Erwin Kessler

 Pe 27 noiembrie a murit Sorin Costina. Numele său nu spune nimic celor mai mulți cititori. Nu a fost un „erou” – artist, literat, actor sau muzician. A fost un medic și colecționar de artă din Brad.

Retrospectiva lui 2022 se reduce la 3 fețe ale aceluiași artist/moralist. Bătrân, bolnav, dur, liber și impenitent, el e cel mai proaspăt artist actual - și nu datorită expozițiilor avute, ci în ciuda lor.

Impenitent, Pallady a făcut doar artă pentru artă. Nu pare mare lucru, îndeosebi pentru un hedonist. Dar într-o artă națională care s-a dorit mereu utilă, poziția lui defetistă e inerent ostilă.

Dumitru Gorzo a studiat pictura la București, fiind unul dintre fondatorii celei mai nonconvenționale și descreierate grupări artistice de după 1989, Rostopasca (1998-2002).

Un artist impune excluderea unui alt artist dintr-o expoziție în care figurau ambii. Motivele invocate în campania online nu țin de lucrările respectivului, ci de părerile și vorbele acestuia.

Excepționala subRealizare expozițională a colecției permanente MNAC este, de fapt, o formă de a face artă cu istoria artei, instrumentalizată ca materie primă reciclată.

Mattis Teutsch. Avangardă și Realism Constructiv s-a derulat în separeurile unui ex-restaurant cu-lux-clan, la Scena9, între 12.09 - 25.10.2019.

Mi-am asumat, în ultimii 25 de ani de când public la 22, un front de lucru aparte în mina de steril encomiastic a criticii locale: decopertarea mecanismului politic, mental și instituțional care a făcut posibil ca toți acești oameni frumoși și buni, creatori de frumos și bine (și plătitori de cotizație UAP & PCR), au sulemenit în fel și chip masca sinistră a comunismului românesc, încât acesta a trecut drept uman pentru Occident și totodată fără ieșire pentru români.

Prizonierii avangardei. O retrospectivă Ion Bitzan ∙ Wanda Mihuleac: Contextualizări ∙ Gheorghe Rasovszky: aNORMAL ∙ Muzeul Național de Artă Contemporană, 23 noiembrie 2017 – 1 aprilie 2018.

Mistificarea cotidianului, galeria Delmes & Zander, Köln, octombrie 2017

Maxy este paradigmatic pentru pactul artei cu comunismul, pentru evoluția implacabilă a oportunismului avangardist spre totalitarism. Stalinismul nu l-a denaturat pe Maxy, ci l-a renaturat.

Artă pentru popor? Plastica oficială românească între 1948 și 1965, Muzeul Național de Artă al României, 9 decembrie 2016 - 2 aprilie 2017

// COLECŢIA CA ARHIVĂ • Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC) • 26 octombrie 2015 - 20 martie 2016; // CADRE • Galeria Romană • 26 februarie - 19 martie 2016.