Ai căutat: cucu ciprian 127 rezultate

Unii câștigători sunt LGBT, alții, straight; unii sunt creștini, alții, musulmani, alții, „spirituali” și e normal, câtă vreme Eurovision e un melanj de identități naționale și culturale distincte.

Când s-a lansat platforma socială Threads în Europa, primele conturi românești foarte vizibile au fost unele ultraconservatoare și ultrareligioase.

Suveranismul, curentul național-populist care ne bântuie de câțiva ani, este format dintr-un melanj de personaje[1].

Nu știu dacă ați aflat, dar se pare că „populația lumii e ținută sub control cu ajutorul unor manipulări grosolane în care la loc de frunte sunt fixate pandemiile, crizele financiare și războiul”. 

Social media nu poate fi o „piață liberă pentru schimbul de idei” dacă nu există un minim regulament, care să nu permită cartelurile, monopolurile și alte structuri și comportamente.  

Problema principală însă este potențialul religiei de a fi instrumentalizată în scopuri manipulative.

Perspectiva ce opune „Occidentul decadent” unei pretinse identități naționale definite (fals) prin eroism istoric și curățenie morală adusă de ortodoxie nu este neapărat nouă.

O pledoarie pentru a transmite tinerilor (și părinților) că reușita cere efort și sacrificiu și că responsabilitatea lor în educație este cu atât mai mare cu cât „sistemul” este mai defect.

Teoriile conspiraționale radicale (și, de cele mai multe ori, ridicole) ajung filtrate la mase și le influențează chiar fără să fie adoptate complet.

Am susținut recent două ateliere online pe tema teoriei (și practicii) argumentării, cu tineri din mai multe țări.

Populist-naționaliștii strânși în jurul lui Simion și Șoșoacă au intuit că pot folosi tema ca pe o pană pentru despicat lemne, amplificând polarizarea politică între „globaliști” și „naționaliști”.

Din politețe sau poate lașitate, evităm deseori să numim prostia pe șleau, să o arătăm cu degetul, să o facem de rușine, măcar să se ascundă, dacă de dispărut nu va dispărea.

Cine să salveze jurnalismul? Răspunsul, din păcate, nu poate fi decât unul singur: jurnaliștii, cei care încă rezistă.

AUR nu se limitează la antisistem, ci este pregătit să distrugă ce a mai rămas din orice sisteme – cel medical, cel educațional și de cercetare – câtă vreme îi poate aduce la putere.

Comunitățile evreiești s-au redus în mare parte a lumii, în special în Europa. Antisemitismul e instrumentalizat politic mai ușor când e fondat pe mituri și prejudecăți, deci când e fără evrei.

Oricât s-ar strădui, Musk nu poate convinge în rolul de salvator al presei (sau al lumii). Ideea că media digitală open source ne va salva de media mainstream e cel puțin exagerată.

Că Twitter/X a devenit o platformă la cheremul lui Musk este destul de evident. Transformarea sa este momentan un eșec atât ca agoră virtuală, cât și financiar.

Pentru cei interesați de subiectul informației problematice (en. information disorder), propun aici o explorare a termenilor folosiți în domeniu și a formelor în care se poate mula dezinformarea.

Propaganda este invocată frecvent, aruncată de toate părțile implicate în toate conflictele din lume, fie ele virtuale sau reale, calde sau fierbinți.