Octavian Manea

Uităm adesea că ordinea liberală, ca ecosistem internațional, face lumea mai sigură pentru democrație.

Atentatele de la Paris, Brexit-ul și, nu în ultimul rând, un Trump la Casa Albă pot deschide Cutia Pandorei pentru securitatea europeană.

Oare după sfârșitul istoriei urmează sfârșitul Pax Americana? Și revenirea lumii lui Tucidide, unde „cei puternici fac ce pot, iar cei slabi suferă ce trebuie“?

Cursa electorală a intrat în linie dreaptă. Sondajele arată un avans al democraților de 8 procente. Pe fond însă, asistăm la o ciocnire între două filozofii de politică externă (Globalism vs. Americanism) care, odată ajunse la Casa Albă, pot recomanda roluri si politici cu consecințe fundamental diferite pentru lumea de dincolo de America.

Trump se prezintă drept candidatul „Chiraq“, cum este cunoscut în limbajul urban orașul Chicago (unde uneori nivelul de violență este comparabil cu Irakul răvășit de război civil). Însă retragerea Americii spre interior ar putea fi dezastruoasă pentru exterior.

Convenţia Democrată organizată la Philadelphia între 25 şi 28 iulie va reuni 4.769 de delegaţi din toate districtele electorale de pe teritoriul SUA. Pentru a obţine nominalizarea, candidatul democrat trebuie să deţină majoritatea voturilor, adică 2.383.

Summit-ul de la Varșovia a conturat o nouă realitate: Nordul și Sudul Flancului Estic se află în ligi diferite de solidaritate.

Se rescrie geografia simbolica a Europei. Din 24 iunie Canalul Manecii redevine una dintre frontierele Europei institutionalizate. Dar undele de soc pe care Brexitul le poate trimite in toate directiile nu pot fi ignorate.

„Teama“ se poate transforma în steroidul politic mult așteptat de Trump, „antreprenorul fricii“.

Înainte de orice altceva, popularitatea lui Donald Trump vorbește despre transformarea și despre deturnarea Partidului Republican de la tradiția inaugurată în 1945, cea a conservatorismului internaționalist.

Deși nu vom avea neapărat baze permanente, totuși Varșovia ar putea inaugura o prezență defensivă mai echilibrată a membrilor tradiționali ai NATO în Est.

Una dintre țintele frecvente din ultimul timp ale candidatului Donald Trump a fost NATO și în general sistemul de alianțe al Statelor Unite. În fond, el pune sub semnul întrebării un anumit mod de a face politică pe scena globală.

Orientul Mijlociu și, în ge­neral, instabilitatea co­ne­xă spațiului MENA au fost mereu percepute de Oba­ma prin prisma su­pra­ex­tinderii imperiale.

Toate drumurile par să ducă spre Molenbeek. Multe dintre atentatele care au însângerat Vestul în ultimul sfert de secol – Madrid (2004), Paris (2015), Bruxelles (2016) – au într-un fel sau altul o legătură cu „Micul Maroc“ din inima Europei. În imaginarul public, Molenbeek a devenit metafora polis-ului paralel, a ghetoului urban, unde șomajul atinge cote fulminante, a microuniversului societal predispus să producă voluntari pentru Statul Islamic.

Nu campania împotriva ISIS, ci descurajarea marilor puteri revizioniste este laitmotivul ultimului an de mandat al Administrației Obama.

Desfășurarea de sisteme anti-acces în arhipelagul Paracel ar putea anunța o nouă epocă pentru Marea Chinei de Sud, cea a controlului de facto chinez.