Raluca Alexandrescu

Mii de profesori au ieșit în stradă pe 8 septembrie, revoltați de măsurile de austeritate luate de guvern, despre care apoi, cinic, responsabilii au declarat că erau „cel mai ușor de luat”.

Începutul de an școlar nu mai e o promisiune a reînnoirii, ci o cronică a unei înfrângeri colective. La nivel local, corupția golește resursele. La nivel național, austeritatea dezarmează școala.

Liniile acestei „reforme” conturează nu o economie la buget, ci un scenariu clasic de captură a unui serviciu public, o „instituționalizare a retragerii statului”.

Probabil că nu a mai rămas categorie de profesori, din universitar sau preuniversitar, care să nu fie afectată, într-un fel sau altul, de valul de tăieri camuflate sub numele virtuos și derutant de reform

Domnul Iohannis și echipa o lăsaseră la ATI, cu prognostic rezervat. Domnul Bolojan cu echipa au luat măsurile pentru sicriu. Iar domnul Dan validează prin tăcere.

O problemă a începutului de mandat Dan e chiar presiunea uriașă a investiției de speranță care l-a adus la Cotroceni. O imensă cantitate de așteptări într-un context românesc extrem de dificil.

  Ceea ce s-a reușit printr-o admirabilă mobilizare cetățenească – România e acum un licăr de speranță în puterea democrației de a lupta cu întunericul noilor totalitarisme algoritmice – se poate pierde r

Prestația deplorabilă a candidatei cotate azi cu 2,68% din voturi a semănat și mai multă confuzie într-un tablou oricum dominat de incertitudine, de confuzie și frică.

Ca să vedem în ce măsură păgânismul distruge umanismul democratic, e necesar să observăm apetitul pe care liderii politici de la noi și de aiurea îl au pentru devorarea cadrului instituțional rațional.

Fanii neaoși ai MAGA par să nu realizeze că trumpismul 2.0 nu (mai) e tranzacțional, ci abuziv și unilateral și pare să-și ia inspirația din modelul hegemonic al defunctului Pact de la Varșovia.

În comunitățile sărăcite, neglijate, disprețuite și fără perspectivă, ideologia putinistă și, mai nou, MAGA vor continua să prospere, pentru că se întâlnesc organic cu obscurantismul autohton.

Ne place sau nu, suntem într-un sistem global care ne pune față în față cu marile dificultăți ale educației în noua revoluție digitală. Și cu Putin, Trump et alii ante portas...

Discursul lui J.D. Vance a mers ca o mănușă pe linia de argumentație folosită de vocile AUR și georgesciene.

Majoritatea covârșitoare a clasei politice, inclusiv partea așa-zis „proeuropeană”, trage în aceeași direcție. „Je suis Georgescu” este noua deviză a politicienilor români.

Cu fiecare ieșire publică, Georgescu ține să apară ca un vehicul propagandistic perfect pentru interesele Kremlinului.

Sfârșitul anului 2024 a adus din ce în ce mai multe exemple de depășiri ale liniei roșii în practicile politice românești.

În timp ce „prooccidentalii” se chinuie să-și împartă ministerele și să refacă jocul în spirit combinatoriu tradițional, ultraconservatorii nu pierd vremea.

Oricare ar fi dedesubturile reale ale implicării Moscovei în toată afacerea Georgescu, un lucru este totuși absolut clar: s-a bucurat de haosul și de promovarea unui astfel de personaj.

Rezultatele alegerilor indică o realitate politică ce nu mai poate fi ignorată: naționalismul mesianic 3.0 (Căpitanul pe TikTok) a devenit un curent dominant în opțiunile electorale.

Modelul american se identifică din ce în ce mai mult, la nivelul discursului public românesc, cu modelul MAGA sau cu un model suveranist, protecționist, cu naționalismul de tip religios.

Finanțarea prevăzută să mențină independența partidelor în raport cu interese corporatiste  sau private obscure se transformă într-un jaf voios din banul public, cu toate acoperirile legale necesare.