ALINA GHICA: La acest moment, justiţia face paşi înapoi

De ce a acceptat secţia de procurori a CSM devansarea termenului la cererea premierului Ponta? Este aceasta o cedare?

Nu cred că e vorba de o cedare a secţiei de procurori. E vorba pur şi simplu de o reconsiderare a termenelor faţă de care pot fi făcute actele necesare prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare a CSM. Sunt două săptămâni în care pot fi făcute aceste acte, care se suprapun cu sărbătorile pascale.

CSM va urma o procedură identică, mă refer la audieri publice, cu cea precedentă?

CSM şi-a asumat încă de anul trecut, prin secţia de procurori, această procedură transparentă. Reamintesc că necesitatea acestei proceduri a fost subliniată şi în ultimul raport pe ţară, pe care Comisia Europeană l-a întocmit. Se va merge exact pe procedura iniţiată de fostul ministru al Justiţiei.

Care este opinia dvs. în legătură cu această înţelegere politică?

Nu mă interesează înţelegerile politice. Pe mine ca judecător, ca magistrat mă interesează ca în vârful celor mai înalte structuri ale parchetelor şi ale instanţelor să fie oamenii cei mai competenţi, cei mai bine pregătiţi atât din punct de vedere profesional, cât şi ca integritate şi moralitate. Ceea ce s-a dezbătut în spaţiul public în ultima vreme, din păcate, nu lasă să se vadă că lucrurile ar sta tocmai aşa. Urmează însă ca, prin secţia de procurori, CSM să-mi înlăture aceste îndoieli sau să mi le confirme.

Cum ar fi trebuit concret să fi arătat această procedură ca să fie în acord cu cerinţele CE?

Sincer, dincolo de orice proceduri recomandate de Comisia Europeană, mi-aş fi dorit ca şi la nivelul parchetelor să se urmeze aceeaşi procedură ca la nivelul instanţei supreme. Şi anume, se depun candidaturi în faţa secţiei pentru judecători, care sunt analizate, dezbătute, iar dintre acele candidaturi una este trimisă spre semnare preşedintelui României. Chiar dacă legea în acest moment ne impune ca ministrul Justiţiei să facă nişte propuneri, eu, ca judecător, mi-aş fi dorit să văd că în faţa ministrului Justiţiei se prezintă mai mulţi candidaţi procurori, care şi-au depus proiectele, CV-urile, traseul profesional şi îşi susţin în faţa ministrului proiectele, iar acesta, pe baza unor criterii de performanţă, propune câteva spre avizare, cum spune legea, CSM-ului. Iar noi, ca un corp al magistraţilor, să le putem aprecia proiectele, intenţiile, cariera, performanţele, profesionale şi morale. Ar fi trebuit un set de criterii care să fie făcute publice.

Putem vorbi de o politizare în acest caz?

Procedura în sine, aşa cum o prevede legea, este una politică. Ministrul Justiţiei, ca reprezentant al Executivului, propune candidaţii, iar preşedintele îi numeşte. Cel puţin în situaţia actuală, aşa cum a rezultat şi din declaraţiile publice ale decidenţilor, nu poate fi exclusă presiunea din partea factorului politic în cadrul acestei proceduri.

Cum comentaţi numirea lui Robert Cazanciuc în funcţia de ministru al Justiţiei?

Nu pot să comentez prea mult numirea domniei sale, nu-i cunosc cariera şi nici eventualele performanţe profesionale. Îmi doresc, ca magistrat şi membru CSM, deci ca parte şi reprezentant al sistemului, ca acesta să se poziţioneze echidistant faţă de toate problemele sistemului aflate în responsabilitatea sa, fie din zona parchetelor, fie din zona instanţelor şi aceeaşi implicare în rezolvarea lor.

În ce situaţie va fi pus CSM în privinţa d-lui Niţu? Întrevedeţi posibilitatea ca CSM să-şi reconsidere poziţia?

Candidatura d-lui Niţu a fost respinsă pentru nişte argumente foarte clare expuse de CSM. Mi-e greu să cred că într-un interval de 4 luni acele criterii au fost îndeplinite de candidat. Cred că poziţia CSM trebuie să se raporteze la poziţia anterioară pe care a avut-o în privinţa respingerii unei candidaturi.

Deci, să ne aşteptăm la un alt aviz negativ.

Nu mă pot substitui colegilor din secţia de procurori. Vă pot spune ce aş face eu în calitate de membru al CSM. Numai dacă ar exista argumente care să infirme cele reţinute anterior în hotărârea de respingere a candidaturii, mi-aş schimba poziţia. Vă dau un exemplu. Unul dintre criteriile pe care le-a avut în vedere la acel moment secţia pentru procurori a fost faptul că d-l procuror Niţu nu a avut performanţe în ceea ce priveşte întocmirea actelor de urmărire penală. Nu cred că a realizat de la acel moment până astăzi alte acte de urmărire penală, care să îndreptăţească schimbarea atitudinii secţiei.

Vă surprinde că, până acum, Comisia Europeană a fost atât de reticentă în a-şi exprima poziţia faţă de înţelegerea politică?

Din experienţa pe care o am cu experţii din cadrul Comisiei Europene, am învăţat un lucru: aceştia aşteaptă desfăşurarea unor procese, nu intervin în cadrul lor decât în situaţia în care se dovedesc a fi nişte abateri evidente de la proceduri de legalitate, transparenţă şi profesionalism. Da, mă aştept la o reacţie a Comisiei Europene pe această modalitate în care se încearcă numirea conducătorilor din vârful Ministerului Public şi sper că şi de această dată Comisia va avea în vedere ceea ce nouă ni se cere în cadrul MCV, respectiv excluderea oricăror influenţe politice din justiţie.

Vedem însă că ambasadele SUA şi Marii Britanii susţin înţelegerea politică.

Pragmatic vorbind, nici Ambasada SUA şi nici Ambasada Marii Britanii nu sunt parte în Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Noi avem nişte angajamente ca justiţie, ca putere în stat, asumate faţă de Comisia Europeană, faţă de UE, nu faţă de aceste ambasade. Este poziţia pe care, din punct de vedere politic, au înţeles să şi-o exprime.

Credeţi că ne putem alege cu o altă bilă neagră în viitorul raport MCV din această cauză?

Orice înţelegere politică a fost sancţionată negativ în cadrul MCV şi nu cred că va fi de data aceasta o altă interpretare.

Se observă o discrepanţă în aceste numiri. La Parchetul General au fost propuşi şeful parchetului, prim-adjunctul şi adjunctul. În schimb, la DNA vedem că s-a făcut o singură propunere.

Este evident că trebuie să avem unităţi de măsură egale şi sper că acest lucru se va şi întâmpla. Şi surprinderea mea este în acest sens, respectiv faptul că la Parchetul General şi la DIICOT sunt ocupate toate funcţiile de conducere, pe când în cazul DNA s-a făcut o nominalizare doar pentru şefia DNA. Iar la vârful DNA trebuie să se propună oameni care sunt performanţi în combaterea corupţiei, care au făcut o diferenţă în ceea ce priveşte un sistem de justiţie pe care ni-l dorim cu toţii, adică responsabil şi performant. Va fi o garanţie în continuarea luptei anticorupţie ca procurorii DNA, care au performat în această activitate, să aibă meritele recunoscute şi prin aceste numiri în funcţii de şefi serviciu, adjuncţi.

Dacă se vor face propuneri şi pentru aceste funcţii, care va fi procedura pe care o va adopta CSM?

Pentru fiecare propunere nouă pe care urmează să o facă ministrul Justiţiei trebuie declanşată o altă procedură şi urmată o nouă procedură.

Opinia publică, procurorii DNA în special, au fost marcaţi la modul negativ şi de acest târg politic, dar şi de demisia lui Daniel Morar. Cum se vede plecarea lui Daniel Morar din unghiul judecătorilor?

Daniel Morar este un profesionist apreciat în egală măsură de procurori şi de judecători, este unul dintre magistraţii care în parchete au făcut o diferenţă, aşa cum există judecători care au făcut o diferenţă în profesia lor. Din punctul meu de vedere, lumea juridică, a instanţelor şi a parchetelor, va accepta, la un moment dat, faptul că Daniel Morar a contat şi cred că va conta în desăvârşirea instituţională şi profesională a magistraturii. Şi îmi asum ceea ce spun. Daniel Morar, ca procuror-şef al DNA, a făcut o diferenţă în justiţia română.

Aveţi senzaţia că există riscul, după plecarea lui Daniel Morar, unei reîntoarceri în vremuri de tristă amintire 2004, 2005 etc.?

Cunoscându-l pe Daniel Morar, sunt convinsă că în sfera de influenţă a parchetelor a ştiut să creeze profiluri de profesionişti similare cu cel pe care el l-a avut. Şi atunci sper că linia pe care a imprimat-o Daniel Morar în parchet şi în justiţia română în general va continua cu ajutorul acestor magistraţi de acelaşi calibru, judecători şi procurori.

Într-un interviu pentru revista 22, Daniel Morar admitea că toate reformele, tot ce s-a întâmplat în aceşti ani sunt reversibile. Dvs. ce credeţi?

Cred că reformele pe care justiţia română le-a înregistrat în ultima vreme, mai ales în 2012, sunt reversibile. Depinde de noi, procurori şi judecători, să imprimăm acestor reforme un caracter ireversibil. Dar, din păcate, cred că la acest moment justiţia face paşi înapoi.

Asistăm iar la o ofensivă politică împotriva CSM. Mă refer la ordonanţa de urgenţă prin care CSM-ului i s-a luat dreptul de a selecta judecătorul de la CEDO. Cum comentaţi acest lucru?

Dacă e să vorbim de presiunea politicului şi de implicarea politicului în justiţie, cel mai bun exemplu este ordonanţa de urgenţă prin care CSM-ului i s-au limitat atribuţiile în selecţia judecătorilor români de la CEDO. Practic, judecătorul cu garanţii de independenţă şi imparţialitate al României la CEDO va fi selectat de ministere, care sunt prin excelenţă politizate. În cuprinsul ordonanţei de urgenţă se menţionează că va participa la selectarea acestui judecător doar un membru al CSM. Sunt curioasă care va fi acela, poate va fi membru de drept al CSM, respectiv ministrul Justiţiei. Este dovada cea mai elocventă a faptului că, dacă mai avem de făcut presiuni asupra justiţiei şi pe plan extern, trebuie să o facem. Consiliul şi-a exprimat deja o poziţie, în sensul că această ordonanţă încalcă principiul separaţiei puterilor în stat.

Va sesiza CSM Avocatul Poporului, cerându-i să sesizeze la rândul lui Curtea Constituţională?

Din păcate, CSM nu are, potrivit atribuţiilor legale, prerogativele de a sesiza Curtea Constituţională. Sper ca, în special membrii secţiei de judecători, în cadrul discuţiilor care vor urma în plen, să ceară Avocatului Poporului o astfel de sesizare a Curţii Constituţionale. De asemenea, sper ca pe acest palier Avocatul Poporului să-şi asume sesizarea CCR, ea fiind o evidenţă în ceea ce priveşte încălcarea principiilor separaţiei puterilor în stat.

Cum vedeţi recenta decizie a Curţii Constituţionale care a spus că revocarea dvs. şi a d-lui Cristi Danileţ din CSM nu a fost constituţională?

Curtea Constituţională nu a avut niciun fel de interpretare politică, pur şi simplu a stabilit că cele două texte de lege sunt contrare Constituţiei, întrucât nu respectă două principii fundamentale: dreptul la apărare şi predictibilitatea legii. La simpla citire a acestor texte de lege, aţi vedea că, în măsura în care nu se reglementează posibilitatea de a da explicaţii în faţa adunărilor generale, de a prezenta argumentele pe care le consideri necesare, în situaţia în care nu există motive de revocare decât cele de ordin general, încălcarea atribuţiilor de serviciu, nu poţi să te expui unui proces administrativ constituţional legal.

Ce urmează după această decizie?

Practic, această decizie a eliminat din textul Legii 317/2004 articolele care prevăd că membrii aleşi ai CSM pot fi revocaţi la cererea adunărilor generale. După publicarea deciziei Curţii Constituţionale, aceasta devine practic lege, iar activitatea membrilor Consiliului, care au fost supuşi unor astfel de proceduri, urmează să se reia.

Care este explicaţia pe care o daţi că, totuşi, un număr atât de mare de judecători de la curţile de apel au votat pentru revocarea dvs.?

Judecând retroactiv şi mai obiectiv, cred că ceea ce a spus Comisia Europeană în ultimul raport pe ţară a funcţionat, din păcate, în rândul întregii societăţi şi al magistraţilor. Au existat nişte campanii de presă atât de furibunde şi de succesive, încât în opinia şi mentalitatea fiecărui cetăţean al ţării, inclusiv a magistratului, s-a impregnat ceea ce acele campanii de presă au promovat. Mi-aş fi dorit ca aceşti colegi ai mei din cadrul Curţii de Apel să fi examinat ceea ce s-a întâmplat în 2012 – a fost anul în care atât parchetele, cât şi instanţele şi, în premieră, CSM au fost evidenţiate în mod pozitiv în rapoartele de ţară. Cred că, dacă nu existau acele campanii de presă, colegii mei judecători ar fi avut timp să studieze aceste aspecte derulate pe parcursul anului 2012.

Mai există falia între judecători şi procurori?

Am fost şi procuror, am fost şi judecător. Nu există, la nivel micro, falii între judecători şi procurori şi cred că acesta a fost succesul reformelor în justiţie. La nivel de decizie, din păcate, există judecători care anatemizează Ministerul Public, DNA şi cred că acest lucru nu trebuie să se mai întâmple, pentru că sistemul judiciar este format din cele două mari instituţii –­ parchetele şi instanţele. Ministerul Justiţiei este practic în afara acestui sistem, este factorul politic care ar trebui să echilibreze cele două sisteme, nu să interfereze între ele.

S-a votat la Senat o comisie parlamentară, iniţiată de liberalul Sorin Roşca Stănescu, în cazul interceptărilor pe mandat de siguranţă naţională la judecătorul Corneliu Bârsan. Comisie care intenţionează să audieze procurori şi judecători. Cum comentaţi?

Este evident o încălcare a separaţiei puterilor în stat. Fiecare instituţie în stat trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile potrivit legii de organizare şi funcţionare. Am spus-o de nenumărate ori. Urmează eventual ca CSM să-şi creeze propria comisie de anchetă pe activitatea parlamentarilor. Ceea ce este inadmisibil. Aşa cum justiţia respectă independenţa celorlalte puteri în stat, e normal ca celelalte puteri în stat să respecte independenţa justiţiei. Procurorii şi judecătorii răspund în momentul în care şi-au exercitat abuziv atribuţiile, inclusiv în ceea ce priveşte Legea siguranţei naţionale, doar în faţa Inspecţiei Judiciare. Şi aşa trebuie să rămână. În caz contrar, se ajunge la un conflict de natură constituţională care nu cred că este de dorit să se repete.

Organizaţiile profesionale, Asociaţia Magistraţilor, UNJR, au fost extrem de guralive în chestiunea revocării dumneavoastră şi a lui Cristi Danileţ. Cum explicaţi această implicare şi cât a contribuit ea la înclinarea balanţei?

Am simţit nevoia suportului asociaţiilor profesionale tot timpul anului trecut, atunci când judecătorii şi procurorii au fost atacaţi constant de către puterea politică. Rolul Consiliului era şi este acela de a garanta independenţa magistraţilor. Nu m-am ferit de a mă expune criticilor celorlalte puteri în stat, atunci când, în calitate de preşedinte al Consiliului, i-am apărat pe judecătorii şi procurorii atacaţi constant, dar simţeam nevoia sprijinului asociaţiilor, care însă au tăcut în acea perioadă. Nu a existat vreo luare de poziţie nici în momentul în care judecătorii Înaltei Curţi au fost pur şi simplu exterminaţi în spaţiul public, nici când procurorii care instrumentau diverse dosare au fost asimilaţi „hoardelor staliniste“, nici când membri ai CSM au fost demonizaţi pur şi simplu de anumite trusturi de presă, nici când Inspecţia Judiciară a hotărât că independenţa sistemului judiciar a fost afectată prin luările de poziţie ale diverşilor politicieni. Probabil, faptul că, în sfârşit, CSM a devenit apărătorul judecătorilor şi procurorilor care pronunţă hotărâri şi trimit în judecată persoane care nu convin spectrului politic a supărat asociaţiile magistraţilor.

Interviu cu judecătoarea ALINA GHICA, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, realizat de ANDREEA PORA