Octavian Manea

JUNYA NISHINO, profesor în cadrul Departamentului de Științe Politice de la Universitatea Keio, specializat în dosarul nuclear nord-coreean, director al Centrului de Studii Coreene Contemporane.

În ultima săptămână a campaniei electorale, Donald Trump a reușit să impună meta-narațiunea dorită, forțând o discuție despre imigrație și identitate. Totul pentru a-și energiza baza.

Atacurile informatice împotriva Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice, a Agenției Mondiale Anti-Doping sau a serverelor Partidului Democrat din SUA au un numitor comun: GRU.

„Nu vom preda niciodată suveranitatea Americii către birocrația globală.“ (Donald Trump la Organizația Națiunilor Unite)

Săptămâna trecută a fost una destul de agitată pentru președintele american. Însă uraganul Florence nu a fost singurul test pentru administrația sa. Un al doilea uragan, sub forma cărții semnate de Bob Woodward, o legendă a presei scrise americane de care se leagă investigația Watergate, s-a dezlănțuit împotriva lui Donald Trump.

Dispariția senatorului John McCain, la 81 de ani, un rebel al scenei politice din SUA, ar putea da un nou impuls centrului din ambele partide americane.

S-a trecut mult prea repede peste tradiționalul discurs al premierului maghiar Viktor Orbán de la Băile Tușnad. Citit atent, acesta este un veritabil manifest pentru Europa.

În SUA asistăm la o confruntare surdă între establishmentul bipartizan de securitate, care prețuiește alianțele și vrea să le păstreze, și impactul inerțial al ideilor promovate de Steve Bannon, Breitbart & Co, care duc o campanie furibundă pentru dizolvarea lor. Aceștia din urmă beneficiază de ajutorul contextual al retoricii președintelui american.

Pentru șeful Pentagonului, America are două trăsături fundamentale: puterea de a inspira și cea de a intimida. În ultima vreme, însă, cea din urmă devine cea dintâi. Nu doar în relația cu aliații, dar și față de imigrație.

Discursul de la București al lui Wess Mitchell, asistentul Secretarului de Stat al SUA, trebuie așezat în contextul mai larg al încercării de definire a unei strategii pentru Europa.

Uneori ai impresia că, sub Donald Trump, Statele Unite au două politici externe. Unul pare să fie mesajul administrației profunde, cu totul altceva transmite comportamentul președintelui.

Comportamentul economic al Administrației Trump riscă să creeze resentimente profunde în interiorul Vestului. Cel mai probabil, consecințele ar putea fi și geopolitice.

La Singapore, Donald Trump are nevoie de o victorie personală, ceva care să îl individualizeze decisiv în raport cu toate celelalte administrații. În absența unor concesii de anvergură din partea Coreei de Nord, summit-ul nu va avea loc.

Prin manevrele din ultimul timp, regimul nord-coreean pare hotărât să creeze un conflict între Seul și Washington. O eventuală breșă între cei doi aliați tradiționali, legată de prioritățile viitorului summit din Singapore, consolidează poziția de negociere a lui Kim Jong-un. În timp, acesta ar putea spera chiar la o extragere a Sudului din orbita SUA.

Denunțarea acordului nuclear cu Iranul de către Washington toarnă gaz peste focul regional. Ciocnirile dintre Israel și Iran riscă să degenereze într-un război în toată regula. Mutarea Ambasadei Americane la Ierusalim reaprinde chestiunea palestiniană.

Dezacordul pe chestiunea iraniană între cele două maluri ale Atlanticului trebuie gestionat cu mare atenție și mai ales nu poate fi lăsat să scape de sub control, degenerând într-o spirală de sumă zero și mai ales pierzând din vedere marea temă a timpurilor noastre – revizionismele practicate de Rusia și China împotriva ordinii occidentale.

Cine îl va convinge pe Donald Trump în chestiunea acordului nuclear cu Iranul: Benjamin Netanyahu sau Emmanuel Macron?

La summit-ul cu liderul nord-coreean, Donald Trump are șansa de a face istorie. Dar până acolo, drumul este deja presărat cu o multitudine de capcane.

Existența arsenalului nuclear nord-coreean reprezintă o variabilă menită să-l forțeze pe președintele american să se gândească de două ori la prețul pe care este dispus să-l plătească pentru apărarea aliaților.

Deși aplaudat la nivel tactic, Trump este criticat pentru absența unei strategii ambițioase în Levant, în special în Siria. El a dat mai degrabă semnalul retragerii.

Deși acum promite un răspuns în forță, cu o săptămână în urmă Donald Trump vorbea despre retragerea trupelor americane din Siria.