Pe aceeași temă
În viziunea evoluţionismului juridic, legile care îşi merită numele cresc gradul de ordine şi de predictibilitate al interacţiunii sociale. Or, atunci observăm că legile generale şi stabile, care îşi îndeplinesc funcţia ordonatoare, sunt, de cele mai multe ori, nu creaţii ale organului legislativ, ci explicitări ale unor reguli deja existente. Mai mult, producţia continuă de „legi“ de tip comandă are efectul opus.
De aceea, legile trebuie văzute în prelungirea unui corp de norme informale. Normele formale şi normele informale au aceeaşi natură şi trebuie văzute în continuitate. Aceste teze pot fi regăsite la autori ce reprezintă direcţii semnificativ diferite, precum Şcoala istorică germană, gândirea jurisprudenţială americană, iluminismul scoţian şi autori contemporani cu o puternică viziune liberală, cum ar fi Friedrich Hayek şi Bruno Leoni.
Tezele evoluţionismului juridic au importante implicaţii de natură normativă, conducând la concluzia că, în general, cele mai eficiente reglementări sunt cele rezultate din cooperarea spontană între indivizi. Legile trebuie să fie rodul unei evoluţii treptate şi, din acest motiv, nicio încercare a legiuitorilor de a reconstrui în mod radical instituţiile şi legile nu va duce la rezultatul dorit. Această susţinere are două consecinţe. În primul rând, ea poate ajuta la susţinerea unui sistem de drept bazat pe precedent, în care legiuitorii nu au un rol atât de important ca în sistemul de drept bazat pe legi scrise. În al doilea rând, aceste rezerve faţă de o reconstrucţie radicală par să susţină o viziune conservatoare, pentru care legile confirmate de tradiţie sunt, în mod necesar, cele mai bune.
Această atitudine conservatoare se află într-o tensiune aparentă cu viziunea liberală ce caracterizează întreaga operă a lui Hayek şi a reprezentanţilor iluminismului scoţian. Lucrările lui Hayek ne oferă însă câteva indicaţii ce pot conduce la rezolvarea acestei tensiuni. El arată că libertatea individuală este valoarea primordială, iar regulile bazate pe tradiţie sunt dezirabile, tocmai pentru că protejează libertatea într-o mai mare măsură decât cele deliberate.
