Pe aceeași temă
Primit cu reticenta de unii dintre europeni, euro a luat un start extraordinar si a depasit dolarul. Se plaseaza economiile europene la rata lui euro, in raport cu dolarul? Germania este in recesiune, Franta e un pic mai bine, dar nu prea...
Italia are si ea probleme...
Atunci cand a fost lansat ca moneda de cont, scripturala, la inceputul lui 1999, s-a plecat de la 1 euro = 1,17 dolari. Deci euro a plecat foarte puternic. Acum este 1,07-1,08 dolari. Fata de momentul lansarii lui ca moneda scripturala, euro a scazut. Mai mult, a scazut dramatic pe la sfarsitul lui 2000; 1 euro ajunsese 0,82 dolari, mult mai mic ca dolarul si mult-mult mai mic fata de paritatea initiala. Euro a suferit aceasta deteriorare datorita faptului ca, pe de o parte, paritatea initiala a fost prea ambitioasa si, in al doilea rand, datorita faptului ca este valuta a 12 din cele 15 tari membre ale Uniunii Europene, tari care au inca dificultati foarte mari in a constitui un corp inchegat, unitar si care sa actioneze ca atare in ceea ce priveste politicile fiscale, industriale s.a. diferite in toate tarile. Oricine stie ca, la o politica monetara unica a Bancii Centrale de la Frankfurt, ar trebui, pentru a asigura o functionare coerenta a sistemului economic si chiar a cursului euro, sa existe si o politica fiscala, daca nu unica, in toate cele 12 tari, macar cat de cat armonizata. Or, acum se fac incercari si cu un succes inca destul de limitat.
Exista ceva artificialitate in constructia euro?
Nu, e ceva serios. E dur spus artificialitate. Insa proclamarea euro-ului in 1999 ca moneda unica de cont a 11 si apoi a 12 tari si introducerea la inceputul lui 2000 a bancnotelor este si un act de vointa politica. Cu alte cuvinte, existand un minim - aici unii contesta existenta acestui minim - de unificare monetara si economica, dar existand, zic eu, un minim comun, euro a fost pus in fata ca un fel de tinta politica, pentru a atrage aceste tari si a accelera insesi procesele de armonizare fiscala, a politicilor de competitie, a rolului statului in fiecare economie etc. Eu cred ca proiectul e in esenta bun si ca euro va juca acest rol. Dar raman toate problemele legate de cresterea economica foarte lenta, aproape de deflatie si recesiune a Germaniei, impovarata de tot felul de reglementari arhaice privind piata de munca, privind concurenta, sistemul de pensii. Cu acesta din urma au probleme si Franta si Italia.
Euro - un tanar care se va afirma. Dolarul - singura valuta cu anvergura globala
Germania respinge hotarat orice reforma.
Deci, majoritatea tarilor din zona euro sunt destul de aproape de recesiune si, mai ales, nu au, comparativ vorbind, dinamismul economic si resursele de productivitate pe care le are economia americana, in ciuda socurilor la care a fost supusa si pe care le-a trecut destul de bine. In prezent, asupra dolarului - fiind vorba despre o cadere destul de lenta a acestuia - apasa foarte mult incertitudinea politica si de natura climatului investitional, a perspectivelor, a linistii desfasurarii activitatii economice, pe care o implica chestiunea cu Irakul. Pana de curand (se pare ca situatia e in curs de rezolvare) mai era si absenta de pe piata a aproape 2 milioane de barili pe zi ai Venezuelei, care de doua luni de zile este practic in colaps, in special in ce priveste livrarile de petrol si intr-un impas constitutional.
America intrase inca dinainte pe o panta descendenta.
Da, insa America a dat, de exemplu, acum, pentru sfarsitul anului 2002, cifre foarte bune, inclusiv in ce priveste cererea de consum, care se aprecia pe o baza anecdotala ca a scazut foarte mult. Nu e adevarat. America are o forta foarte mare. Planul fiscal al presedintelui Bush este de scadere a impozitelor si de incetare a dublei impozitari a dividendelor. Era una din putinele tari care mai pastrase acest impozit. (Noi tocmai vrem sa-l introducem!) Revenind la euro, de trei zile, a atins un prag. Dupa ce s-a dus la 1 euro = 1,085 sau 1,09 dolari, care a fost maximum acum o saptamana sau mai putin chiar, acum (nota red.: 4 februarie a.c.) a coborat la 1,07, la 1,72, la 1,075 si este de trei zile la acest nivel si nu reuseste sa forteze. E adevarat ca nici nu cade sub el, este o perioada de asteptare. Eu, pe termen lung, cred in continuare, desigur, si in sansele euro-ului de a se afirma cat mai mult, dar cred in dolar, ca valuta unei economii imense. Economia americana reprezinta aproape un sfert din totalul productiei mondiale de bunuri si servicii, este o economie cu o piata de capital extraordinar de lichida si profunda, tulburata, desigur, de recente dezvaluiri ale unor malversatiuni de corporatii etc., care fac ca oamenii sa inceapa sa se intrebe cat de transparente sunt aceste corporatii si cat de mult sunt la cheremul managerilor care-si rezolva propriile probleme in dauna detinatorilor de actiuni. Dar am convingerea ca aceste probleme se vor rezolva.
Dar malversatiunile au fost date pe fata si responsabilii pedepsiti. Acesta, cred, e un semn de sanatate.
Da, si eu sunt de acord. Economia americana are forta sa se reintoarca la principiile fundamentale, fiindca americanii stiu foarte bine ceea ce noi invatam abia, destul de lent, si anume ca o piata inseamna in primul rand o etica si reguli pe care le respecta toti si inseamna institutii care nu interfereaza in mersul pietii, dar care o supravegheza, o monitorizeaza si o tin in regulile jocului, cunoscute de toata lumea. Repet, forta economiei americane, enorma ei productivitate, piata interna imensa pe care o reprezinta economia americana, faptul ca 80% din schimburile mondiale se exprima in dolari, faptul ca peste 80%, inca si acum (sigur ca lucrurile se vor schimba si e bine sa evolueze putin), inca si acum peste 80% din rezervele oficiale ale bancilor centrale din intreaga lume sunt in dolari - in obligatii, in certificate de trezorerie ale Trezoreriei americane, in general, care au riscul cel mai mic din lume, toate acestea fac din dolar singura valuta cu anvergura realmente globala in ziua de azi. Si euro poate va capata, in timp, acest statut, fiindca am incredere in euro ca intr-un tanar care se va afirma, dar care este inca tanar. Dolarul american reprezinta inca, in momente de criza mondiala - care insa nu privesc America, pentru ca atunci cand privesc America dolarul sufera -, valuta de refugiu a oamenilor, in conditii de incertitudine. In acelasi timp, perspectivele economice ale Uniunii Europene si mai ales ale celor 12 tari membre in euro nu ma fac sa fiu prea optimist in legatura cu perspectivele pe termen scurt si mediu ale unei relansari economice in Europa Occidentala.
Dar sunt optimist, mai ales in conditiile unui razboi rapid sau, in orice caz, nu prea lung si incheiat bine in Irak, in ce priveste posibilitatile Americii de a sustine o crestere inca si mai viguroasa.
Aceasta apreciere a euro-ului nu poate fi vazuta drept un episod in acest conflict care se acutizeaza intre cele doua maluri ale Atlanticului?
Cred ca este foarte multa jurnalistica in chestia asta. Sigur ca exista, nu neaparat un conflict, dar o divergenta serioasa de pareri. Ati vazut ca au inceput sa-si arunce epitete. Donald Rumsfeld, ministrul Apararii al SUA, a spus ca e vorba de "vechea Europa", vorbind de Franta si Germania.
Poate ca este chiar "vechea Europa".
E "vechea Europa", dar nu inseamna ca e si "proasta" Europa. Nu. Sunt doua tari puternice, cu resurse foarte mari. Numai daca s-ar hotari sa dezlege aceste resurse productive si sa mai termine cu starea de rentierat care domneste, cu drepturile castigate, cu angajarea pe viata. In America sunt fenomene foarte dure, de nesiguranta, de angoasa. In schimb, fiecare munceste la locul de munca de-i sfaraie calcaiele, fiindca stie ca, cu destul de mare usurinta, aproape independent de locul pe care se afla, pleaca.
In martie, moneda de referinta pentru Romania - euro
Este o mentalitate mai greu de asimilat pentru Europa. De Romania sa nu mai vorbim.
Da, dar eu cred, si nu vreau sa devin prea ideologic, ca pentru a crea avutie in Romania de aceasta mentalitate ar fi nevoie, si nu de protectie excesiva, nu de plata nemuncii, nu de jupuirea celor care muncesc si sunt profitabili, in detrimentul acelora pe care soarta sau ghinionul si poate si lipsa lor de ravna i-a pus in situatia in care nu sunt productivi. Spre deosebire de America, unde in general pe toate caile are loc transferul de resurse de la cei nereusiti, din diferite motive, la cei care stiu ce sa faca mai bine cu resursele, la noi, dupa cum vedeti, transferul este exact invers, sub denumirea asa-zisei protectii sociale. Or, a plati nemunca este pagubitor si cu consecinte grave in viitor, este cea mai pagubitoare cale de protectie sociala si cea mai lipsita de viabilitate. Creeaza, in schimb, dependenta, ceea ce poate fi interesant sub aspect politic si clientelar.
In cursul acestui an se schimba moneda de referinta.
Cred ca in martie, cum zice Banca Nationala.
Adoptarea lui euro este datorata faptului ca vrem sa intram in Uniunea Europeana.
Exact. Avem aproape 70% din comertul nostru exterior cu UE si mi se pare firesc sa avem ca moneda de referinta euro. Pana acum am avut dolarul si atunci se calcula cursul de schimb al leului preponderent fata de dolar in raport cu foarte multe variabile - cererea si oferta de lei si dolari, situatia balantei noastre comerciale si de plati, platile pe care le aveam de facut si platile pe care le aveam de primit. Dupa cum stiti, atunci cand importi ceva, trebuie sa platesti in valuta celui de la care importi. Importi materii prime, petrol, gaze naturale etc., ai nevoie de dolari. Exporti, atunci leul sta bine, fiindca primesti euro sau dolari si oamenii ii transforma in lei pentru a continua ciclul de productie, a-si plati salariile, lumina, apa etc. Deci, din toate aceste considerente - comerciale, de fluxuri de capital independente de fluxurile comerciale, deci investitii s.a.m.d. - se calcula cursul de schimb al leului in raport cu dolarul. Si, dupa aceea, cursul de schimb al leului in raport cu toate celelalte valute era calculat pur si simplu inmultind acest curs - sau impartind, cum vreti - la cursul dolarului de pe piata internationala fata de acea valuta, in acel moment. De aici inainte vom calcula autonom cursul leului, in raport cu euro, si vom obtine cursul leului in raport cu toate celelalte valute incepand cu dolarul, inmultind - sau impartind - cursul leului in raport cu euro cu cursurile de schimb de pe piata internationala pentru euro, in raport cu toate celelalte valute, din care derivam cursurile leului fata de dolar, fata de lira sterlina, francul elvetian, yen etc.
Starea de sanatate a leului
Leul se simte bine la ora actuala?
Leul de simte bine la ora actuala, da.
Daca leul se simte bine, inseamna ca economia merge si ea bine. Asa sa fie?
Lucrurile au evoluat pe plan macroeconomic destul de bine in ultimii doi ani.
La macroeconomic, n-am stat prea prost niciodata.
Am cam stat, daca mai tineti minte.
Prea prost, am zis.
Am stat destul de rau in perioada 1997-’99, datorita unei serii intregi de inconsecvente, incompetente, lipsa de coerenta a actului de guvernare datorata unei coalitii foarte pestrite cu un partid conducator care nu stia sa guverneze s.a.m.d. Dar a fost si o necesitate de a corecta excesele de crestere economica nesanatoasa din perioada 1992-’96, perioada in care ne-am imprumutat masiv si nu totdeauna cu rost. Si am pompat masiv bani publici in "gaurile negre", in intreprinderi moarte de fapt. In 1999, FMI voia sa ne scoata in faliment, am rezistat - se vor supara unii - tot ca pe vremea lui Ceausescu, strangand cureaua. Si atunci am platit tot. Romania va plati intotdeauna tot, fiindca, din pacate sau din fericire, capacitatea romanului de a suporta asalturi masive asupra nivelului lui de trai este aproape nelimitata. Performanta incepand din 2000 a fost buna. Cu alte cuvinte, dupa acea purjare de sange rau care a trebuit sa aiba loc - pentru ca se ajunsese la un curs de schimb al leului mult-mult supraevaluat in raport cu dolarul, ceea ce provoca mari dificultati exporturilor -, a avut loc acea devalorizare nu foarte bine condusa, dar necesara. Poate a fost prea severa. Au existat cativa ani in care a avut loc o recesiune, o scadere a productiei industriale, dar acei ani au avut meritul ca au pregatit terenul, eliminand putregaiul - evident ca a ramas mult putregai -, dar au eliminat o parte, incepand cu sectorul minier. Operatia a fost nu teribil de profesionist condusa, dar pe fond foarte necesara. Asadar, incepand din 2000, deci cu guvernarea Isarescu si apoi guvernarea Nastase, lucrurile s-au redresat.
Privatizarea Sidex apare ca o reusita?
Foarte mare, da. Cu niste costuri enorme, de peste un miliard de dolari, dati in cativa ani inainte de privatizare, am reusit sa privatizam cu un investitor civilizat si puternic, din Europa, Banca Agricola. Desi ne-a costat enorm cat am bagat in ea pentru a fi cat de cat curata.
Daca vrei sa mariti o fata...
Mai ales o fata care a avut o viata foarte aventuroasa si desucheata.
"Vointa" de a privatiza BCR
De ce nu reusim sa maritam fata BCR?
Problema fundamentala este daca am vrut sa o maritam. Spun asta din cauza ca procesul a inceput abia acum doi ani si a inceput de o maniera de antologie a umorului. In 2000, a aparut un anunt antologic, in care se spunea ca Agentia pentru Privatizare si Administarea Participatiunilor Statului (APAPS) este interesata sa vanda BCR, partile interesate trebuie sa-si exprime o intentie, dar fara a prezenta evaluarea bancii, fara bilanturi. Paragraful II era naucitor: APAPS tine sa sublinieze ca-si rezerva in cursul acestui proces dreptul de a schimba coordonatele la propria sa discretie sau a intrerupe procesul, fara ca acest lucru sa-i fie imputabil. Ei bine, cu aceste doua paragrafe, care banca serioasa vine la asa ceva? S-a pierdut un moment bun, pentru ca la inceputul anului 2000 economia mondiala era intr-o stare buna. Catre sfarsitul anului 2000 si 2001 si 2002 au inceput efectele recesiunii, post 11 septembrie s.a.m.d., efectele curateniei in climatul corporativ din America si din Europa chiar. In aceste conditii si cu "evidenta" dorinta a statului roman de a privatiza BCR numai pentru ca FMI ne-o tot cerea, lucrurile s-au impotmolit.
De ce doreste statul sa mai mentina aceasta banca?
Cand nu au mai avut ce face si au trebuit sa publice anuntul corect, s-au trezit fara pretendent. Ceea ce cred ca a fost simtit ca o binecuvantare. Statul, nu stiu daca ati remarcat, statul, guvernul actual, pe langa multe lucruri bune pe planul coerentei date administratiei si faptul ca a avut avantajul monocolorismului la guvernare, statul nostru ramane un stat interventionist, dar tocmai in domeniile din care ar trebui sa se retraga. Ar vrea sa aiba foarte multe parghii cu care sa controleze totul. Tot mai mult statul, dupa parerea aproape universala, trebuie sa devina un monitor, un reglementator, un claditor de institutii care reglementeaza o piata sau alta, dupa niste reguli, care aplica regulile, e un arbitru, dar nu si jucator si arbitru. Or, la noi, se da directiva sa cumpere Ministerul Educatiei si Cercetarii microbuze ca sa transporte copiii. Suna foarte frumos, dar toti stim ca asta s-a facut pentru a asigura un balon de oxigen pentru Rocar. Si exemplele se pot multiplica. Exista interesul de a tine largi bazine electorale intr-o stare de dependenta. Mentinerea a sute de mii de oameni in aceasta stare de dependenta, cu apa pana la buze, este o treaba care pe mine ma mahneste extraordinar. Fiindca oamenii aceia sunt tinuti intr-o stare de dependenta as spune, primitiva, de coltucul de paine care li se da cu anumita periodicitate. Asta in vreme ce in oamenii aceia e forta. Aceasta protectie sociala e foarte paguboasa si mentinerea acestor gauri negre nu face decat sa secatuiasca resursele contribuabililor. Daca in materie de dezvoltare economica oricand statul poate fi inlocuit - si in orice caz statul e unul dintre cei mai inepti proprietari si intreprinzatori si administratori -, in schimb, el are niste functii, chiar daca amendabile, sigure si in care nu il poate inlocui nimeni (ordinea publica, justitia, educatia, sanatatea s.a.m.d.). Ceea ce trebuie sa facem noi in domeniul economic este sa cream conditiile pentru ca sa atragem capitalul strain mult mai mult decat l-am atras pana acum. Suntem pe unul dintre ultimele locuri (si ramanem) in Europa ca investitii straine directe si continuu sa sustin ca fara acest capital de calitate - si ma refer in special la multinationale, desi nu neglijez investitorii mici, dar insist pe multinationale -, deci, fara venirea lor, fara crearea acelui climat de afaceri si de ordine si de protejare a returului legitim la capitalul investit, nu vom iesi din balta.
Cand statul e un "jupan", investitorul strain se intreaba: "de ce sa vin?"
Lucrand aici, la BRD -Société Générale, dvs. aveti acum o privire completa. Cum pot veni investitorii, atata timp cat fiscalitatea care exista in Romania nu mai e nicaieri? Ce are de castigat statul crescand fiscalitatea uneori smechereste? Economia neagra nu poate decat sa infloreasca in felul acesta.
Si mai este un aspect. Statul nu numai ca iarta de datorii toate regiile autonome de stat, companiile nationale etc., care deja au arierate enorme, dar iarta selectiv si, dupa cum stim, iarta pe foarte multi intreprinzatori privati. Si ne putem intreba, fara a fi prea ticalosi, care e criteriul? Ma rog, exista acum o ordonanta, exista niste punctaje, dar sa fim noi sanatosi! Se iarta mari intreprinzatori privati de enorme datorii la stat. Si atunci, nu va dati seama? Este totusi firesc sa iei bani de undeva, nu? Trebuie platiti doctorii, prost, cum sunt, dar trebuie platiti etc. Si atunci exista aceasta napustire pe oamenii care - fiindca reusesc sa lucreze pofitabil - au inca. Strainul se intreaba: "de ce sa vin?". Am fost la un seminar cu investitori straini, organizat de The Economist la Hilton acum un an si s-au ridicat oameni cu mari investitii in Romania si unul din ei a spus: "Mi s-a cerut o suma nepermis de mare pentru a ma autoriza sa ma instalez cu o fabrica". Era vorba de un produs de inalta tehnicitate intr-un oras mare din provincie.
Asta era spaga?
Da. Trebuie sa spun ca marile companii nu dau spaga.
Dar in afara de spaga, ce simte un investitor cand se pomeneste ca in firma lui actionarul majoritar devine statul, prin tot ceea ce trebuie sa plateasca el ca taxe si impozite?
Nu atat actionar majoritar, dar "jupanul". Un jupan care schimba regulile de la o luna la alta, exasperandu-l pe investitorul care isi face un plan.
Vorbeati mai devreme de coerenta actualei guvernari. Cine are de castigat din toata nebunia asta?
Asta e o intrebare retorica, cred.
Nu. As vrea sa inteleg.
Ei!
Ce socoteala isi fac ei acolo, la Finante si la guvern?
Socoteala este ca sunt considerente as zice chiar ideologice, care au jucat un rol si in intarzierea privatizarii BCR. Adica exista oameni influenti in actuala structura de putere care au ramas convinsi ca pentru a gestiona treburile tarii le trebuie o parghie bancara. Cand aud: "Privatizarea nu e un scop in sine"! E adevarat, dar acest slogan arata mai degraba asa: "Nu vreau sa privatizez, fiindca vreau sa-mi pastrez capacitatea de a ruga managementul bancii care are 30% din piata sa fie draguta si sa cumpere niste obligatii de trezorerie la o dobanda civilizata si eu, in schimb (nu se spune asta) ii voi da acces la niste surse de finantare bune, o voi face sa castige cat mai multe licitatii posibile pentru linii de finantare, obligatii municipale etc.". Statul controleaza BCR - 32% din piata - si CEC pe care, dintr-o institutie de economii acum o facem mare banca cu depozite in valuta, cu credite in valuta (CEC e 100% a statului, cel putin pe hartie, BCR e numai 70%). BCR si CEC alcatuiesc impreuna putin peste 40% din sectorul bancar care este astfel scos in afara competitiei. Clar, este stat in stat. Si atunci, sigur ca eu, care sunt o banca comerciala, care actionez dupa criterii strict economice, financiare, ma simt deranjat cand 40% din sistemul financiar in care evoluez e supus unor alte reguli.
Ma tot intrebati cum gandesc ei. In primul rand, chiar sunt nostalgii ideologice. In al doilea rand, exista un anumit mod smecheresc de a trata cu organismele internationale; de a spune oamenilor ca "ei ne cer" sa facem. Deci, "noi suntem baieti buni, noi nu vrem sa va impunem nimic, dar ni se cere de catre altii", desi multe dintre cerintele organismelor internationale ar trebui sa fie imbratisate entuziast de omul simplu, pe care statul, chipurile, il protejeaza cat poate de organismele astea. Pentru ca, ce vor organismele astea? Vor ca cine munceste sa-si pastreze o buna parte din banii lui, sa dispuna liber de banii lui, vor sa se inchida gaurile negre care consuma milioane si milioane de dolari, bani ai unor oameni care muncesc totusi productiv. Si trebuie sa precizam (si de aceea am spus ca intrebarea dvs. e retorica) ca puterea creeaza grupuri de interese. Puterea creeaza baroni foarte importanti, puterea creeaza o increngatura de interese economice extraordinare care foloseste factorul politic, care foloseste comanda de stat masluita etc. pentru promovarea propriului interes. Care, pana la urma, inseamna o spaga nationala. Si dvs. intrebati: de ce au interes? Fiindca asta aduce multe sute de miliarde avere printr-o aprobare sau o licitatie trucata.
Sansa noastra - NATO si UE
Inseamna ca sansele de a insanatosi sistemul sunt foarte mici.
De data asta mi se pare ca avem o sansa.
Cea cu Uniunea Europeana?
Si NATO. Desi acum, cand trimitem "Scorpionii Rosii" in Afganistan, nu ne mai intreaba nimeni daca avem unghiutele taiate sau economie de piata. Dar asta e o conjunctura de criza. Dupa aceea, daca niste contracte mari militare vor fi sfeterisite, daca investitori mari din tarile NATO vor fi spoliati, nu va fi bine. Si chiar cred ca vom fi avertizati in legatura cu modul in care acordam contracte, comenzi de stat s.a.m.d. NATO e in primul rand un club de oameni care adera la aceleasi valori. Mersul in Uniunea Europeana, daca va fi tot asa, de forma, cu legi copiate de la Bruxelles, si fara reforme de fond, nu va da ceva bun. Aici gresim, fiindca ar trebui sa negociem mai activ, dar trebuie sa si stim si trebuie sa si vrem sa negociem mai activ, pentru a adapta lucrurile care ni se cer posibilitatilor noastre cinstite si reale pe fond si in privinta termenelor.
Cred ca asta e sansa noastra - NATO si Uniunea Europeana. Pentru ca este clar ca nu putem sa ne "adunam" singuri. Si atunci, singura mea speranta este ca vom fi determinati sa asezam lucrurile cat de cat cinstit si corect si sa putem sa cream oamenilor perspectiva ca, daca muncesc, castiga. Si atunci, vom avea si scoli, si spitale. Ca oamenii inteleg. Dar nu inteleg de ce banii lor trebuie sa se duca in contracte publice cu firme protejate de putere, in care contractul are o valoare de trei ori mai mare decat valoarea efectiva. Si mai doresc ceva: sa nu se mai intample "bombe" in jurul nostru. Fiindca de fiecare data cand e Kosovo, Macedonia, Turcia, Osama bin Laden, toate evenimente miraculoase, acestea ne fac "sa dam frumos" in poza, fara sa facem ce trebuie, fiindca problema fundamentala este ca trebuie sa facem ce trebuie pentru noi, si nu pentru ca ni se cere de catre cineva. Este realmente penibil sa tot spunem oamenilor ca altii ne cer ceea ce ar trebui sa facem, daca am explica, pentru noi. FMI si Banca Mondiala ar trebui sa aiba un program de comunicare mai puternic, ar trebui sa le spuna oamenilor: "Asta e pentru voi, oameni buni".
Nu cred ca este rolul Bancii Mondiale sau al FMI sa faca asta. E rolul guvernului.
Pai cum, guvernul care se foloseste de multe ori de aceasta gogorita ca "astia ne cer"? Si sigur ca nu e gogorita spusa public, dar se sopteste "e clar, noi ne luptam, va aparam interesele, dar ne preseaza strainii".
