Sorin Ionita

Cea mai mare problemă a mişcărilor de gherilă, precum Eliberarea Palestinei a lui Arafat, dar a multor altora asemănătoare, apare atunci când câştigă într-un fel sau altul lupta, sau o bucată de teritoriu, şi se pune problema să o guverneze.

„Libertatea presei” în România şi-a alterat conţinutul în ultimii ani, devenind de fapt opusul său. S-a ajuns ca Voiculescu şi ai lui să folosească argumente de acest tip ca să dea în cap UE, Comisiei de la Veneţia, lui Macovei sau Reding şi de fapt oricui murmură cât de cât public împotriva agendei lor anti-stat de drept, anti-modernizare şi anti-UE.

S-a băsescit Ponta sau s-a pontificat Băsescu? Asta e întrebarea care a frământat lumea în weekend. Răspunsul nici nu e aşa important dacă am căzut de acord că înţelegerea dintre premier şi preşedinte pe şefii din procuratură pute.

Un scandal neplăcut se acoperă cel mai bine cu unul plăcut, după cum ştie orice propagandist care-şi merită fărâmiţa. Incolţit din toate direcţiile, ba pe cultură pariziană, ba pe Schengen, guvernul Ponta şi-a ȋndreptat din nou atenţia către un hobby al său mai vechi: achiziţiile publice.

Deci aşa, micul nostru Titus vrea să le de nemţilor extemporal, ca să ne răspundă ei ce au cu noi în scris, iar nu oral ca până acum, să n-o mai dea sucită ca la Ploieşti, cum le e felul. Mai mult, dibace cum îl ştim, ministrul român de externe s-a apucat să bage zâzanie în cabinetul de la Berlin: vezi doamne, nu e guvernul ăla care vorbeşte despre Schengen, ci doar aripa sa bavareză, conservatoare şi rasistă.

Cum atât în PDL, cât şi în PNL-PSD sunt frământări pornite din dorinţa unor lideri naţionali de a controla respectivele maşinării politice, sprijinindu- se pe proprii baroni locali şi folosind aleşii locali – câţi mai are fiecare – ca masă de manevră, rezultă că e un moment bun să discutăm despre clientelismul politic în România.

Admir abilitatea cu care a fost virată în bălării problema ridicată în raportul MCV privind derapajele mass media. Subiectul fusese anticipat de OSCE şi Comisia de la Veneţia, deci mimarea surprizei de către unii şi alţii e ipocrită.

Lăudătorii lui Ponta şi independenţii de catifea împing din greu la deal subiecte minore, precum deszăpezirea, abilităţile de PR ale premierului şi frământările din PNL, unde galacticii Crin&Becali au dispute cu verticalii Chiliman&Moliceanu.