Octavian Manea

Kievul are ceva din aerul Europei Centrale. Din spiritul și entuziasmul societății civile. Economic, se află la stadiul Cehiei sau Poloniei de acum 20 de ani. Însă, politic, Ucraina nu pare să fie atât de diferită de cum Robert Kaplan descria Moldova:

Wess Mitchell, oficialul american care o va înlocui pe Victoria Nuland în Departamentul de Stat, a primit săptămâna trecută votul de învestitură din partea Senatului SUA.

Citită atent, filozofia articulată de Donald Trump la ONU îl plasează mai aproape de proiectele Rusiei și Chinei.

Zapad 2017, megaexercițiul armatei ruse desfășurat în proximitatea spațiului baltic, este văzut drept amenințarea zilei. Dar poate și mai importante sunt breșele de altă natură, preponderent politice și societale deja existente în Grupul de la Vișegrad.

Poziția președintelui Donald Trump în dosarul afgan reflectă o concesie făcută de şeful Casei Albe centrului bipartizan.

Deși conjunctural atenția lumii revine la criza din peninsula coreeană, la Tokyo marea problemă a securității asiatice este mai degrabă legată de revizionismul regional al Beijingului.

Conservarea pluralismului geopolitic, a independenței strategice și a identității atlantiste a spațiului dintre Germania și Rusia sunt esențiale pentru SUA.

Wess Mitchell, proaspăt propus drept posibil înlocuitor al Victoriei Nuland, este un foarte bun cunoscător al Europei de Est și un mare susținător al luptei anticorupție.

Va repeta Washingtonul eroarea de acum şase ani când, după înfrângerea precursoarei ISIS, s-a retras complet din Irak?

La nivelul discursului oficial, Trump adoptă câteva dintre tezele establishement-ului.

Semnalele pe care le va da în această saăptămână la Varșovia și, ulterior, în timpul primei întâlniri cu Putin vor fi edificatoare pentru a înțelege unde se plasează Donald Trump pe subiectul Rusia.

Atacul asupra democrației americane desfășurat în timpul ciclului electoral de anul trecut este o realitate incontestabilă pentru senatorii americani. Mai mult, vedem chiar un consens bipartizan.

Fotografia pe care „martorul“ James Comey a zugrăvit-o despre caracterul președintelui Trump și despre presiunile exercitate de acesta nu e deloc una comodă pentru Administrație.

Brexitul și dușul rece aplicat recent de Trump aliaților din NATO au relansat dezbaterea despre direcția și viitorul apărării europene.

Zbigniew „Zbig“ Brze­ziń­ski este produsul unui anu­mit tip de memorie istorică, al unei sen­si­bi­li­tăți marcate de tota­li­ta­rismele secolului trecut. A predat la cele mai pres­tigioase universități americane (Harvard, Co­lumbia, Johns Hopkins) și a urcat până la cele mai înalte trepte ale ie­rarhiei publice din SUA,

Inaugurarea noului cartier general al NATO ar fi trebuit să fie un moment de reconciliere a lui Trump cu Alianța. Dar, prin neasumarea explicită a Articolului 5, preşedintele SUA pare că a reușit să provoace începutul divorțului.

Demiterea directorului FBI a avut un efect de bumerang, degenerând într-un mare dezastru de PR pentru Administrația Trump.

Poate ceea ce rezumă cel mai bine primele 100 de zile ale Administraţiei Trump este un gând pe care preşedintele îl împrumută în cartea sa din filozofia boxeurului Mike Tyson: „oricine are un plan până când primește un pumn în gură“. În consecință, „cea mai bună cale pentru a nu-ți folosi puterea militară este să fii sigur că puterea ta este vizibilă“, spune Trump.

Trump pare decis să convingă Beijingul că se află pe punctul de a ataca Coreea de Nord pentru a-i determina pe chinezi să îl preseze pe Kim Jong-un. Convocarea Congresului la Casa Albă este parte din aceeași coregrafie.

Cu toată atenția centrată pe zgomotul produs de regimul din Coreea de Nord, se pierde din vedere elefantul din colțul camerei, China.

Departe de a fi o convertire a președintelui la intervenționism, atacul ordonat de Trump împotriva Siriei este mai degrabă o inițiativă prudentă, cu costuri minime și beneficii importante la nivel de optică internă și internațională.