Pe aceeași temă
Desi se vorbeste despre eventuale clivaje intre Germania si Statele Unite pe optiunile pe care Vestul le are la dispozitie in Ucraina, o privire mai atenta la pozitia lor de fond indica alte concluzii. In esenta, atat Berlinul cat si Washingtonul imbratiseaza doctrina “asteptarii strategice”(“strategic patience”), mizand pe faptul ca o diplomatie concilianta dublata de sanctiuni severe care lovesc in inima economiei rusesti il vor descuraja pe Putin, mai devreme sau mai tarziu, sa escaladeze conflictul.
Din aceasta perspectiva este important sa analizam nucleul dur al celei mai recente Strategii de Securitate Nationala, un document lansat public in urma cu doua saptamani si care a fost intarziat mai bine de un an de zile, foarte probabil deturnat fiind de ascensiunea Califatului Islamic precum si de invazia hibrida a Ucrainei: „trebuie intotdeauna sa rezistam tentatiei de a supra-reactiona, atunci cand luam decizii bazate pe frica. (...) Provocarile pe care le avem de infruntat necesită rabdare strategica si persistenta”[1], rezuma chiar Obama pozitia echipei sale care prefera politici prudente si nu reactii emotionale, instinctive ghidate de breakingnews-uri. In fond, lectia pe care Obama a extras-o din raspunsul post 9/11 tine de supraextinderea militara si de predispozitia de a vedea fiecare problema de securitate globala printr-o lentila militara. In aceasta lectura se regaseste in parte si ceea ce dorea sa transmita administratia sa prin politica de rebalance, miza fiind nu doar un pivot geografic (dinspre Orientul Mijlociu si AfPak catre Extremul Orient) cat una de atitudine si prioritati.
Este un mesaj accentuat si de Susan Rice, consilierul pe probleme de securitate nationala al presedintelui SUA in discursul gazduit la Brookings Institution: „adesea, ceea ce lipseste in Washington este un simt al perspectivei. Da, [in lume] se intampla multe. Totusi, in timp ce pericolele cu care ne confruntam sunt numeroase si variate, ele nu au natura existentiala a celui de-al doilea razboi mondial sau a Razboiului Rece. Nu ne permitem sa ne lasam condusi de alarmism si de jurnalele de stiri“[2]. Locul ales este simbolic, fiind think-tank-ul al carui presedinte – Strobe Talbott – s-a remarcat in ultimul timp in spatiul public prin pledoaria vehementa in sprijinul furnizarii de armament letal defensiv Kievului. Nuantele discursului tinut de Rice sugereaza insa o perspectiva diferita de cea a veteranului diplomatiei americane Strobe Talbott.
Criterii de utilizare a fortei militare
Aceste tuse de ansamblu ancoreaza decisiv pozitia predilecta a administratiei fata de amenintarile zilei: fie ca vorbim de Califatul Islamic, revizuirea statu-quo-ului in Marile Chinei de Sud si Est sau invazia Ucrainei de catre Rusia. Si atat Strategia de Securitate Nationala, cat si discursul de anul trecut sustinut la West Point se remarca prin stabilirea unor criterii clare de utilizare a fortei, inclusiv de o maniera unilaterala: “cand cetatenii americani sunt amenintati, cand traiul nostru este pus sub semnul intrebarii si cand securitatea aliatilor este in pericol”[3]. Pentru orice alt scenariu care nu se incadreaza in aceasta matrice fundamentala si cand amenintarea nu este directa, pragul pentru folosirea mijloacelor militare este mult mai ridicat. “In astfel de circumstante, nu trebuie sa actionam singuri. Trebuie sa ne mobilizam aliatii si partenerii pentru actiune colectiva. Trebuie sa ne extindem instrumentele pentru a include diplomatia si dezvoltarea, sanctiunile si izolarea, dreptul international si doar daca este necesar actiunea militara”. Aceasta din urma trebuie intotdeauna sa se desfasoare sub o umbrela colectiva, unde responsabilitatea este impartita, iar costurile de oportunitate ale misiunii sunt atent cantarite in raport cu impactul asupra orientarii de fond a adminstratiei spre “nation-building-ul” de acasa. A fost cazul interventiei din Libia din 2011 cand America si NATO au fost ingredientele cheie care au schimbat balanta de putere impotriva fortelor lui Gaddafi, fara insa a-si asuma si “ownership”-ul evolutiilor postconflict.
Punctual, pentru actorii care ameninta ordinea internationala si normele sale, raspunsul ideal asa cum este perceput de administratia Obama tine de utilizarea sanctiunilor economice sectoriale dar care personalizeaza pretul platit concentrandu-l pe beneficiarii regimului agresor[4]. Este ceea ce unii observatori si fosti decidenti –precum Juan Zarate- numesc financial suasion (este conceptul cheie care sta la reinventarea trezoreriei-Treasury’s War: The Unleashing of a New Era of Financial Warfare, 2013).
Trezoreria ca arma de securitate nationala
Aceasta scoala centrata pe financial suasion si care reinventeaza trezoreria in arma a politicii externe si in instrument predilect de securitate nationala este tot mai la moda. Este una dinte “armele inteligente” dezvoltate dupa momentul 9/11 pentru a purta razboiul impotriva terorismului international. Tinta nu era componenta operationala a unei organizatii teroriste, cat sistemul asistential de alimentare cu bani si care se derula prin canalele de business formale, legitime. Ideea a fost aceea de a stimula ecosistemul financiar international si interesele comerciale ale unor entitati alergice la risc pentru a determina izolarea si respingerea actorilor deveniti nefrecventabili din circuitul economiei albe. Se manipula astfel calculul cost beneficiu al sectorului privat unde moneda forte era integritatea si reputatia. Reteta a fost aplicata in timp impotriva regimului de la Phenian, a regimului Gaddafi, impotriva Hezbollahului si impotriva Iranului prin sanctiuni sectoriale (petrol, banci, asigurari sau transport). Miza acestor formule de financial suasion este de a avea un efect de descurajare asupra entitatii tinta.
Saptamana trecuta, Fareed Zakaria sustinea in editorialul sau din Washington Post ca in loc sa se gandeasca la furnizarea de armament Kievului, arma letala pe care administratia Obama o poate folosi impotriva Kremlinului ar fi excluderea Rusiei si a sistemului sau bancar din sistemul de plati SWIFT. “Cu siguranta, zilele lui Putin ar fi in acel moment numarate”, scrie John Hulsman in City A.M.[5]. La aceasta idee, Andrei Kostin, unul dintre cei mai importanti bancheri din Rusia a precizat ca o astfel de masura ar insemna ca cele doua state s-ar afla “in pragul razboiului si cu siguranta intr-un razboi rece”[6].
Si Roger Altman, un fost numar doi in Trezoreria SUA, pledeaza –in paginile Wall Street Journal– pentru folosirea pietelor internationale ca levier pentru descurajarea Moscovei. Premisa de la care porneste este aceea ca economia rusa, mai ales sectorul corporatist, depind masiv de pietele internationale de capital, de imprumuturi permanente si predictibile. Astfel aceasta este o optiune “mult mai puternica decat orice armata sau depozit de arme, capabila sa induca schimbari pe care diplomatia sau armele nu le-ar putea niciodata obtine. (…) In aceasta epoca, daca moneda unei natiuni importante se prabuseste si accesul sau la credite este suspendat, pur si simplu nu poate functiona”[7]. Deja pretul platit de Moscova, si inventariat pe larg de Altman, este consistent in conditiile in care vorbim de o economie, altfel slaba, cu un PIB echivalent cu cel al Italiei:
- rubla s-a devalorizat cu 50% in fata dolarului pe parcursul anului trecut;
- in medie 150 de miliarde de dolari –capital privat– parasesc anual Rusia;
- dobanzile locale au crescut cu 15%;
- FMI prognozeaza ca PIB-ul Rusiei va scadea cu 3% in 2015;
- banca nationala ar fi injectat deja 33 de miliarde de dolari pentru a mentine pe linia de plutire un sector bancar din ce in ce mai fragil;
In opinia lui Altman, daca Vestul ar consolida si mai mult pachetul coercitiv pana in punctul in care creditarea externa ar fi in intregime suspendata, capitalul privat retras si sistemul bancar ar intra in insolventa, in acel moment “agresiunea externa nu poate fi sustenabila. Nici chiar pentru domnul Putin”.
Si Gideon Rachman avertizeaza Vestul sa nu intre in capcana lui Putin escaladand conflictul militar, ci sa atace asimetric pe frontul economic: ”in timp ce Moscova se bucura de avantaje militare si diplomatice, totusi la celelalte categorii cruciale pozitia sa este slaba si devine tot mai slaba. Frigiderele goale din casele rusesti reflecta faptul ca economia tarii are mari probleme. Asta poate schimba in cele din urma calculele Rusiei”[8].
Optica Berlinului
Daca ne uitam la mesajele articulate public de Angela Merkel, ele se subscriu in intregime doctrinei de “asteptare strategica”. Din aceasta perspectiva, discursul cancelarului german pe scena Conferintei de Securitate de la Munchen a fost un regal al “asteptarii strategice”.
Desi nu poate sa ofere garantii ca Putin isi va respecta angajamentele, Merkel este dispusa sa astepte: “daca dupa câteva luni sanctiunile nu dau rezultatul dorit... ei bine, nu asa se castiga aceasta batalie. Nimeni nu stia cand se va sfarsi Razboiul Rece. Dar s-a sfarșit. Ar trebui sa avem incredere in asta, după ce am vazut sfarsitul Razboiului Rece“. Etalonul sau este propria istorie formativa, de cetatean maturizat in timpul Razboiului Rece, in fosta RDG. Nici ea nu a asteptat ca Zidul sa cada in urma unor actuni militare ale SUA impotriva URSS. Washingtonul nu putea sa riste un razboi nuclear cu Moscova pentru eliberarea Berlinului de Est. Acel „realism“, rational, al Razboiului Rece inca o defineste: „militar acest conflict nu poate fi castigat. Este adevarul crud. Este realitatea dureroasa. (...) Dar mai am si experienta de a milita in tot acest timp pentru unificarea Germaniei si datorita ei am ajuns sa fiu pe aceasta scena in fața dumneavoastra. Lucrurile pot sa dureze mult, dar sunt 100% convinsa ca principiile noastre vor triumfa in cele din urma”. La cateva zile distanta a reluat aceeasi idee la Washington, in conferinta de presa sustinuta alaturi de presedintele Obama. Dincolo de Razboiul Rece, un alt exemplu pe care il aduce in sprijinul validarii “asteptarii strategice” il reprezinta sanctiunile aplicate Iranului, un succes pe care “nimeni nu il pune la indoiala”[9] si care in esenta este creditat pentru influentarea calculelor Teheranului in raport cu programul sau nuclear (si a carui evolutie a fost temporar inghetata). Iar in cazul sanctiunilor impuse Moscovei raman inca foarte multe de facut: pe o scara de la 1 la 10 (excluderea din sistemul SWIFT), “ne aflam abia la treapta 2 sau 3”[10].
Dar oare sanctiunile, de unele singure, sunt capabile sa restaureze un sistem de descurajare care deja s-a prabusit in fata unei puteri revizioniste care intelege razboiul ca un instrument legitim si rational, “ca pe o continuare a politicii cu alte mijloace”? Este constiinta pe care istoria recenta a tarii lui Clausewitz – Germania – pare sa o fi anesteziat complet. Si pe care va fi nevoita, mai devreme sau mai tarziu sa o reinvete.
[1] Barack Obama in prefata Strategiei de Securitate Nationala a SUA, februarie 2015, http://www.whitehouse.gov/sites/default/files/docs/2015_national_security_strategy.pdf
[2] Susan Rice, discurs despre Securitate Nationala a SUA, Brookings Institution, 6 februarie 2015, http://www.brookings.edu/events/2015/02/06-us-national-security-strategy-rice
[3] Discursul presedintelui Obama in fata cadetilor de la West Point, 28 mai, 2014, http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2014/05/28/remarks-president-united-states-military-academy-commencement-ceremony
[4] Strategia de Securitate Natională a SUA, februarie 2015, p. 24 http://www.whitehouse.gov/sites/default/files/docs/2015_national_security_strategy.pdf
[5] John Hulsman, “Putin has an upper hand – it is high time the West said enough is enough”, City A.M., 18 februarie, http://www.cityam.com/209469/putin-has-upper-hand-it-high-time-west-said-enough-enough
[6] Fareed Zakaria, “How to ensure that Russia will stick to the Ukrainian cease- fire deal”, Washington Post, 12 Februarie, 2015 http://www.washingtonpost.com/opinions/how-to-ensure-that-russia-will-stick-to-the-ukrainian-cease-fire-deal/2015/02/12/87483288-b2f0-11e4-827f-93f454140e2b_story.html
[7] Roger C. Altman, “Stopping Putin without firing a shot”, The Wall Street Journal, 10 februarie, 2015, http://www.wsj.com/articles/roger-altman-stopping-putin-without-firing-a-shot-1423613561
[8] Gideon Rachman,”Russian hearts, minds and refrigerators”, Financial Times, 16 februarie, http://www.ft.com/cms/s/0/f30d3520-b5cc-11e4-b58d-00144feab7de.html#axzz3S93aDgDB
[9] Q&A cu Dr. Angela Merkel, Munich Security Conference, februarie 2015, https://www.securityconference.de/en/media-library/video/single/statement-and-discussion-with-dr-angela-merkel/
[10] Gideon Rachman,”Russian hearts, minds and refrigerators”, Financial Times, 16 februarie, http://www.ft.com/cms/s/0/f30d3520-b5cc-11e4-b58d-00144feab7de.html#axzz3S93aDgDB
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/07/Bolojan.jpeg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/07/sondaj-inscop-parlamentare-iulie-2025.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2017/03/ilie-bolojan.jpg)
Comentarii 13
Felix - 02-22-2015
As vrea sa ai dreptate. Stim din exemplu Germaniei, al Austriei, al Cehoslovaciei ba chiar si al Romaniei ca implinirea unei tari nu sta in pozitia granitelor; cu granita un pic mai incoace sau mai incolo, implinirea tine de intelepciunea administratiei. Cu sau fara 2-3 judete, ucrainienii pot sa fie fericiti sau nu in functie de cum isi fac bugetul, cum reduc coruptia etc. Si sistemul pccidental e statistic mai bun decat cel (post-)comunist. INSA declinul Rusiei e inceput cu mult inainte de Ucraina; rusii au intrat intr-un cerc vicios, in care in loc de reforme au parte de mai multa autoritate, care nu rezolva problemele ci le acutizeaza, ceea ce duce la mai multa autoritate, care escaladeaza problemele. ULTIMUL lucru de care avea nevoie Rusia era O sanciune occidentala; si acum au mai multe. Nu vad cum pot ei iesi din cercul asta vicios, si il suspectez pe Putin ca foloseste pretextul extern ca sa isi mascheze insucesul intern; asta merge pe termen scurt, dar nu rezolva problema interna.
Răspundeprofesoru - 02-22-2015
@Felix Ne-a scapat ceva: la inceputul articolului d. Manea zice ca Berlinul si Washingtonul mizeaza pe faptul ca sanctiunile il vor descuraja pe Putin SA ESCALADEZE CONFLICTUL. Asadar nici vorba de RETRAGEREA Rusiei. Dar Putin vrea doar Crimea si Donbasul, nu vrea sa escaladeze nimic. Daca voia cucerea Kievul acum un an printr-o full-scale offensive cu aviatia si diviziile de tancuri.// Asa ca atunci cand Putin isi va incheia operatiunile din Donbass apare perspectiva unui armistitiu durabil. Iar Obama si Merkel vor putea spune: "iata, politica sanctiunilor a functionat, l-a descurajat pe Putin sa atace Kievul, Tarile Baltice si Europa de Est. Victorie!"// De-aia spun ca astia trei sunt pe mana.
RăspundeFelix - 02-21-2015
"Popoarele accepta sacrificii mari pentru atingerea obiectivelor nationale.". Asta pe de o parte merge in directia la ce am postat in primul mesaj (semn ca nu gandim fundamental diferit:)) Spuneam acolo "Conditia este sa induci populatiei un soi de nebunie anti-straini, sa induci un anume mesianism. Pentru asta ai nevoie de controlul absolut al mass-mediei si de un numar semnificativ (cateva procente din populatie) de activisti fanatici." Si e aproape si de ce spune R.A. Muresan in ultimul sau mesaj. Pe de alta parte, cat timp are populatia rabdare? E intotdeauna o balanta intre rabdare, idealuri, marimea si durata sacrificiilor.
RăspundeFelix - 02-21-2015
"Desi merita sa ai frigiderul gol pentru anumite idealuri, fixatiile rusilor nu pot fi numite idealuri, fiindca au, ca de obicei, in spate, tragedia altora" Excelent spus. Sau, cum spunea pe un alt forum cineva: "fiecare isi iubeste tara lui, problema cu rusii e ca ei iubesc tarile altora"
RăspundeR.A.Muresan - 02-21-2015
Excelent articol marca Octavian Manea. Si binevenit, de vreme ce comentatorii infierbintati de la noi vorbesc deja despre esecul de la Minsk. Cred ca fixarea pe lupta incrincenata cu coruptia de la noi ne face sa vedem mai greu lucrurile mai putin evidente si, in consecinta, sa nu mai intelegem politica mare. E o evidenta ca Razboiul rece a fost cistigat economic de catre Vest dar si ca, fiindca rusii n-au invatat nimic din infringere, vor pierde din nou. Ei vor pierde sistematic pina vor invata. Desi merita sa ai frigiderul gol pentru anumite idealuri, fixatiile rusilor nu pot fi numite idealuri, fiindca au, ca de obicei, in spate, tragedia altora. Incit, Putin cel cool a pierdut inainte de a incepe -- Rambo avea cel putin succes de casa, iar asta e mai mult decit sa ai, la un moment dat, toate sondajele favorabile. Ma bucura tenacitatea celor doi lideri politici, Merkel si Obama, si mai ales colaborarea lor.
Răspundeprofesoru - 02-21-2015
M-am uitat. Caderea bursei si a monedei sunt indicii ale evolutiei PIB, dar nu se suprapun cu aceasta. Bursa si moneda s-au prabusit, dar PIB-ul Rusiei are pe 2014 crestere zero, pe 2015 se estimeaza o scadere de doar 5%.// Evolutia bursei, a monedei si chiar a PIB sunt irelevante. Tarile aflate in razboi se conduc dupa alta logica. Popoarele accepta sacrificii mari pentru atingerea obiectivelor nationale. Gandeste-te la Franta in WW I, la Marea Britanie in WW II , la Serbia in 1991-1995 etc. Nu interesa pe nimeni criza alimentelor, lipsa bunurilor de larg consum etc.// Asadar sanctiunile economice nu vor modifica politica Rusiei. O sa mai fie cateva ofensive locale pentru a scoate marile orase (Donetk, Horlivka, Luhansk) din raza artileriei ucrainene - o inaintare de vreo 30 km. Cred ca razboiul se va termina la toamna. Apoi totul depinde de Occident: acceptarea unui conflict inghetat gen Transnistria, ridicarea sanctiunilor, reluarea relatiilor econimice.
Răspundemosh condrake - 02-21-2015
este impresionant cat de bine sanctiunile economie ale vestului functioneaza. in timp ce ele sunt aplicate 68 procente acum (si inca creste) din prostimea rusa il sustine pe Putin si sunt de parere ca, conflictul din Ucraina, este de fapt un atac al vestului impotriva Rusiei (vezi articolul colegului tau). A se intelege, Iranul nu a sistat programul sau nuclear niciodata, in timp ce tastez acum ei isi vad frumusel de treaba. E important sa stii sa zici ca ei si sa faci ca tine, iranienii au invatat asta repede. As dori enorm ca observatorii internationali si agentiile de spionaj/supraveghere sa ma contrazica. Tot timpul acesta cat sanctiunile sunt impuse nu face decat sa renasca "patriotismul" melancolic al rusilor si sa-i acorde lui Putin sansa sa isi intensifice si intareasca pozitia in estul Ucrainei. Acesta este rezultatul unei politici neclare, slabe si subrede a vestului. Exista aceasta admiratie dintr-o perspectiva inferioara a adm USA fata de guvernul rus pe care nu o pot intelege. Avem deja experienta Georgiei, nimeni nu doreste un conflict, dar a nu se uita ca dorinta de pace cateodata este parsiva, pacea nu trebuie sa insemne a te preda. O pot spune mai bine cetatenii ucrainieni. Sper sa nu fie niciodata cazul moldovenilor din Transnistria.
Răspundeprofesoru - 02-20-2015
M-am uitat. Am vazut un minim in dec., dupa care s-a redresat un pic. Dar bursa e irelevanta. Tarile in razboi se conduc dupa alta logica. Popoarele accepta sacrificii mari pentru atingerea obiectivelor nationale. Gandeste-te la francezi in WW I si la englezi in WW II. Sau la sarbi in razboaiele din Iugoslavia. Ii interesau cumva evolutia economiei, cartelele de alimente sau lipsa bunurilor de larg consum?// Intrebi cat ar mai putea s-o duca rusii asa? Ar mai fi cateva ofensive locale pentru a scoate marile orase din raza artileriei ucrainene. Cred ca la toamna razboiul se va incheia. Apoi depinde de Occident: acceptarea unui conflict inghetat gen Transnistria, ridicarea sanctiunilor si restabilirea relatiilor economice.
RăspundeFelix - 02-20-2015
Nu te-ai uitat pe site:) Tocmai ca RTS-ul cade inca din 2011, din cauze interne, practic si-a revenit niciodata dupa criza financiara, spre deosebire de DAX si DOW care sar din maxim istoric in maxim istoric. Asadar in general economia Rusiei e bolnava, cu sau fara sanctiuni, spre deosebire de cea a Germaniei si USA, care au o convalescenta stralucitoare. Criza din Ucraina a accelerat caderea economiei rusesti, nu a cauzat-o. Alt aspect e ca RTS-ul e sensibil la Ucraina: cum apar perspective de pace, cum incepe sa creasca, cum apar sanctiuni, sau cum se intensifica luptele, cum scade; dar scaderile sunt mai mari decat cresterile. DAX-ul si DOW-ul sunt complet indiferente la Ucraina, sunt mai sensibile la evenimentele din Grecia. Merkel & Obama au reusit decuplarea economiilor lor de Rusia, fara pagube majore pentru ei, dar cu influenta naspa pe Rusia. Din cauza sanctiunilor s-a prabusit rubla. Fata de Euro se vede clar, fata de dolar, care creste ca Fat Frumos, se vede si mai clar.Pe bune, uita-te, extrapoleaza curbele alea, si zi si mie cat o sa o mai tina rusii langa...
Răspundeprofesoru - 02-20-2015
Multumesc pentru informatii. Dupa cum vezi din articol nivelul sanctiunilor este apreciat ca fiind 2 sau 3 pe o scara de la 1 la 10.// Caderea bursei de la Moscova are cauze multiple: retragerea capitalului privat si reactia pietelor ca urmare a razboiului, sanctiunile occidentale si scaderea pretului petrolului.// Astept cu interes retragerea Rusiei din Crimea si Donbas ca urmare a sanctiunilor economice occidentale :)
RăspundeFelix - 02-20-2015
"Eu cred ca politica sanctiunilor anti-Rusia e o perdea de fum" Cauta si tu un site care sa dea indicii bursieri si ratele de schimb al diverselor monede nationale. Indicele moscovit se cheama RTS. Eu folosesc www finanzen net; e in germana dar cuvintele sunt internationale. Rubla pe germana e rubel. Si petrol se zice oel (oe = o cu 2 puncte deasupra) Luna se zice Monat, prescurtat m si an se zice Jahr, presurtat j (asta pentru a modifica axa x a timpului, poti sa vezi ziua in curs, o saptamana (w de la Woche), 3 luni, un an 5 ani sau maximul posibil). Pentru comparatie poti sa dai click direct pe DAX (indicele german), DOW (indicele american), SMI (indicele elvetian)
Răspundeprofesoru - 02-20-2015
Eu cred ca politica sanctiunilor anti-Rusia e o perdea de fum. Daca apare perspectiva colapsului economic Rusia nu se va retrage din Crimea si Donabas, ci va ataca la fel ca Japonia in 1941. Daca Rusia se prabuseste, e si mai rau: arsenalul nuclear ajunge pe mana warlorzilor care vor santaja fiecare Occidentul.// Si atunci care e povestea cu sanctiunile? Pai opinia publica din Occident e sensibila la problemele de drept si moralitate si mai apar si alarmisti ca McCain sau min. britanic al apararii cu mesaje gen "sa nu uitam lectia de la Munchen!". De aceea Obama si Merkel trebuie sa lase impresia ca iau masuri anti-Rusia. E un fel de "Mircea, fa-te ca lucrezi!". Putin ii ajuta mentinand interventia la un nivel scazut atat ca obiective (vrea sa ocupe doar Crimea si Donbasul, nu jumatate din Ucraina) cat si ca efective (circa 10.000 de soldati).
RăspundeFelix - 02-19-2015
As vrea ca acest calcul facut de Obama&Merkel/Hollande sa fie corect. Si am motive sa cred ca este. Am insa si niste indoieli. E o chestie pe care a remarcat-o si Orwell cand a scris 1984. De cam 100 de ani tehnica e suficient de dezvoltata incat sa produca mancare pentru toata lumea, si un oarecare comfort (de exemplu sa nu mori inghetat iarna si sa nu mori de cald vara). Cu cat tara este mai mare, cu atat sansele de succes a unui scenariu izolationist sunt mai mari. Nu va fi bunastare, nu va fi progres, dar nu se va inregistra o scadere semnificativa a populatiei. Conditia este sa induci populatiei un soi de nebunie anti-straini, sa induci un anume mesianism. Pentru asta ai nevoie de controlul absolut al mass-mediei si de un numar semnificativ (cateva procente din populatie) de activisti fanatici. In 1990 rusii nu aveau aceasta nebunie, erau convinsi ca modelul vestic e mai bun. Acum insa... toti rusii cu care am vorbit pe acilea prin Vest erau incantati de politica lui Putin. Care Putin se bucura si acasa de o sustinere masiva. Activistii fanatici sunt, mass media o controleaza, Rusia este inca suficient de mare incat sa dea de mancare la toata lumea... cum spuneam sper ca Obama sa aiba dreptate, ma tem insa ca pana la urma problema se va transa militar.
Răspunde