Raluca Alexandrescu

Problema în cazul demisiei ministrului Educației este că nu sancționează calitatea mandatului, ci fidelitatea față de partid.

O nouă inițiativă ministerială amenință să bulverseze sistemul de ierarhizare în sistemul universitar din România.

E greu să mai vorbești despre reforma educației naționale atunci când în fruntea guvernului figurează încă o persoană cu problemele de lectură ale unui elev slab de clasa a patra.

Italia stă de trei luni în așteptarea formării unui cabinet, situație atipică chiar și pentru o țară obișnuită cu crizele guvernamentale.

Fragilizarea statului de drept și a democrației este pusă în discuție instituțională la nivelul Uniunii Europene.

A judeca decizia ministerului, din logica unei prezumtive intenții de reglare a raporturilor dintre absolvenții de universitate și piața muncii, este în cel mai bun caz un demers inutil și naiv.

Declarațiile liderilor coaliției la putere făcute la sfârșitul săptămânii trecute au confirmat cele mai pesimiste previziuni legate de modul cum guvernanții României actuale înțeleg să dezvolte relația cu orientarea democratică a regimului politic de la noi.

Reforma bacalaureatului francez nu întru­neș­te, evident, unanimitatea, dar provoacă o dezbatere la nivel național și arată în primul rând relevanța acestui examen pentru ab­sol­venții de liceu din Franța. Bacalaureatul ro­mâ­nesc nu a beneficiat de nicio reformă re­le­vantă în ultimii ani.

Reforma bacalaureatului francez provoacă o dezbatere la nivel național și arată în primul rând relevanța acestui examen pentru absolvenții de liceu. Bacalaureatul românesc nu a beneficiat de nicio reformă relevantă în ultimii ani.

Textul slugarnic de adeziune asumat de atâția rectori din țară evocă în mod neplăcut și profund îngrijorător scrisorile de adeziune inundând paginile Scânteii și României libere în perioada comunistă, înainte de Congresele PCR.

Generațiile care vin vor asimila, tot mai ușor, discursul așa-zis patriotic fabricat în laboratoarele propagandei populismului și extremismului.

Ce se întâmplă azi în educația românească e parte a unui mecanism distructiv pus în mișcare de ceva vreme, suprapus peste o criză a sistemului de educație european, dacă nu chiar global.

Revirimentul grupărilor extremiste peste tot în lume și mai cu seamă în societățile democratice nu mai poate fi considerat drept un fenomen izolat. E un fenomen comparabil, ca impact pe termen lung, cu terorismul, pentru că împărtășește, în fond, aceleași obiective: folosirea fricii ca instrument de dominare și control.

În ultimele două săptămâni, problema României a fost mai degrabă să armonizeze incoerența mesajelor guvernamentale cu rolul pe care ar dori să-l primească în regiune și în interiorul Uniunii Europene și pe care, în mod excepțional, chiar i se dă ocazia să-l joace.

Chestiunea definirii familiei în Constituţie este numai începutul unui șir de măsuri care combină manipulator politici publice protecționiste, proiecte distopice de societate și măsuri pronataliste cu iz național-ceaușist.

În timpul meciului, jucătorii-arbitri încep să ajusteze regulamentul: schimbă punctajul, modifică criteriile de excludere din joc, elimină după reguli stabilite ad-hoc jucători din tabăra adversă. E o imagine destul de fidelă a ceea ce se întâmplă sub ochii noștri în cercetare și învățământul superior.

E nevoie de o armonizare între două viziuni radical diferite despre ce trebuie să testeze aceste examene și cum se raportează ele la nivelul general al școlii.

În multe dintre cazuri, lipsa de solidaritate a corpului profesional, dificultatea de a adopta o poziție coerentă pornind de la principiul pe care sunt construite democrațiile moderne - interesul comun - duc la risipă, la cheltuirea aberantă a banului public, la stagnare.

Descurajarea e un sentiment periculos, mai ales când se instalează din cauza unor nereguli majore constatate de tineri chiar în instituția creată să-i formeze, școala.

Care este locul elitelor în instituirea sis­te­mului democrațiilor reprezentative? S-au rupt ele de „popor“, sunt ele in­com­pa­ti­bile cu vocea maselor sau pot contribui în mod diferit la atingerea unor obiective co­mune legate de funcționarea regimurilor de­mocratice?

Analfabetismul funcțional este rezultatul pervers al unui sistem educațional fals democratizat.