22 PLUS, nr. 338: Prejudecăţi despre avort

Prejudecata 1: Interzicerea sau res­tric­ţi­o­narea prin lege a avortului va determina creşterea demografică şi, implicit, eco­no­mică a României.

Realitate: Avortul este o opţiune per­so­na­lă, care nu poate fi în realitate controlată de stat prin lege. Chiar atunci când avor­tul este interzis sau restricţionat, femeile şi familiile găsesc soluţii să întrerupă o sarcină nedorită, riscând uneori sănătatea sau chiar viaţa femeii şi viitorul familiei.

Graficul de mai sus demonstreză că, în Ro­mânia, rata medie a avortului practicat în condiţii de ilegalitate (în perioada 1967-1989) este aceeaşi cu cea a avortului făcut în deplină siguranţă şi legalitate (vezi pe­rioada de stabilitate începând din 1997). În locul ignorării unor decizii eminamente personale ale femeilor, statul ar trebui să vină cu soluţii concrete, precum în­fiin­ţa­rea de creşe, grădiniţe, măsuri de în­cu­rajare a angajatorilor pentru reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie, sus­ţinerea programelor de educaţie sexuală pentru tineri şi a accesului la metode mo­derne de planificare familială.

Problemele presante care determină o fe­meie să recurgă la avort nu dispar prin înăs­prirea legilor, ci fac ca întreruperea de sarcină în condiţii de nesiguranţă să de­vină unica opţiune.

Graficul de mai jos arată că, în România, în perioada în care avortul era ilegal, din ce în ce mai multe femei mureau din cauza sarcinilor nedorite finalizate prin avort ilegal.

De exemplu, în 1989, rata mortalităţii materne în România era de 147 de femei decedate la 100.000 de naşteri cu făt viu, adică de 28 de ori mai mare decât în Bulgaria şi de 278 de ori mai mare decât în Olanda. În cei 22 de ani în care avortul a fost interzis, şi-au pierdut viaţa 10.000 de femei. Rata mortalităţii materne la 100.000 de naşteri cu făt viu scade brusc atunci când avortul devine legal.

Prejudecata 2: O legislaţie permisivă le de­ter­mină pe femei să recurgă mai des la avort.

Realitate: Motivul pentru care o femeie re­curge la avort este sarcina nedorită. Mo­da­litatea prin care se pot reduce efi­cace avor­turile este reducerea sarcinilor ne­do­rite prin extinderea accesului la pla­nificare fa­milială şi educaţie sexuală.

În România, în ultimii ani s-a constatat o netă extindere a accesului la planificare fa­milială, ceea ce se corelează pozitiv cu scă­derea avorturilor. Graficul de mai jos ara­tă creşterea gradului de acoperire cu ser­vicii de planificare familială (zonele mai în­chise la culoare) din anul 2000 pâ­nă în 2008.

Un alt exemplu relevant pentru a combate această prejudecată este Belgia, țara care are o lege liberală privind avortul, dar are și una dintre cele mai scăzute rate ale avortului, conform statisticilor Or­ga­ni­za­ției Mondiale a Sănătății. 

Prejudecata 3: Avortul creşte riscul de can­cer de sân.

Realitate: Studii realizate de cercetători și instituții medicale arată că avortul nu creş­te riscul de cancer de sân.

Cea mai riguroasă cercetare din punct de vedere metodologic care s-a realizat până în prezent a fost efectuată de către o echi­pă de cercetători danezi, la sfârşitul anilor `90, care au examinat dosarele medicale a peste un milion de femei şi au con­clu­zionat că avorturile induse nu au niciun efect asupra riscului de cancer de sân (Induced Abortion and the Risk of Breast Cancer, 336 New Eng. J. Med. 81, 1997).

Mai multe cercetări ştiinţifice au examinat presupusa legătură între avort şi cancerul de sân şi au ajuns la concluzia că nu există o legătură între cele două:

– American Cancer Society: „studiile şti­inţifice nu au găsit o relaţie cauză-efect între avort şi cancerul de sân“;

– The Royal College of Obstetricians and Gynaecologists (Anglia): avortul indus nu este asociat cu creşterea riscului de cancer la sân;

– alte studii internaţionale au ajuns la ace­eaşi concluzie, că nu există o relaţie între avort şi cancerul de sân (M. Sanderson et al., Abortion Hystory and Breast Cancer Risk: Results from the Shanghai Breast Can­cer Study, 92 Int’l J. Cancer 899, 2001, Ye Z et al., Breast Cancer in Re­la­tion to Induced Abortions in a Cohort of Chi­nese Women, 87 Brit. J. Cancer 977, 2002)

Prejudecata 4: Femeile care au făcut avort suferă de probleme de sănătate mentală, aşa-nu­mitul „sindrom post-avort“.

Realitate: Opinia medicală generală con­sideră că nu există aşa-numitul „sindrom post-avort“ („post-abortion syndrome“).

Cel mai recent studiu pe această temă a fost solicitat de Academy of Medical Ro­yal Colleges din Anglia (Academy of Me­dical Royal Colleges, National Colla­bo­ra­ting Center for Mental Health, Induced Abortion and Mental Health. A Sys­te­ma­tic Review of the Mental Health Out­comes of Induced Abortion, Including Their Prevalence and Associated Factors, decembrie 2011). Raportul apărut în 2011  a concluzionat că:

- Sănătatea mentală a unei femei care are o sarcină nedorită nu este afectată de de­cizia de a întrerupe sau de a continua sar­cina;

– Previzibilitatea apariţiei unei probleme de sănătate mentală post-avort este in­flu­enţată de problemele de sănătate mentală avute înainte de întreruperea sarcinii.

Alte cercetări cu privire la presupusele efecte pe care avorturile le au asupra stării emoţionale a femeilor au arătat, în mod repetat, că nu există dovezi ştiinţifice şi medicale care să susţină existenţa aşa-nu­mitului „sindrom post-avort“ („post-abor­tion syndrome“). Cercetările au arătat că principalul element care determină starea emoţională a femeii după ce-şi face un avort este starea ei de dinainte de a ră­mâ­ne însărcinată.

Femeile care fac avort nu sunt supuse unui risc mai mare de a fi depresive decât cele care dau naştere unei copil provenit dintr-o sarcină nedorită. Experienţele fe­meilor care fac avort sunt diverse şi pot varia semnificativ, în funcţie de contexte diferite de tip economic şi social, religios şi cultural. Încercările de a restrânge în­treaga varietate a acestor experienţe la un tipar negativ şi prestabilit, stigmatizant, în­calcă deliberat modul foarte personal în care fiecare femeie îşi înţelege şi îşi asumă sarcina sau întreruperea acesteia.

Prejudecata 5: Contraceptivele orale nu reduc în mod eficace sarcinile nedorite.

Realitate: Folosirea contraceptivelor este foarte eficace şi ele reduc în mod sem­ni­ficativ numărul sarcinilor nedorite.

Conform Organizaţiei Mondiale a Să­nă­tăţii, atunci când contraceptivele orale sunt luate în mod corect, rata lor de in­succes în primul an de la începerea tra­tamentului este de o sarcină la 100 de fe­mei (3 sarcini la 1.000 de femei). În cazul pilulelor contraceptive care conţin doar pro­gesteron, rata lor de insucces în pri­mul an de la începerea tratamentului, când sunt luate în mod corect, este de mai puţin de o sarcină la 100 de femei care alăptează şi de 3 până la 10 sarcini la 100 de femei care nu alăptează (World Health Organization, Family Planning. A Global Handbook for Providers. Evidence Based Guidance Developed through World­wide Collabortion, 2007).

Prejudecata 6: Naşterea este mai sigură de­cât avortul.

Realitate: Avorturile efectuate de personal specializat în unităţi medicale sunt sem­ni­ficativ mai sigure prin comparaţie cu evo­luţia sarciniii şi a naşterii ca atare.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii es­ti­mea­ză că, în anul 2008, aproximativ 385.000 de femei din întreaga lume au decedat ca urmare a unor complicaţii apă­rute în timpul sarcinii sau a naşterii. Es­timări anterioare ale OMS, reflectând da­tele anului 2003, menţionează cifra de 65.000 de decese rezultate în urma unor complicaţii asociate cu avortul nesigur, efectuat în condiţii de precaritate sau de către cineva care nu avea pregătirea me­dicală de specialitate.

Conform Organizaţiei Mondiale a Să­nă­tăţii, în ţările dezvoltate, în care avor­tu­rile sunt permise legal şi în care per­so­nalul medical de specialitate este pregătit şi respectă standardele medicale în cazul serviciului medical de avort, decesele aso­ciate sunt puţine, de până la 2 decese la 100.000 de avorturi, în timp ce mor­ta­litatea asociată cu sarcina este de nouă ori mai ridicată.

Prejudecata 7: Biblia condamnă fără echi­voc avortul.

Realitate: Scripturile nu conţin referinţe directe şi fără urmă de echivoc cu privire la avort.

Scripturile nu condamnă şi nu interzic avortul. Perspectiva biblică asupra în­tre­ruperii sarcinii nu se regăseşte ca atare în niciuna dintre cărţile recunoscute drept canonice ale iudaismului, respectiv creş­ti­nismului. Scripturile afirmă sanctitatea vieţii umane şi demnitatea persoanelor, băr­baţi şi femei.

Fetusul nu este perceput ca persoană şi nici considerat copil. Atât în iudaism, cât şi în creştinism, fetusul are valoare: im­portanţa sa creşte pe măsura sarcinii, fără să fie considerat însă persoană. Capătă statut de persoană abia după naştere, oda­tă cu prima respiraţie: nu înainte şi nici pe durata maternităţii.

În România, ţară majoritar ortodoxă, avor­tul este permis până la vârsta de 12 săp­tămâni, din momentul concepţiei, şi în ori­ce moment, în cazul dacă viaţa ori să­nătatea femeii sau a fătului se află în pe­ricol. La rândul său, deşi condamnă avor­tul, Biserica Ortodoxă Română re­cu­noaş­te că, dacă „viaţa mamei este pusă real­mente în pericol prin sarcină sau naş­tere, ar trebui să fie acordată prioritate vieţii femeii“ (Comisia Naţională de Bi­o­etică. Sectorul Biserica şi Societatea al Pa­triarhiei Bisericii Ortodoxe Române, 2004). Întrebaţi dacă sunt de acord cu în­treruperea sarcinii, doar 31% dintre ro­mâni se pronunţă ferm împotrivă. 60% dintre români nu susţin limitarea drep­tului la întrerupere de sarcină, în timp ce 10% nu au nici o opinie, conform Fun­da­ţiei Soros România (Cercetarea sociologică „Religie şi comportament religios“, 2011).