Competitivitatea ca subiect de ingrijorare publica si dezbatere politica

Avem nevoie de un Consiliu National de Competitivitate?

Productivitatea din economia romaneasca nu re­pre­zin­ta nici jumatate din nivelul mediu existent in UE. Ea nu depinde doar de capacitatea mediului de afaceri de a fi competitiv, la nivel micro (agent economic) si mezoeco­no­mic (sectorial), ci si de politicile publice care favo­ri­zea­za derularea eficienta a afacerilor. In pofida ritmurilor de crestere economica de 6-8% anual, lipsa de com­pe­ti­ti­vitate actuala a Romaniei nu ne permite nici sa avan­sam in clasamentele internationale, nici sa compensam cresterile de pret printr-o mai mare eficienta in utilizarea resurselor. Stagnam de ani buni in rapoarte globale pre­cum Anuarul Competitivitatii Mondiale (IMD) sau Ra­por­tul Competitivitatii Globale (FEM). Reformele struc­turale au fost abandonate. Acum, preocuparea poli­ti­cienilor este sa imparta cat mai multe pomeni elec­to­ra­le. Dupa alegeri, prima lor grija va fi sa recupereze banii cheltuiti in campania electorala. Nici nu banuim cat de scump vom plati de fapt aceasta "generozitate".

Ce inseamna sa traiesti intr-o economie competitiva?

Mai intai, se presupune ca te raportezi la celelalte eco­nomii nationale, respectiv la media europeana sau globala. Aceste comparatii iti spun mai degraba cat de lip­­sita de competitivitate esti fata de prima clasata in to­pu­ri­le mondiale. Cert este ca efectele performantei sunt pal­pa­bile si se resimt atat de catre mediul de afa­ceri in pro­duc­tivitatea superioara si in eficienta sporita in utilizarea resurselor, cat si la nivelul populatiei, in ve­ni­turi mai mari si standard mai bun de viata, pe scurt, in bu­nastare.

Multe natiuni, cum este de pilda cazul Statelor Unite ale Americii, au Consilii de Competitivitate neguverna­men­tale si nonpartizane, care reunesc, intr-o platforma des­chisa de dialog, lideri guvernamentali si de afaceri, re­prezentanti sindicali, experti din universitati si alte in­sti­tu­te academice.1 Recomandarile lor sunt dezbatute pu­blic, dar nu au forta necesara de persuasiune aplicativa.

Inovatie institutionala: consilii nationale de competitivitate

 Irlanda (1997), Grecia (2003), Croatia (2004) si Fili­pi­ne (2006) sunt exemple de tari care au organe publice con­sultative si agentii guvernamentale specializate pe pro­bleme de competitivitate. Cel din urma consiliu a luat nastere la initiativa si cu sprijinul financiar al Con­fe­de­ra­ti­ei Exportatorilor din Filipine - cel mai mare grup de afa­ceri din tara. Demersul reprezinta o transpunere in fapte a agen­­­dei nationale, care isi propune sa identifice acele puncte cheie unde Filipine este mai slab competitiva in ra­­port cu celelalte economii nationale. Ce se intampla ul­te­­rior? Sunt propuse masuri publice de facilitare a inter­ven­­tiei mai eficiente a mediului de afaceri pe piata glo­ba­la.

Unul dintre cele mai performante organisme publice de acest gen este Consiliul National de Competitivitate din Irlanda, cu vechime de peste zece ani in activitate. In acceptiunea lui, competitivitatea nationala se defi­nes­te prin totalitatea factorilor care au impact asupra capaci­ta­tii firmelor din Irlanda de a concura pe pietele interna­tio­nale, contribuind astfel la cresterea calitatii vietii popo­ru­lui irlandez.

El foloseste o structura piramidala pentru a simplifica fac­torii care prejudiciaza competitivitatea la scara natio­na­la. Metodologic, se face distinctie intre elementele care stau la baza elaborarii politicilor in relatie cu mediul de afaceri, infrastructura fizica si cea de cunostinte; con­di­tiile esentiale ale competitivitatii si cresterea durabila. Propunerile de politici publice sunt fundamentate cu aju­to­rul sistemelor de evaluare a conditiilor esentiale ale com­petitivitatii, care au la baza 140 de indicatori re­le­vanti pentru performanta in afaceri, productivitate, oferta de forta de munca calificata si preturi/costuri pentru in­­cu­ra­jarea afacerilor. Securitatea mediului, a energiei si cea ali­mentara nu raman valori sacrificate. Ele imbraca avan­ta­jele competitive prezente si le proiecteaza forta in viitor.

Rapoartele anuale de progres a competitivitatii na­tio­na­le se concentreaza pe principalele provocari si solutii pornind de la comparatia cu alte 16 state ale lumii si de la cele mai bune practici in domeniu.2

La nivelul Uniunii Europene, Directoratul General pen­tru Intreprinderi si Industrie publica anual Raportul de Competitivitate al UE, cu propuneri concrete pen­tru demersurile viitoare.3 De pilda, ultimul Raport (no­iem­brie 2007) aduce argumente cuantificabile cu privire la rolul politicilor orizontale in cresterea competitivitatii ma­croeconomice.

Efectele macroeconomice ale politicilor orizontale in UE-27+

Inovatia institutionala pare atractiva. Romania nu dis­pu­ne de un organism public specializat in problemele com­petitivitatii, ci de o pleiada de consilii inter­ministe­ria­le, institutii si strategii fracturate care au avut un impact mai degraba aleator asupra intregii economii. Amintesc doar cateva exemple de planuri si programe sectoriale, cu care putem construi un veritabil turn Eiffel de do­cu­men­te programatice, impozant dar nevizitat de catre me­diul privat de afaceri: Planul Sectorial pentru Cer­ce­ta­re, Dezvoltare si Inovare in Industrie 2006-2008 (coordonat de Ministerul Economiei si Finantelor) • Pro­gramul National de Crestere a Competitivitatii Pro­duselor Industriei Romanesti (coordonat de Mi­nis­terul Economiei si Finantelor) • Planul National pen­tru Cercetare, Dezvoltare si Inovare 2004-2006, respectiv 2007-2013 (coordonat de Autoritatea Na­tionala pentru Cercetare Stiintifica din cadrul Mi­nis­te­rului Educatiei, Cercetarii si Tineretului) • Strategia Na­tionala de Export 2006-2009 (coordonata de Con­si­liul de Export si administrata de catre Ministerul pen­tru IMM, Comert, Turism si Profesii Liberale) • Inte­gra­rea Romaniei in UE aduce un element de relativa nou­ta­te in preocuparile guvernului Romaniei: elaborarea Pla­nului de Dezvoltare Nationala pentru 2007-2013 (PND 2007-2013) ca strategie agregata de dez­vol­tare nationala pe termen lung, coerenta si compre­hen­siva, in corelatie cu resursele disponibile. Prima sa prio­ritate s-a canalizat pe cresterea economica si com­pe­titivitate. Tinta sa strategica consta in reducerea cu 10 puncte procentuale a diferentei PIB/locuitor fata de me­dia UE pana in 2013 • Planul National Strategic de Dezvoltare Rurala 2007-2013 (coordonat de Mi­nis­terul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale) • PND  a stat la baza elaborarii Cadrului National Strategic de Re­fe­rinta (CNSR 2007-2013), incluzand acel mix de po­li­tici aprobate in PND care pot fi finantate cu resurse fi­nan­ciare europene - compatibile cu ariile de interventie ale Fondurilor Structurale si de Coeziune. Din cele 7 pro­grame operationale sectoriale, unul vizeaza Cres­te­rea competitivitatii economice (POS-CCE, 2007-2013). Obiectivul sau este cresterea productivitatii eco­no­­miei romanesti cu o medie procentuala anuala de 5,5%, reducandu-se astfel diferentele care apar fata de pro­ductivitatea medie din UE. Luand in considerare fap­tul ca viteza productivitatii europene este estimata anual la circa 1% pana in 2013, obiectivul POS-CCE va per­mi­te Romaniei sa atinga 55% din productivitatea UE in 2013 • Programului National de Reforme al Ro­ma­ni­ei pentru perioada 2007-2010  (PNR - coordonat de Departamentul pentru Afaceri Europene), elaborat in contextul Strategiei Europene pentru Crestere si Ocu­pare (Strategia Lisabona Revizuita - SLR), ofera cadrul de integrare a politicilor pe palierele ma­cro­eco­nomice, microeconomice si ocuparea fortei de mun­­ca. Perioada de raportare este foarte scurta, iar mo­ni­to­ri­za­rea gradului sau de executie este inexistenta pana la mo­mentul actual.

UE ofera, intr-adevar, un cadru rezonabil si relativ li­be­ral pentru a  concura, dar nu ofera strategii de dez­vol­ta­re rapida gata facute. Planurile si programele nationale actuale, in mare parte solicitate de UE, nu pot inlocui o stra­tegie nationala a competitivitatii pe termen lung, re­vi­zui­bil anual, aici fiind punctul in care eforturile post­ade­ra­re trebuie sa se concentreze.

Consiliul National Roman de Competitivitate (CNRC)

CNRC ar putea deveni un think-tank guvernamental, ba­zat tot pe un parteneriat public-privat, orientat spre po­li­ticile economice actuale si de viitor. Nu trebuie sa aduc prea multe argumente la gravele deficiente cu care ne con­fruntam in materie de calitatea actului guver­na­men­tal, managementul politicilor publice, in special al poli­ti­ci­lor publice orizontale procompetitivitate. Suprapunerile si discordantele legislative si institutionale, cum este de pil­da cazul consiliilor interministeriale, ar putea fi astfel evi­tate.

 Scopul sau principal ar fi dezvoltarea de competente care sa poata raspunde la intrebari strategice intr-o for­mu­lare explicita si sa-i asiste pe cei care iau decizii cu va­riante bine fundamentate:

• Care este impactul actualelor politici publice asupra com­petitivitatii economiei romanesti?

• Ce rol ar trebui sa joace economia romaneasca pe pia­ta europeana?

• Ce valoare specifica sau unica putem furniza pentru o afacere locala?

• Pentru ce fel de afaceri este Romania competitiva si ce roluri poate ea juca pe termen lung?

• Unde investim cu prioritate resursele noastre?

CNRC ar putea deveni un facilitator al cooperarii si com­petitivitatii in zona central si est-europeana. Planul de actiune n-ar trebui sa fie foarte sofisticat. Nu putem omi­te chestiuni esentiale, precum uriasa nevoie de dez­vol­tare a unei baze de date pentru evaluarea si moni­to­ri­za­rea competitivitatii, precum si raportarea la studii de caz si alte analize internationale. In sfarsit, dar nu in ulti­mul rand, membrii CNRC ar trebui sa urmeze cursuri si pro­grame in microeconomia competitivitatii si politici pu­bli­ce, acordand o atentie deosebita programelor dedi­ca­te modelelor de guvernare europene si americane, a ta­rilor asiatice si nu numai. Propunerile lor vor fi fun­da­men­tate pe baza rapoartelor anuale de progres, a ana­li­ze­lor ex-ante si ex-post, pe baza cooperarii cu unitatile de politici publice4, urmand a fi executate de catre mi­nis­te­rele si agentiile de resort.

Din punct de vedere organizatoric, CNRC ar putea sa coordoneze 8 centre regionale de competitivitate, care sa introduca componenta teritoriala si flexilibilitatea adap­tativa necesara specificului local atat in elaborarea pro­pu­nerilor, cat si in monitorizarea efectiva a rezultatelor. Ast­­fel, am putem contura o strategie mixta de com­pe­ti­ti­vi­tate, care imbina obiectivele convergentei si ale com­pe­titivitatii in tandem5.

Conditiile esentiale pentru succesul CNCR tin de ca­pa­­citatea de a conduce si coordona sisteme complexe, de a cerceta mediile internationale specifice, de un ca­dru intelectual limpede, de constanta si de inde­pen­den­ta ana­litica care sa transceada ciclurile electorale.

Avertismente

1.  CNRC nu trebuie sa devina inca un loc in care gu­vernele sa-si plaseze oamenii in slujbe caldute unde sa nu faca nimic. Experienta nefericita a mediului privat de afaceri, in discutiile cu autoritatile publice, a relevat ca se vorbeste adeseori mult si se rezolva mai nimic sau, si mai rau, se face chiar pe dos.

2. CNRC nu trebuie sa se suprapuna cu consiliile in­ter­ministeriale, ci sa le inlocuiasca, pe principiul ex­per­ti­zei veritabile, evitand capcanele organizatorice ale ce­lor din urma. Lipsa de vizibilitate, de eficienta si de efi­ca­ci­tate a consiliilor interministeriale au cel putin doua cauze:

a. Cei care ar fi trebuit sa fie primii interesati de buna lor functionare, respectiv membrii executivului (ministri), care erau si coordonatorii acestor consilii, nu participau de­loc la intalnirile organizate pe teme de elaborare, ar­mo­nizare a politicilor publice sau analize de impact uti­li­za­te in fundamentarea deciziilor. Intalnirile sporadice nu erau dublate de credinta utilitatii unor astfel de dez­ba­teri. Ei au alimentat ideea ineficientei unor astfel de con­silii sau platforme de dialog.

b. Chiar daca mecanismele de elaborare a politicilor pu­blice impun analiza prealabila, studii, consultare si dia­log, neintelegerea  de catre prim-ministrii a acestui me­canism a condus la rezultate precare.

3. CNRC nu trebuie sa fie o institutie stufoasa, ci ar tre­bui sa concentreze competente clare, eterogene, ca­pa­bile sa formeze o echipa coagulata. Multi vor invoca lip­­sa acestor experti in Romania si partial le dau drep­ta­te. Avem nevoie sa formam cadre performante, dar inac­tiunea pe fondul acestui argument nu se justifica.

1. Council of Competitiveness, http://www.compete.org/about-us/initiatives/

2. http://www.competitiveness.ie/ncc/reports/ncc_annual_07/index.html

3. http://ec.europa.eu/enterprise/enterprise_policy/competitiveness/1_eucompetrep/eu_compet_reports.htm

4. UPP infiintate in cadrul fiecarui minister conform H.G. nr. 775/2005, incepand cu 1 ianuarie 2006, coordonate de catre SGG, dar care in mare parte sunt cvasiineficiente.

5. De altfel, in statele membre exista trei grupe de strategii specifice, identificate de Centrul European de Cercetare al Politicilor Publice, axate pe contexte si prioritati diferite: strategii de convergenta: noile state membre (UE-12); strategii regionale de competitivitate: multe din vechile state membre (UE-15); strategii "mixte" - Grecia, Italia, Portugalia, Spania. Directia prioritara in startegiile actuale ale Romaniei urmareste indeaproape caracteristicile primului grup de strategii.