Raluca Alexandrescu

Actul ministrului Pop nu face decât să continue o politică explicit favorabilă învățământului particular și mai ales afacerilor imense care stau în spatele fabricilor de diplome. Condamnarea lui Adrian Năstase și mai cu sea­­mă tot spectacolul care a urmat, departe de a se fi terminat, a avut, printre altele, da­rul de a deturna

Alegerile locale de ieri au reprezentat poate un test pentru parlamentare, dar cu siguranță au arătat cât de profitabil a fost pentru putere turul unic de scrutin: procentele obținute de USL în multe județe din țară nu lasă loc de prea multă îndoială, chiar dacă e vorba, încă, de rezultate din numărători parțiale sau paralele, efectuate de partide.

Rateurile la Ministerul Educației se țin lanț, de mai bine de o lună după instalarea guvernului USL. Aceasta în condițiile în care, prin de­fi­ni­ție, orice guvern de stânga are pe un loc im­portant în lista de priorități problemele din în­vățământ. Dar problema acestui guvern nu e că se plasează prea la stânga, ci că nu este de stânga deloc.

USL are deja probleme de imagine şi de selecţie a cadrelor, ca să folosim un termen în consonanţă cu parfumul greu adus de cabinetul Ponta. Primul ministru încă desemnat, Victor Pon­ta, a retras duminică seara nomi­na­li­za­rea pentru funcția de ministru al Edu­ca­ției.

Toate revizuiirile constituţionale nu vor putea repara deficitul de reprezentare, defect de fabricaţie al regimului politic românesc postdecembrist, fără o corecţie severă aplicată actorilor politici principali, partidele.

Problemele listelor de candidaţi la locale, atât ale USL, cât şi ale PDL, sunt comune. Chestiunea fundamentală este, evident, corupţia şi relaţia problematică ori de-a dreptul conflictuală cu legea a câtorva dintre fruntaşii locali.

Mihai Răzvan Ungureanu anunţa, în discursul de întâmpinare rostit chiar în ziua anunţării desemnării sale ca prim-ministru, că programul său vizează în primul rând buna guvernare. Cu alte cuvinte, rezolvarea unor probleme majore acumulate în timpul guvernării trecute şi care făceau – şi mai fac încă – extrem de anevoioasă conducerea democratică a statului, acceptând ipoteza de lucru a bunei credinţe.

Decizia Comisiei Europene de a întrerupe plăţile în cadrul finanţării proiectelor POS-DRU nu a venit din senin şi nici nu a provocat - oricât de cinic ar putea să sune - în mod real, printre cei implicaţi, surprize de proporţii.

Poate societatea civilă să propună, credibil, forțelor politice să adere la un text care începe cu propuneri privind reglementarea traseismului politic și termină cu o pledoarie pentru modelul... norvegian de deschidere către toți cetățenii patriei a resurselor și zăcămintelor naturale?

La ora la care este redactat acest articol, rezultatele consultărilor de la Cotroceni, ca şi numele noului prim-ministru sunt încă pure speculaţii.

Manifestaţiile de protest din Piaţa Universităţii au servit până la urmă - cu toate disfuncţiile şi disipările revendicării - drept revelator sau declanşator, după caz, al unor atitudini şi discursuri venite din ambele direcţii ale scenei politice.

În tumultul, focul, fumul şi ţipetele (îndreptăţite, chiar dacă forma lor de expresie a fost deja pervertită) României din ultimele zile, preşedintele Traian Băsescu a ales să tacă. A ales să se retragă şi să lase liber teatrul străzii, deşi spiritul de jucător l-a împins înainte să facă mai multe gesturi şi declaraţii necugetate.

Punând totul la grămadă, nimic din ce ar mai fi putut conta nu mai are aceeaşi greutate, actul alegerii e făcut sub impactul presiunii şi, în final, al derizoriului.

Virulenţa contraofensivei private şi inventivitatea pusă în slujba contracarării efectelor Legii educaţiei  indică măcar o eficacitate punctuală a reformei în învăţământul superior.