Pe aceeași temă
Ponte degli Scalzi, contururi de tălpi goale
se întind ca plasa pescarului purtată de respiraţia apei
spre mare
– cioburi captive de timp
mai preţioase decât greutatea lor în aur
cândva aduceau peste Dunăre la curtea voievodală
catifele croite la Veneţia după moda otomană
spre încântarea târzie a călătorului la Bucureşti
care trimite chiar din muzeu fotografia pe twitter:
ţesătura de vis a caftanului trecut peste mulţime de vămi,
strecurat prin valţurile mai multor lumi şi ere
veşmântul irepresibil de viu în sarcofagul de sticlă
La Ponte degli Scalzi, sub încheietura scundă a podului,
aşa cum pomul îşi adaugă cercuri, Zeul cetăţii,
mirele Veneţiei se împodobeşte an de an
cu inelele miresei sale
zeul cetăţii şi mării din penumbră luminează
din grote adânci din adânc de ape răspândeşte lumină
Odă Bucuriei
Am învins! Am învins!!
aceasta e lumea pe care ne-am dorit-o,
e lumea în care am visat să trăiesc
dup-atâta amar de istorie şi toţi faraonii ei,
după marea de sânge vărsat.
Capul meu nu se va mai pleca niciodată
niciodată
altfel decât în faţa celor care-au murit
pentru ca noi să trăim.
E Vinerea Victoriei! Am învins teama!
suntem LIBERI!! Respirăm aerul libertăţii
care ne-mbată.
Aici în Piaţa Tahrir suntem născuţi din nou.
Priviţi-ne! răspândim lumină.
Lasă-i să se bucure, şoptesc înţelepţii.
E timpul Bucuriei, grăuntele divin.
... Noi prin ceaţa cataractei vedem
ceea ce ochii lor nu văd,
partea de pe acum pierdută din întreg.
Lasă-i să se bucure, murmură
cu ochii nedezlipiţi de ştiri
cel care-abia terminase liceul la Bucureşti
în decembrie ´89.
Să se bucure - o zi, spune. Şi vocea-i pâlpâie
ca o flacără-n noaptea de înviere. Generaţii
Din Lupoaică mă trag, zeiţa exilată la Marea Neagră
urmaşii ei au păzit turme şi curţi
urmaşii ei au salvat oameni bătuţi şi lăsaţi în câmp să moară
pentru că au vrut să-şi trăiască libertatea simplă
în care fuseseră crescuţi
Sunt urmaş al Lupoaicei
m-am tânguit pe ruinele casei la demolări
nici câinii ceilalţi n-au părăsit pământul unde le fusese casa
până când peste 2-3 iuţi generaţii am uitat rostul ce va fi fost
şi viaţa străzii ne-a devenit a doua natură
Din Lupoaică mă trag, aceea care-a hrănit pruncii,
noaptea când văd printre blocuri luna simt chemarea aceea
dar nu ştiu cine a chemat –
mă adăpostesc între ghenele de gunoi şi urlu, urlu la lună
Homeless la New York
un homeless şi cuibul său: ziare vechi aşternute
ca frunzişul de anul trecut
o cutie de televizor oarbă, plină de haine
în colţ la Felicity Café
şi el, aşezat, atemporal, stăpân
ca unul care nu e încă un fericit soţ bătrân, încă verde
ochii limpezi plini de speranţă, invincibili:
pe el Dumnezeu îl iubeşte, lumea e încăpătoare.
Îngerul străzii îl atinge cu o pală de vânt
nenumărate bucătării îi încălzesc pământul sub picioare
chiar şi la ceasul cel mai friguros
când încă nu s-a făcut de ziuă
Apropierea aceea
frunte la frunte
ochii închişi
atât de aproape încât
fiinţa ni se aşază desăvârşit
ca faldurii de mătase
de lână
în cădere liberă,
trupul nostru
care ştie atât de mult
şi atât de mult ştie să uite
WikiLeaks
WikiLeaks, astăzi e vremea lor,
vremea superviruşilor care sparg lacăte virtuale
spre gunoaie şi comori virtuale
timpul rockului şi eliberării a durat câteva
(grăbite) generaţii
– acum mişcare scurtă, finală
click
retur
la satul etern: cel pe care-l iubim
deşi n-am dori să facem parte
satul unde toţi ştiu totul
despre toţi
ceilalţi
(mai puţin despre ei înşişi, of course)
totul despre toţi totuşi
lucruri se întâmplă
La CNN încercau să schiţeze
ţesătura Universului: seamănă cu noi,
– vieţi seriale
serii de Big Bang
e miezul nopţii, vremea pentru WikiLeaks,
timpul vrăjitoarelor
timpul asediilor viral virtuale
ziua s-a sfârşit
extensie a sinelui, laptopul cald
se reazemă
de trupul cald
Astfel vânăm în teritoriu interzis
Într-o zi mâna mea a atins o mână care tocmai îmi pătrundea în geantă: aluneca spre ţintă fără grabă, îmi trecea pe sub palmă într-o mişcare catifelată, de frunză căzătoare. A mai avansat o fracţiune de secundă. Apoi zvâcnetul, când l-am prins.
Şi i-am dat drumul, în tăcere. Ochii lui mi-au întâlnit privirea – o fulgerare: faţa înfometată a unui ţigănuş, un copil încă. Tristeţea aceea fără vârstă. Corpul slab, strângându-se. Capacitatea lui de a se face invizibil în autobuzul aglomerat. Era Bucureştiul înfometat la sfârşit de ani ´80. La staţia următoare, printre oamenii atârnaţi pe scară, băiatul a dispărut.
Dar atingerea lui a rămas. Acum, după mai multe vieţi, mă întreb: scrisul nu este şi el pe furate – ca atâtea lucruri pe care le luăm drept ale noastre în lumea zisă reală? În care furăm priviri şi imagini nefăcute pentru ochii noştri. Timpul furat pentru mici iubiri câteodată. Pentru atâtea lucruri de mai mică ori mai mare greutate.
Mâna care scrie avansând fără grabă spre ţintă. Patima bine mascată. Ne prefacem că privim în altă parte, că dormim, că nu suntem, că am murit. O frunză neobservată în fluxul de frunze călătoare. Iuţi ca fulgerul când credem că nu ne observă nimeni. Astfel vânăm în teritoriu interzis – în noi înşine ca şi în ceruri. Devorăm. Şi în loc punem cuvinte.
* * *
Ioana Ieronim este autoarea volumului Triumful paparudei (poezie narativă) – versiune engleză de Adam J. Sorkin, Ed. Bloodaxe, Anglia, nominalizat pentru Sir Weidenfeld Prize, Oxford, şi inclus în programul British Foreign Office pentru Noua Europă, publicat şi în Germania, Brueckengasse ohne Ufer, traducere Dagmar Dusil, Triumful Paparudei, „Ediţii devinitive“, Ed. Vinea, 2009, antologie de versuri, prefaţă Paul Cernat. Ediţii bilingve: Fool´s Triumph (trad. Georgiana Farnoaga şi Sharon King, prefaţă Gheorghe Crăciun, Ed. Paralela 45); 41 (prefaţă de Dan Cristea, Ed. Cartea Românească); Scara rulantă (Ed. Muzeului Literaturii); Zmeie peste munte (în română, catalană, engleză, Ed. Meronia); Lifeline as a Skyscraper, Tempo Rubato, the Time of Poetry, engleză (Ed. Vinea International). Ediţii online: Omnivorous Syllables, engleză; Silabe omnivore, română (www.liternet.ro) şi Lens of a Flame (http://editura.mttlc.ro/ieronim_lens.html ). Spectacole multimedia în SUA şi România. Poeme şi/sau eseuri i-au apărut în antologii şi presa din România şi străinătate: SUA, Anglia, Austria, Franţa, Suedia, Irlanda, Rusia, Republica Moldova, Republica Macedonia, Ungaria, Bulgaria, Grecia, Polonia, Argentina, Turcia, Spania (în catalană), Israel, Slovenia, Ungaria, Serbia, Irlanda, Germania, Italia, Australia. Recente preocupări în domeniul teatrului. Piese incluse în antologii în SUA. Spectacol-lectură la Richmond, Virginia, SUA; ateliere la New York, Teatrul LARK (inclusiv în 2011). Recent a tradus o serie de piese din Shakespeare (Furtuna: regizor Cătălina Buzoianu, Măsură pentru măsură: regizor Silviu Purcărete, Totul e bine când se sfârşeşte cu bine, regizor Tim Carroll, premiera mai 2011, Craiova, Regele Lear, cotraducere cu Andrei Şerban, regizorul versiunii, şi Dana Dima); Arthur Miller (Vrăjitoarele din Salem, Moartea unui comis voiajor); mai multe piese de Tennessee Williams şi contemporanii Doug Wright, Goran Stefanovski, David Hwang şi Tony Kushner: Îngeri în America, regizor Victor Ioan Frunză, premiera primăvara 2011, Teatrul Metropolis.
A fost redactor pentru enciclopedii străine, jurnalist cultural (revista Secolul 20, revista 22, colaborări la multe alte reviste); a fost ataşat cultural la Washington DC (1992–´96), apoi director de program Fulbright, Bucureşti. Actualmente e scriitor free-lance, membră a Uniunii Scriitorilor şi a PEN-Club din România (unde a fost o vreme secretar general).
