Pe aceeași temă
În luna august 2011, Trinity University Press a publicat o antologie intitulată Romanian Writers on Writing, care cuprinde texte semnate de 81 de autori români. Editorul antologiei este cunoscutul scriitor şi profesor Norman Manea, coeditor – Sanda Cordoş, prestigios critic şi istoric literar român, iar asistenţi editoriali şi traducători sunt Raluca Manea, doctorandă la New York University, şi Carla Baricz, doctorandă la Yale University.
Antologia Romanian Writers on Writing face parte dintr-o serie intitulată „The Writer’s World“, coordonată de Edward Hirsch, important poet şi critic american, preşedinte al John Simon Guggenheim Memorial Foundation. În această serie au mai apărut până acum antologii pe aceeaşi temă, care includ scriitori chinezi, irlandezi, polonezi etc.
Romanian Writers on Writing se deschide cu o prefaţă semnată de Norman Manea şi cu o introducere a Sandei Cordoş, ambele salutare, ca, de altfel, întreaga antologie. Norman Manea semnalează eclectismul volumului, care nu se concentrează (doar) pe o temă, ci pe o întreagă literatură, menţionând şi faptul că acesta se adresează în special publicului de limbă engleză, în vreme ce Sanda Cordoş face o incursiune în istoria literaturii române, invitând cititorii americani să descopere vocea „puternică, polifonică“ a acesteia.
Cei 81 de scriitori prezenţi în antologie (cu poezie, proză, scrisori, pagini de jurnal, eseu, toate pe tema scrisului) apar în ordine cronologică, începând cu Mihai Eminescu (născut în 1850) şi sfârşind cu Lucian Dan Teodorovici (născut în 1975). Aşadar, cititorul de limbă engleză se întâlneşte cu un peisaj care cuprinde peste un secol de literatură română, o literatură ilustrată în acest volum de cele mai reprezentative voci ale sale. Textele prezente în antologie sunt precedate de scurte note biografice ale autorilor, binevenite pentru cititorul străin, care poate astfel să ia contact cu mai multe aspecte ale personalităţii scriitorilor români. Se pot observa similarităţi nu doar în ceea ce priveşte stilul sau ideile, dar şi în ceea ce priveşte viaţa autorilor antologaţi: mulţi au lucrat sau lucrează ca profesori, jurnalişti, editorialişti; unii au emigrat; alţii s-au luptat cu cenzura.
Romantici, realişti, avangardişti, postmodernişti; eseişti, prozatori, poeţi – gândesc şi simt extrem de asemănător despre arta pe care o practică, fără să-şi piardă, în acelaşi timp, vocea proprie. Ceea ce-i uneşte (literatura) e mai puternic decât ceea ce-i desparte (timpul însuşi sau genul literar ales). Caragiale şi Eminescu vorbesc amândoi despre talent; Panait Istrati, Gabriela Melinescu şi Nora Iuga – despre greutatea de a scrie într-o altă limbă decât cea maternă sau despre textele în traducere; Mihail Sebastian, Octavian Şuluţiu, Nicolae Breban şi Cristian Popescu meditează asupra motivaţiei din spatele actului de a scrie; Constantin Ţoiu şi Paul Goma vorbesc despre cenzură şi dictatură; Matei Călinescu şi Doina Ioanid ating relaţia scrisului cu lectura; Dumitru Ţepeneag şi Ana Maria Sandu sunt preocupaţi de punţile dintre scriitor şi cititorii săi; Andrei Codrescu şi Bogdan Suceavă scriu despre viaţa în două culturi diferite şi despre bilingvism; Răzvan Petrescu şi Mircea Cărtărescu vorbesc despre disperarea din fundalul actului creator, iar Benjamin Fundoianu şi Ruxandra Cesereanu (printre alţii) tratează tema poeziei.
Presiunea circumstanţelor istorice asupra scriitorilor români, presiune despre care Sanda Cordoş vorbeşte pe larg în introducerea sa, este vizibilă în multe texte din această antologie. Caragiale, Eminescu, Cioran, Eliade scriu despre apăsarea timpurilor şi a spaţiului în care trăiesc. Din anii ’40 până în anii ’60, regimul dictatorial transformă literatura şi artele într-o formă de propagandă, însă, începând cu mijlocul anilor 1960, literatura începe să câştige lupta cu cenzura, iar după căderea comunismului, redefineşte viziunea asupra României, în opinia Sandei Cordoş, ca fiind un „pământ blestemat“. Dar dincolo de aceste circumstanţe istorice, textele publicate în Romanian Writers on Writing ne provoacă să discernem faţa ascunsă a literaturii române, privită mai ales ca produs estetic. Citind antologia editată de Norman Manea şi Sanda Cordoş, am simţit cu o reală şi uimitoare plăcere că fac parte dintr-o cultură cu fundaţii solide, o cultură cu adevărat europeană, formată din oameni a căror expresivitate şi inteligenţă fac cinste ţării în care s-au născut. Mă feresc de naţionalisme, dar momentele în care am citit Romanian Writers on Writing au fost unele dintre puţinele în care m-am simţit mândră de ţara şi de cultura mea, o cultură pe care mulţi, inclusiv Ionesco, o acuză de faptul că e una minoră. Iată-ne, totuşi, prezenţi într-un context pe care limba de circulaţie internaţională în care scriitorii noştri pot fi citiţi acum împreună îl face favorabil.
Traducerea textelor, coordonată de Carla Baricz şi Raluca Manea, este remarcabilă, cuvintele curg firesc, iar calitatea şi nivelul la care ideile autorilor români din acest volum sunt transpuse în limba engleză denotă multă muncă şi mult talent. Antologia include, pe lângă pasajele traduse de cele două coordonatoare, şi câteva excelente traduceri semnate, printre alţii, de Leon Leviţchi, Andrei Codrescu, Julian Semilian, Sanda Agalidi, Dan Solomon, Donald Watson, Richard Howard etc.
Aş vrea să pot trata aici fiecare fragment în parte, căci fiecare este esenţial în acest reuşit volum colectiv. Însă, cum spaţiul nu-mi permite, mă mulţumesc să atrag atenţia, cu riscul de a fi subiectivă, asupra câtorva texte care m-au impresionat: Liviu Rebreanu povesteşte cum a scris Pădurea spânzuraţilor, un proces legat strâns de moartea tragică a fratelui său. Max Blecher, cu stilul său strălucitor şi uşor morbid, pe care l-am admirat întotdeauna, descrie o lume organică şi vorbeşte despre efemeritatea fosforescentă a scrisului. Marin Preda este preocupat de relaţia dintre scriitor şi unealta sa – cuvântul, iar Radu Petrescu este „bolnav de toate cărţile necitite, de toate cărţile nescrise“. Pentru Mircea Ivănescu, „textul se scrie singur“. Nora Iuga se întreabă dacă scriitorul este prizonierul sau stăpânul limbii. Matei Călinescu scrie pentru că s-a îndrăgostit de citit, iar Marin Sorescu priveşte poezia ca pe o abordare aproape ştiinţifică a cunoaşterii. Lui Mircea Nedelciu, legat de scaunul său cu rotile pe vremea când a scris textul publicat în această antologie, Dumnezeu i-a spus: „E timpul să stai acasă şi să scrii!“. Pentru Gheorghe Crăciun, literatura este o purificare, o metonimie. Cristian Popescu scrie literatură cu intenţia de a se forma şi de a se curăţa de „păcatele acumulate zilnic“. Ruxandra Cesereanu vorbeşte despre legătura dintre poezie şi transă, iar pentru Simona Popescu scrisul este un pact al autorului cu sine însuşi. Doina Ioanid povesteşte traseul său literar de la învăţarea alfabetului până la momentul în care a ajuns scriitoare şi scrie ca să împărtăşească cu ceilalţi „tot ceea ce e uman“. Dan Lungu propune un text ludic şi plin de simţul umorului, intitulat Cum n-am devenit un geniu, iar Ana Maria Sandu vorbeşte despre momentul în care a trimis cartea scrisă de ea cuiva prin poştă şi volumul a fost „subtilizat“, doar ca să reapară, după un timp, citit.
Romanian Writers on Writing rămâne o carte-eveniment, importantă atât ca iniţiativă de sine stătătoare, prin valoarea textelor pe care le propune, cât şi pentru imaginea culturii noastre în lume. Selecţia fragmentelor publicate şi a autorilor a fost făcută cu mare atenţie, iar textele alese, fie că este vorba despre poezie, proză, eseu, scrisori sau pagini de jurnal, sunt relevante pentru arta fiecăruia dintre scriitorii prezenţi în antologie, în special, şi pentru literatura română, în general. Volumul coordonat de Norman Manea şi Sanda Cordoş este o carte de vizită pentru această literatură, ale cărei voci sunt vii, impresionante şi de un înalt nivel estetic. Sper ca cititorii de limbă engleză să-i descopere cu plăcere faţa ascunsă şi aştept cu nerăbdare un demers similar şi în limba maternă a scriitorilor cuprinşi în acest volum.
Editor Norman Manea, Romanian Writers On Writing, Trinity University Press, 2011.
