apărut la sfârșit de pandemie. După multă izolare, primele evenimente publice au avut câteva mii de vizitatori. Acum, oamenii voiau să îi vadă pe ceilalți, cei în afară de ai

Când școala ne învață să gândim, nu doar să reținem, viitorul devine mai sigur.

Literatura nu ar trebui să însemne memorare, ci ar trebui să te facă să înțelegi lumea și pe cei din jurul tău, să îți dezvolte abilitatea de a face conexiuni și de a-ți formula o opinie.

Circulă acest mit că tinerii ar fi apatici și neinteresați de politică sau de binele comun. Dar pentru ca vocea acestei generații să se coaguleze, ea trebuie mai întâi ascultată.

Nu e ușor să lucrezi cu liceenii. Au un mod foarte direct de a-ți spune verde în față când ceva nu-i interesează sau nu li se pare că-i privește.

Teatrul poate fi văzut ca repetiție pentru realitate – un laborator social unde grupurile pot experimenta forme de dialog și negociere înainte de-a le aplica în viața reală.

Comunicarea publică, inclusiv cea civică și politică, riscă să rămână blocată într-un registru ironic, care recunoaște problema, dar nu mai face pasul către o implicare reală.

La Teatrul Național, „Despre oameni, doctori și rinoceri”, în regia lui Claudiu Goga, și la Nottara „Lapte negru”, după romanul lui Elif Shafak, în regia Letei Popescu.

Remarcabilă – atât de vie, de diversă și (în sens nobil, spre reflecție) provocatoare – subdiviziunea „Actual” a Bibliotecii Polirom. Mai jos, despre patru dintre titlurile recente ale acestei colecții.

Invitat la Gala Colegiului Medicilor, președintele Nicușor Dan a condamnat din nou „războiul informațional” care ne afectează. Tratamentul este cunoscut, dar necesită viziune și voință politică.

După 11 luni de mandat, reiese mai degrabă direcția „Europei națiunilor”: un eufemism utilizat amplu de un proiect politic eurosceptic mult mai vechi, dar parafat de o coproducție americano-maghiară.

Europa Liberă România se închide la 31 martie 2026. Am convingerea că este o decizie politică. Actuala voce nu este destul de MAGA, plus că are în nume cuvântul care îl irită pe Trump: Europa.

Legătura dintre cele două războaie, din Ucraina și din Iran, este tot mai directă și evidentă, sursa de finanțare a ofensivei rusești 2026 depinzând de ce se întâmplă în Golf.

Strâmtoarea Ormuz va fi pe deplin deschisă din nou numai atunci când companiile specializate  vor fi dispuse să asigure vasele aflate în Golful Persic la prețuri care să facă tranzitul viabil.

În timpul nostru se întâmplă ceva pentru care nu avem repere de înțelegere în trecut. Cu toții, dar mai ales cei tineri, sunt(em) supuși unui triplu proces de dezrădăcinare.

Blocat între amenințarea ratingului „junk” și o economie care dă semne de asfixie, Guvernul decontează astăzi prețul amânării reformelor care ar fi dus la o reducere temporară a fiscalității.

AUR și aliații săi pregătesc o strategie pentru preluarea puterii în viitor, dar nu se grăbesc, ci așteaptă ca „proeuropenii” să se distrugă între ei.

Sorin Grindeanu vrea să forțeze mazilirea lui Bolojan, dar nu să iasă de la guvernare. Îi va merge? Doar dacă gruparea cu epoleți Thuma câștigă partida în PNL.