Pe aceeași temă
În anul 2000, Polonia a introdus măsuri drastice referitoare la droguri. Campania care a inspirat acea schimbare legislativă se referea la prevenirea infectărilor cu HIV, care îi afectau pe consumatorii de droguri. Pe scurt, ideea campaniei era: „Mai bine la închisoare decât la cimitir“. Practic, în promovarea acestei legi punitive a fost folosită îngrijorarea părinţilor pentru viitorul copiilor.
Legea pedepsea orice posesie de droguri. Dacă erai prins cu 0,5 grame de canabis sau altă substanţă interzisă riscai 3 ani de închisoare. Legea este în vigoare de 10 ani şi rezultatul este că numărul celor condamnaţi în acest context a crescut cu 1.500%. Ca urmare a acestei legi, prioritatea poliţiei a fost direcţionată către consumatorii de droguri, deoarece, în tot acest timp, numărul celor condamnaţi pentru trafic de droguri a scăzut la jumătate. Aproximativ 10.000 de persoane, majoritatea tineri, au fost condamnate pentru posesie de droguri, dar, în majoritatea cazurilor, pedeapsa a fost cu suspendare. Cu toate acestea, oamenii respectivi s-au ales cu cazier, ceea ce înseamnă că anumite slujbe le erau interzise, nu puteau călători în ţări pentru care era nevoie de viză etc. În plus, dacă primeau pedeapsă cu suspendare şi erau prinşi cu droguri asupra lor pentru a doua oară, suspendarea se anula şi cele două sancţiuni erau cumulate şi rezultau ani de puşcărie. Vă daţi seama ce însemna asta pentru cei dependenţi de droguri!
Ce ne puteţi spune despre efectele legii asupra numărului de infectări cu HIV – motivul principal invocat?
Intrând în Uniunea Europeană, am făcut multe schimbări legislative, iar una dintre ele prevede că atunci când este raportată o infectare cu HIV, calea de transmitere să nu mai fie analizată. Prin urmare, este imposibil de spus care au fost efectele legii în termeni de prevenire a infectărilor cu HIV. Conform statisticilor poloneze, pentru 80% dintre cazurile de infectare cu HIV nu se cunosc căile de transmitere.
Cum a evoluat numărul consumatorilor de droguri din Polonia în urma adoptării acestei legi drastice?
În loc să scadă, aşa cum ar fi fost normal în cazul unei legi ce se dorea eficientă, numărul consumatorilor a crescut. Practic, am ţinut pasul cu Europa. Dacă în trecut mulţi consumatori de droguri îşi injectau heroină, acum majoritatea se orientează spre canabis. Numărul lor este în continuă creştere, în ciuda legii drastice. Acesta cred că este efectul proastei alocări a resurselor poliţiei, care practic alerga după adolescenţi, în loc să-i urmărească şi să-i prindă pe traficanţi.
Cum a început reforma acestor politici aspre referitoare la droguri?
În urmă cu aproximativ 3 ani, a fost publicat un raport întocmit de un profesor de la Universitatea Jagiellonă din Cracovia, care arăta foarte clar cine erau cei arestaţi şi pentru ce motive. Ministrul Justiţiei a analizat acest raport şi a ajuns la concluzia că nu acestea erau scopurile legii punitive din anul 2000. A fost organizat un grup de experţi, însărcinat cu întocmirea unei noi legislaţii în privinţa drogurilor.
După cum ştiţi, trăim într-o societate catolică foarte conservatoare, aşa că nu puteam lua în calcul schimbări radicale. Prin urmare, comisia de experţi a propus ca, în locul cazierului automat în cazul celor prinşi cu droguri asupra lor, procurorii să analizeze fiecare caz în parte, să ia în considerare trecutul persoanei respective - dacă e vorba despre un dependent de narcotice, dacă au de a face cu o primă infracţiune sau dacă e cineva aflat sub tratament – şi să decidă dacă trimit omul respectiv la tribunal. Este un pas foarte mic, deoarece, în continuare, este ilegal să ai asupra ta orice cantitate de droguri, iar poliţia va face în continuare acelaşi lucru – îi va vâna pe consumatori. De asemenea, noua lege creşte pedepsele pentru trafic de droguri, dar cu puţini ani de închisoare, aşa că nu cred că schimbarea va fi majoră. Aşadar, nu avem de a face cu o reformă profundă, care să meargă până într-acolo încât să analizeze proasta alocare a resurselor poliţiei. Singura noastră speranţă este ca procurorii să nu trimită cazurile în justiţie, în cele 3 circumstanţe enunţate anterior.
Există semnale despre felul în care vor proceda procurorii pe viitor?
Nu ştim încă. Preşedintele Poloniei tocmai a semnat legea, iar ea va intra în vigoare abia peste 6 luni. Am început să discutăm cu procurorii şi va avea loc un lung proces de dezbateri. Am avut deja 2 ani de discuţii care s-au bucurat de atenţia mass-media. Unii procurori s-au arătat înţelegători în această chestiune, alţii au declarat că vor proceda la fel ca înainte. Eforturile noastre se canalizează acum spre educaţia consumatorilor de droguri, care trebuie să cunoască noua lege şi să nu le permită procurorilor să facă presiuni asupra lor şi să-i trimită automat la proces. Aşa că speranţele mele se îndreaptă mai puţin spre procurori şi mai mult spre consumatorii de droguri, care trebuie să-şi cunoască drepturile şi să insiste asupra respectării lor. Asta ar trebui, pe de o parte, să reducă numărul condamnărilor şi, pe de altă parte, pe cale de consecinţă, ar face ca persoanele care sunt trimise în judecată să aibă parte de un proces adevărat. Vă daţi seama că, până acum, numărul enorm de trimiteri în judecată practic a blocat activitatea tribunalelor. Procesele se desfăşoară cu rapiditate: acuzatul este întrebat dacă îşi recunoaşte vina, el răspunde afirmativ şi este automat condamnat. Totul e făcut în mare grabă – probabil că tot procesul, de la arestare, cu întocmirea actelor şi judecata nu durează mai mult de o jumătate de zi. Pe noua lege, trebuie să se facă cercetări ca să se vadă dacă persoana respectivă e dependentă de droguri, dacă e la prima infracţiune sau dacă se află sub tratament. Asta ar putea aduce justiţia de partea noastră, deoarece s-ar putea ca autorităţile să constate cât de mulţi bani publici sunt cheltuiţi aiurea.
* * *
Biografie
Înainte de a se alătura echipei Open Society Institute, Kasia Malinovska-Sempruch a lucrat pentru Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite (UNDP) la New York şi Varşovia, ocupându-se de mai ales de persoanele infectate cu HIV. Ea a fost laureată a Premiului „Norman E. Zinberg“ pentru medicină în 2007 şi o distincţie din partea Ministerului Justiţiei din Polonia în 2000 pentru activitatea legată de incidenţa HIV în închisori.
Personalităţi
Printre semnatarii scrisorii deschise care cereau autorităţilor poloneze să reformeze politicile legate de droguri se numără fostul preşedinte Aleksander Kwaśniewski, sociologul Zygmunt Bauman, expertul în drepturile omului Wiktor Osiatyński, fostul ministru al Culturii Izabela Cywińska, fostul ministru al Sănătăţii Marek Balicki, fostul ministru al Agriculturii Wojciech Olejniczak, regizoarea Agnieszka Holland şi scriitoarea Olga Tokarczuk.
* * *
Care este situaţia programelor de „harm reduction“, de atenuare a efectelor consumului de droguri, în Polonia?
Programele noastre naţionale includ şi acest aspect, dar, dacă te interesezi în profunzime, vei vedea că oamenii nu beneficiază de prea mult ajutor. De exemplu, schimbul gratuit de ace pentru seringi, care se adresează celor care nu caută atenuarea efectelor drogurilor prin abstinenţă, este slab dezvoltat. Avem instituţii unde se oferă tratament, dar, pentru ace de seringă, oamenii trebuie să vină la aceste organisme, al căror program e orientat către abstinenţă. Asta creează tensiuni şi complicaţii. Nu stăm prea bine nici din punctul de vedere al tratamentelor substitutive. Avem cam 1.500 de persoane care primesc aceste tratamente, ceea ce reprezintă aproximativ 5% din numărul celor care ar avea nevoie de ele. Sigur,
ne-am adaptat la politicile europene, dar asta mai mult pe hârtie; în realitate, mai sunt multe lucruri de făcut. Cred că una dintre cauzele acestei situaţii o reprezintă faptul că suntem limitaţi de existenţa acestui sistem orientat spre abstinenţă. Avem o instituţie în acest sens, care se numeşte Monar, ale cărei programe se bazează pe abstinenţă şi care practic deţine monopolul în Polonia din punctul de vedere al tratării consumatorilor de droguri. Monar există de 30 de ani şi este foarte greu să schimbi ceva şi să aduci un aer proaspăt în această dezbatere.
Care a fost rolul societăţii civile în această reformă a politicilor legate de droguri?
Unul extrem de important. Există o reţea, Polish Drug Policy Network, care a fost foarte activă şi a adunat laolaltă experţi, a făcut lobby pentru schimbarea legislaţiei, a ţinut legătura cu comunitatea internaţională, a trimis scrisori Parlamentului Poloniei. Cum acesta este un an electoral în Polonia, a existat îngrijorarea că reforma va fi amânată, fiind un subiect delicat pentru politicieni. A existat şi o scrisoare semnată de 44 de intelectuali proeminenţi din Polonia, printre care şi fostul preşedinte Aleksander Kwaśniewski, care cereau reforma politicilor referitoare la droguri. Este interesant faptul că Aleksander Kwaśniewski a fost cel care a semnat fosta legislaţie şi, după ce a văzut statisticile, iată că şi-a schimbat punctul de vedere, ceea ce demonstrează că şi politicienii îşi pot reforma opiniile.
A fost un proces lung, la care au participat multe sectoare ale societăţii. A existat o campanie pe Facebook, care a strâns peste 60.000 de semnături. Am avut şi o campanie susţinută de cel mai important cotidian polonez, Gazeta Wyborcza, cu 40.000 de semnături. Foarte mulţi oameni s-au arătat interesaţi de subiect şi au susţinut reforma.
Aţi spus că societatea poloneză este foarte conservatoare. Cum a primit publicul larg această schimbare legislativă?
Părerile sunt împărţite. Pe de o parte, populaţia e de părere că a-i pedepsi pe oamenii bolnavi e un lucru greşit. Pe de altă parte, comportamentele nepotrivite nu sunt acceptate: dacă nu avem de a face cu dependenţi de droguri, ci doar cu persoane care consumă narcotice pentru propria plăcere, ele nu mai sunt tratate cu indulgenţă. Lucrurile sunt complicate, dar cred că există un consens ca cei dependenţi să nu fie trimişi la închisoare. În acelaşi timp, 90% dintre consumatorii de droguri nu sunt dependenţi. Ce facem cu ei? Aici dezbaterea se complică.
În România există o largă preocupare a societăţii faţă de aşa-numitele „droguri legale“. Care este situaţia în Polonia?
Cred că am fost prima ţară din Europa care a depăşit, în 3 ani, numărul de 1.000 de magazine care comercializau astfel de substanţe. E clar că aceste afaceri nu se deschideau decât dacă aveau succes şi stârneau interesul consumatorilor. În urma unei campanii iniţiate de primul ministru, acele magazine au fost închise peste noapte şi ni s-a spus că problema a fost rezolvată. Dar consumatorii îşi comandă acum acele substanţe pe Internet, din străinătate. Iniţial, politicienii au spus că nu e nicio problemă cu acele magazine, apoi, când au apărut probleme de sănătate în rândul consumatorilor, le-au închis. Cred că am ratat ocazia de a legifera situaţia acestor substanţe, aşa cum este ea în Marea Britanie sau în Olanda.
Cum vedeţi situaţia globală a politicilor legate de droguri, la 50 de ani de la adoptarea Convenţiei unice a ONU asupra stupefiantelor?
Cred că din ce în ce mai mulţi oameni înţeleg că situaţia se înrăutăţeşte, prin urmare calea pe care am pornit în urmă cu 50 de ani e greşită, iar războiul împotriva drogurilor bate pasul pe loc. Raportul lansat de curând de Comisia Globală pentru Politicile în Domeniul Drogurilor (Global Commission on Drug Policy) a stârnit un viu interes pe scară mondială. Au apărut peste 1.000 de articole în presa internaţională care sprijină această Comisie în ideile sale principale, anume că războiul împotriva drogurilor a fost pierdut, că trebuie să acordăm tratament adecvat pentru consumatorii de droguri şi să dezincriminăm consumul măcar pentru canabis. Printre membrii acestei Comisii se află nume grele, printre care Kofi Annan, precedentul secretar general al ONU, care, la fel ca fostul preşedinte polonez Kwaśniewski, s-a uitat pe datele referitoare la consumul de droguri şi şi-a dat seama că dezbaterea trebuie să se schimbe. E clar că abordarea prohibiţionistă nu a avut succes, de vreme ce numărul consumatorilor a crescut în întreaga lume. În plus, securitizarea chestiunii şi trecerea problemei drogurilor în categoria de ameninţări la siguranţa naţională nu a avut efectele scontate.
Cum comentaţi reacţiile adverse pe care Rusia şi Statele Unite le-au avut vizavi de acest recent raport al Comisiei Globale pentru Politicile în Domeniul Drogurilor?
Ne aşteptam la aceste reacţii negative. Înainte de apariţia raportului, domnul Viktor Ivanov, care conduce Serviciul Rus de Control asupra Drogurilor, a mers prin Europa şi prin America, afirmând că trebuie să fim duri în privinţa drogurilor. După reacţiile faţă de raport, e clar că Rusia vrea să ia locul Statelor Unite ca lider în războiul împotriva drogurilor. Marea problemă este că Rusia are peste un milion de persoane infectate cu HIV. Mă tem pentru consumatorii de droguri din Rusia, deoarece este preconizată o mare criză legată de sănătatea lor.
În acest context, care este impactul Declaraţiei de la Viena, de anul trecut, care solicita, la rândul său, reforma politicilor globale legate de droguri?
Declaraţia de la Viena este foarte importantă, deoarece, dacă te uiţi cui îi pasă de consumatorii de droguri, vei vedea doar câteva organizaţii de profil. Acest document a arătat că interesul este mult mai larg şi în aria sa intră şi medici, de exemplu. Ca medic, dacă te uiţi la incidenţa cazurilor de infectări cu HIV în rândurile consumatorilor de stupefiante, îţi dai seama imediat că războiul împotriva drogurilor e un eşec. Speranţa mea este ca acest document să fie doar începutul unei dezbateri mai mari, care să demonstreze că abordarea actuală faţă de droguri este nu numai ineficientă, ci chiar dăunătoare, şi că ea trebuie să se schimbe.
* * *
Comisia
Din rândurile Global Commission on Drug Policy fac parte, printre alţii, fostul secretar general al ONU Kofi Annan, fostul secretar general al NATO Javier Solana, fostul înalt comisar ONU pentru drepturile omului Louise Arbor, scriitorii Carlos Fuentes şi Mario Vargas Llosa, fostul preşedinte al US Federal Reserve Paul Volker, fostul preşedinte şi ministru de Interne elveţian Ruth Dreifuss, fostul preşedinte brazilian Fernando Henrique Cardoso.
Reacţii
Şeful autorităţii antidrog din Rusia, Viktor Ivanov, a reacţionat dur la raportul întocmit de Global Commission on Drug Policy, pe care l-a numit „o campanie de PR menită să popularizeze drogurile“, legată „direct sau indirect“ de enormele sume de bani care rezultă din traficul de droguri. La rândul său, Gil Kerlikowske, omologul american al lui Viktor Ivanov, a contrazis raportul, afirmând că în SUA consumul de droguri a scăzut.
* * *
Interviu cu KASIA MALINOVSKA-SEMPRUCH, directorul programului pentru politici globale legate de droguri al Open Society Institute, realizat de RĂZVAN BRĂILEANU.
