Pe aceeași temă
POSDRU 90/2.1/S/46002. Pentru cineva neavizat, aceste litere şi cifre duc cu gândul mai degrabă la un indicativ ştanţat pe motorul unui automobil. În realitate însă, dincolo de acest indice abstract, discutăm despre un proiect european extrem de ambiţios, derulat de AUR – Asociaţia Naţională a Specialiştilor în Resurse Umane în ultimii trei ani, prin cooptarea mai multor parteneri, inclusiv a unuia trans-naţional şi care a însemnat, în termeni financiari, circa 4,5 milioane de euro, investiţi în formarea într-un mediu real a studenţilor care, după absolvire, îşi vor căuta un loc de muncă în industria media. Indicativul de mai sus desmnează aşadar proiectul VEHMED – vehicole media pentru formarea abilităţilor practice, televiziuni şi ziare operate de studenţi pentru studenţi, în care au fost angrenaţi în ultimii trei ani, 400 de studenţi la Jurnalistică din Universitatea Babeş Bolyai, Cluj, Hyperion, Bucureşti şi Danubius, Galaţi. Şi, pentru că VEHMED a ajuns la final, la ora bilanţului necesar, nu ne putem lipsi de cifre, pentru o trecere, fie şi sumară în revistă: VEHMED a însemnat un grup ţintă de 400 de studenţi, 36 de ore de dezbateri între studenţi şi potenţiali angajatori, 72 de ore de dezbateri între studenţi şi reprezentanţi ai organismelor de reglementare/monitorizare ale mass-media, 6 vehicole media (studiouri tv şi redacţii de presă scrisă), corespunzătoare celor trei regiuni, Sud-Est, Nord-Vest şi Bucureşti-Ilfov, incluse în proiect. Un ghid de îndrumare generală privind structura organizatorică, procese şi tehnologii a intreprinderilor simulate, alături de rapoarte şi ghiduri detaliate. În fine, 144 ore de emisie tv on-line, 36 de numere de revistă a câte 1000 de exemplare tipatite în cele trei redacţii de presă scrisă, de la Cluj, Bucureşti şi Galaţi. Mai trebuie adaugate şi cele 120 ore de diseminare între studenţi, 144 ore de schimb de experienţă cu partenerul trans-naţional (în cazul nostru, ARJE Formacion din Spania), 240 ore de diseminare cu jurnalişti consacraţi din România şi străinatate, 240 ore de dezbateri cu jurnalişti de succes.
Cum se pune în mişcare un proiect european de anvergură
Greu. Coordonatorul, AUR, în cazul nostru, a avut sarcina deloc uşoară de a armoniza mai întâi echipa de implementare a proiectului, alcatuită pentru VEHMED din opt parteneri din ţară şi străinatate. Astfel, au fost chemaţi să lucreze alături şi într-un ritm susţinut, oameni de la Universitatea Hyperion, Bucureşti, Babeş Bolyai, Cluj, Danubius Galaţi, Asociaţia Jurnaliştilor din România, Revista 22, Asociaţia Româna pentru Mangementul Proiectelor, Filmnotic SRL şi ARJE Formacion din Spania. Şi poate că numai tactul, o fericită combinaţie între tenacitate şi jovialitate, al Ioanei Mănăilă, managerul general al proiectului, a făcut ca paşii precişi ai proiectului să fie parcurşi cu brio. Şi mai greu însă a fost pus în mişcare “beneficiarul”, cei 400 de studenţi. Dezinvolţi şi, la început, “atoateştiutori”, pe parcursul derulării proiectului, studenţii au descoperit cât de diferită este experienţa lor din cunoscutele ore de practică, de cea a lucrului efectiv într-o redacţie adevărată, de televiziune sau de presă scrisă. De altfel, după sute de ore de dezbateri pregătitoare şi diseminări, în momentul în care redacţiile, echipate cu aparatură ultra modernă, au început să funcţioneze efectiv, studenţii au descoperit lumea reală a mass-media. Au trăit pe pielea lor dificultăţile “directului”, dar şi pe cele de la masa de montaj, au încurcat butoanele camerei video, au dat piept cu constrângerile spaţiului tipografic limitat, au redactat şi re-re-re-redactat un text, în fine, fie că era vorba de tv, fie că era vorba de presa scrisă, au aflat nemijlocit ce însemnă blestematul deadline şi cum, într-o redacţie, nu există scuză pentru întârzierea la predarea unui material. De altfel, sub ochii experţilor VEHMED, s-a produs punctul de inflexiune: grupele de studenţi ce păreau la început un soi de trupe vesele şi nepăsătoare, au devenit treptat echipe, din ce în ce mai sudate, al căror obiectiv serios devenise producerea unei emisiuni tv sau a unui număr de revistă.
Bucureşti, Cluj, Galaţi, Madrid
Seriile de întâlniri şi schimburi de experienţă dintre studenţi au avut nu doar rolul de a-i pune în contact pe “vehmezi” pentru a-şi împărtăşi problemele de care se loviseră pe parcursul vieţii de jurnalist în care îi angrenase proiectul, dar, inevitabil, s-a creat un spirit de emulaţie şi chiar de competiţie. Clujenii, bucureştenii şi gălăţenii puşi în contact se simţeau “datori” să facă produse din ce în ce mai bune cu care “să ia faţa” celuilalt. Dar întâlnirile la Bucureşti, Cluj şi Galaţi au însemnat tot atâtea momente de distracţie tinerească, fie în Centrul Vechi al Capitalei, fie pe Dunăre, la Galaţi, fie la Cetăţuie la Cluj.
În fine, când în joc au intrat “spaniolii”, VEHMED a căpătat un suflu nou. Echipa celor de la ARJE Formacion Madrid, cu o veche şi bună experienţă în derularea proiectelor europene, i-a cucerit pe studenţi. Întâlnirile “vehmezilor” cu Maria Rodriguez, Belen Etxebarria şi David Velasco nu s-au limitat doar la cursuri despre ce înseamnă să fii jurnalist, ci au avut şi o importantă componentă practică (cum se desfăşoară o conferinţă de presă, ce întrebări se pun, cât trebuie să te documentezi etc.). Agenda alcătuită de spanioli la Madrid pentru cei 60 de studenţi VEHMED, selectaţi pentru această călătorie de studiu pe baza unor criterii riguroase, le-a dat prilejul românilor să cunoască unele dintre cele mai prestigioase jurnale din lume, El Pais, El Mundo, dar si importante televiziuni spaniole.
De la studenţie, la viaţa de jurnalist en titre
Jurnalistica este o meserie de acumulare, este o axiomă asupra căreia cad de acord toţi membrii breslei. Cu alte cuvinte, experienţa în materie este vitală. Dar cum pătrunde un tânar ieşit de pe băncile facultăţii în Empireul unei redacţii? Ce şanse îi acordă un angajator proaspătului absolvent, care nu a avut nici când, nici cum să dobândească preţioasa experienţă? Aici este punctul forte al proiectului VEHMED. Cei 400 de studenţi beneficiari ai proiectului au avut prilejul să facă presă adevărată într-un mediu real, erorile lor de apreciere, inevitabile, fiind asistate cu tact de experţi şi, prin urmare, nefatale. Pe o piaţă media zbuciumată, aşa cum este cea de la noi acum, “vehmezii” au o şansă în plus şi ea este considerabilă. Ei au exersat deja meseria de jurnalist, ştiu cum este organizată şi cum funcţionează o intreprindere de presă, astfel încât, oricare angajator media nu ar avea decât de câştigat recrutându-i.
