Ai căutat: cucu ciprian 121 rezultate

Problema principală însă este potențialul religiei de a fi instrumentalizată în scopuri manipulative.

Perspectiva ce opune „Occidentul decadent” unei pretinse identități naționale definite (fals) prin eroism istoric și curățenie morală adusă de ortodoxie nu este neapărat nouă.

O pledoarie pentru a transmite tinerilor (și părinților) că reușita cere efort și sacrificiu și că responsabilitatea lor în educație este cu atât mai mare cu cât „sistemul” este mai defect.

Teoriile conspiraționale radicale (și, de cele mai multe ori, ridicole) ajung filtrate la mase și le influențează chiar fără să fie adoptate complet.

Am susținut recent două ateliere online pe tema teoriei (și practicii) argumentării, cu tineri din mai multe țări.

Populist-naționaliștii strânși în jurul lui Simion și Șoșoacă au intuit că pot folosi tema ca pe o pană pentru despicat lemne, amplificând polarizarea politică între „globaliști” și „naționaliști”.

Din politețe sau poate lașitate, evităm deseori să numim prostia pe șleau, să o arătăm cu degetul, să o facem de rușine, măcar să se ascundă, dacă de dispărut nu va dispărea.

Cine să salveze jurnalismul? Răspunsul, din păcate, nu poate fi decât unul singur: jurnaliștii, cei care încă rezistă.

AUR nu se limitează la antisistem, ci este pregătit să distrugă ce a mai rămas din orice sisteme – cel medical, cel educațional și de cercetare – câtă vreme îi poate aduce la putere.

Comunitățile evreiești s-au redus în mare parte a lumii, în special în Europa. Antisemitismul e instrumentalizat politic mai ușor când e fondat pe mituri și prejudecăți, deci când e fără evrei.

Oricât s-ar strădui, Musk nu poate convinge în rolul de salvator al presei (sau al lumii). Ideea că media digitală open source ne va salva de media mainstream e cel puțin exagerată.

Că Twitter/X a devenit o platformă la cheremul lui Musk este destul de evident. Transformarea sa este momentan un eșec atât ca agoră virtuală, cât și financiar.

Pentru cei interesați de subiectul informației problematice (en. information disorder), propun aici o explorare a termenilor folosiți în domeniu și a formelor în care se poate mula dezinformarea.

Propaganda este invocată frecvent, aruncată de toate părțile implicate în toate conflictele din lume, fie ele virtuale sau reale, calde sau fierbinți.

Bula de social media în care viețuiesc a trepidat câteva zile, la început de septembrie, din cauza unui sondaj publicat de INSOMAR, care susține că AUR ar avea (deja) 27% în intenția de vot.

Alegerile din 2024 vor fi un test. Să ne lăsăm înfricoșați de probleme false, exagerări și interpretări malițioase sau să vedem pericolul adevărat al creșterii violenței politice și a autoritarianismului.

Toată campania de „verificări” din țară e cel puțin parțial folosită ca o fumigenă, încercându-se să se acrediteze că e o problemă generică, de sistem, nu una care ține specific de câțiva oameni.

Dezbaterile structurate și elegante par să fi fost înlocuite în timp de fenomenul mai degrabă pop, debate me, în care dezbaterea este mai ales un concurs de popularitate și o strategie de marketing.

Educația gândirii critice este esențială, ca și educația media. Dar dezinformarea e un subiect complex, care include actori statali și non-statali cu resurse importante.