F de la film. 10 ani de festival fArad

Anul acesta, festivalul de film documentar care se ține la Arad face un dar prin extensie Timișoarei – Capitală Culturală a Europei. Aniversarea de un deceniu al fArad* a fost concepută între 22 și 26 noiembrie ca un program complex cu 15 proiecții de scurt și lungmetraje, cu ateliere și dezbateri, cu un eveniment pop-up organizat cu Librăria La Două Bufnițe, plus o expoziție de afișe Milton Glaser în fața primăriei arădene, curatoriată de Ovidiu Hrin. FArad a stimulat și alte arte, afișul ediției aniversare fiind încredințat designerului Radu Pandele.

Genericul „Om bogat, om sărac” ne-a pus pe gânduri: cum poate filmul documentar să circumscrie o lume în care pare că banul dictează, iar prăpastia dintre bogați și săraci se adâncește. Dimitris Kerkinos, directorul artistic al festivalului, explică: „Festivalul examinează noțiunea de bogăție, măsurată nu doar în bani și bunuri materiale, ci și în raport cu contextul social și modul de viață al oamenilor. Majoritatea filmelor prezintă realitatea contemporană a societăților capitaliste neoliberale și a economiei globalizate, care au dus la o creștere dramatică a inegalității sociale”.

Alegerea filmelor a avut în vedere această perspectivă, ilustrată convingător cu documentare de calibru ca Regina de la Versailles și Copiii&Banii, Cea mai tare seară, Magic City producții programate sub genericul Focus Lauren Greenfield. Li se adaugă Toată frumusețea și durerea, premiat în 2022 cu Leul de Aur la Veneția, Banii, libertatea. Povestea francului CFA, Iubirea nu este o portocală, Dealul, Domesticirea pădurii și, în deschidere, portretul Milton Glaser: A informa și a încânta.

Top 10 documentare românești

 Gala de închidere a festivalului a cutezat un experiment riscant: să facă o ierarhie valorică a documentarului românesc de după Revoluție. Riscant fiindcă genul, prea puțin finanțat și susținut în România, are orgoliul său. Totuși, într-o regie cu suspans, seara galei a avut parte nu doar de surprizele jurizării, ci și de comentarii calificate din partea unor invitați, scriitori, regizori, scenariști, monteuri, critici de film, autori de documentar. Voturile au fost culese în laboratorul festivalului de la participanți și mentori, precum și de la cineaștii care au luat parte la fArad de-a lungul celor zece ediții, fără un juriu nominal.

Așa cum au fost prezentate, în ordine inversă, locurile Top 10 Cele mai bune documentare românești post ‚89 sunt: Țara moartă (2017) de Radu Jude, Născuți la comandă. Decrețeii (2005) de Florin Iepan, Asta e (2001) de Thomas Ciulei, Timebox (2018) de Nora Agapi, Crulic-Drumul spre dincolo (2011) de Anca Damian, Ouăle lui Tarzan (2017) de Alecu Solomon, Colectiv (2019) de Alexander Nanau, Acasă (2020) de Radu Ciorniciuc, Toto și surorile lui (2014) de Alexander Nanau și, pe locul I, Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (2010) de Andrei Ujică.

Prezentate, disecate, discutate cu invitați printre care Florin Iepan, Cătălin Lazurca, Laurian Popa, cu moderarea criticului de film Mihai Chirilov, filmele și-au relevat sensul, iar publicul a putut afla detalii din bucătăria cinematografică, din biografiile și experiențele autorilor.

Caracterizat ca „o capodoperă” de scriitorul și diplomatul Vasile Popovici, filmul de pe locul 4, Colectiv, al lui Nanau, este nu doar un film despre trecutul recent și tragic al incendiului de la Colectiv, ci și un film despre viitorul apropiat: „Filmul spune că vom fi chemați la urne, vom vota cu aceiași idioți și că nu înțelegem nimic”, a accentuat Vasile Popovici în aplauzele sălii.

Locuri pe podium

 Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu pe locul întâi, documentar semnat de Andrei Ujică cu montajul Danei Bunescu, Toto și surorile lui de Alexander Nanau pe locul al doilea și Acasă de Alexandru Ciorniciuc pe locul al treilea au urcat pe podiumul imaginar al galei fArad.

Comentate cu umor și inspirație de un trio scriitoricesc sosit de la Capitala Culturală, Adriana Babeți, Mircea Mihăieș și Vasile Popovici, filmele au căpătat unghiuri de vedere și semnificații interesante, fiindcă fiecare film este interiorizat de spectatori în mod personal.

Panelul premiantului a fost onorat de prezența creatorilor Autobiografiei..., Andrei Ujică și Dana Bunescu, aflați în zonă pentru un eveniment dedicat creației filmice a lui Ujică în programul Timișoara – Capitală Culturală a Europei. E vorba despre o retrospectivă la Cinema Victoria și de conferința autorului la Universitatea de Vest cu titlul Cineastul de la sfârșitul lumii.

A vedea sute de ore de arhive, a selecta, a trasa perspectiva a fost o provocare imensă, au mărturisit Andrei Ujică și Dana Bunescu. Ideea mai veche din 2005 a lui Velvet Moraru a prins viață în 2010, într-un film de trei ore, fără voice-over, fără burtiere explicative, un film uimitor, pe care îl poate înțelege oricine. Întrebat de Mihai Chirilov dacă nu există pericolul ca filmul să stimuleze nostalgiile după epoca Ceaușescu, Ujică a replicat că pericolul îl reprezintă mai degrabă filmele românești de propagandă comunistă „difuzate 24 de ore din 24 de canalul Cinemaraton”. Filmul poate fi citit și ca o autobiografie personală a oricui a trăit în epoca Ceaușescu, a concluzionat Corina Șuteu, invitată în panelul premiantului.

În documentarul Acasă al lui Radu Ciorniciuc, scriitorul Mircea Mihăieș a văzut un „paradis șocant” în care tatăl, un personaj eșuat, și-a dus în captivitate familia, soția și cei nouă copii. Un contrast delirant între civilizația birocratizată și sălbăticia de la margine de București care se substituie în felul ei naturii. „Dificultatea de a accepta diferența este boala epocii noastre”, a subliniat Mihăieș.

Despre Toto și surorile lui, al lui Alexander Nanau, film aflat pe locul 2, Adriana Babeți, dedată în ultimul timp la producerea unor scurtmetraje documentare despre locuri secrete ale Timișoarei, a mărturisit că a trăit filmul, fiindcă a avut experiența sa cu o comunitate de romi din subsolul casei unde locuiește. „Geniul regizorului este în a fi în același timp prezent și absent în acest film”, este concluzia scriitoarei. 

Aflate mereu în mișcare pentru a acoperi grijile organizării, Corina Șuteu și Oana Radu au închis ediția arădeană cu un bun-rămas și revenire în 2024: „Suntem norocoase că de-a lungul anilor am putut vedea filme, am putut înțelege ce se întâmplă în lumea specială a cinematografiei și mai ales în domeniul filmului documentar, mai puțin cunoscut publicului. În cei 17 ani ai proiectului Making Waves de la New York, în proiectele Insulei 42 și în fArad am avut satisfacții pe care le împărtășim cu voi toți”, a declarat Corina Șuteu, președinta festivalului. //

Inițiat și dezvoltat ca un eveniment dedicat educării prin imagine a publicului, dar și revitalizării interesului pentru filmul de artă, Festivalul fARAD a fost lansat în 2014 la inițiativa Corinei Șuteu, președintele festivalului, și a Film ETC, în colaborare cu Centrul Municipal de Cultură Arad. Festivalul se află sub patronajul Primăriei Municipiului Arad și este produs și curatoriat de Insula 42 (fosta Asociație Film ETC., producător general Oana Radu, director artistic Dimitris Kerkinos și consultant artistic Mihai Chirilov). Cofondatori: Mona Nicoară și 111 Film.