Thamer Al-Sudani: Profiluri irakieneThamer Al-Sudani, poetul zugrav

Constantin Vica | 29.03.2006

Pe aceeași temă

Multe se scriu despre Irak, subiect vedeta in presa si in relatiile internationale in ultimii 15 ani. Cele mai multe articole sunt despre declaratiile liderilor irakieni si enumera incidentele si victimele occidentale ale insecuritatii din Irak. De cele mai multe ori sursele jurnalistilor internationali sunt, in special dupa 2003, filtrate sau limitate din cauza imposibilitatii de a se misca in voie, fara sa se expuna unor riscuri majore. Multi au fost rapiti, asa cum ne aducem aminte si de cei trei jurnalisti romani, altii, aproape 30 de ziaristi, au murit in Irak. Cei mai multi jurnalisti si "internationali" din Irak sunt cantonati in Zona Verde si in hoteluri pazite. Revista 22 va propune sa ascultati opiniile catorva irakieni de rand, vocea strazii. Cei intervievati nu reprezinta un esantion sociologic, parerile lor nu pot fi cu siguranta extrapolate la nivelul "opiniei publice", dar pot conferi cititorilor romani o imagine mai clara asupra a ceea ce constituie credintele, dorintele, temerile, perceptiile si aspiratiile unora din irakienii care traiesc in fiecare zi cosmarul privatiunilor, luptelor pe strazi si atacurilor cu bombe ale atentatorilor sinucigasi, in urma carora peste 50 de irakieni mor zilnic.

 

Interviu cu Thamer Al-Sudani

Saddam reprezinta trecutul

 

L-am cunoscut pe Thamer in noiembrie 2004, cand am inceput sa lucram impreuna in Zona Internationala din Bagdad. Inalt, slab, tot timpul foarte atent si curtenitor cu toata lumea, cu momente de entuziasm de neoprit, dar si cu caderi intr-o letargie melancolica. Este, in fond, poet. Un poet care a ajuns sa lucreze in Comisia Electorala Independenta din Irak, unde, tot prin forta imprejurarilor, mai lucreaza si doctori in fizica nucleara sau profesori de antropologie. Thamer, care a implinit recent 33 de ani, este un poet care a refuzat in timpul lui Saddam sa scrie elogii "Conducatorului", preferand sa castige venituri suplimentare ca zugrav. Desi siit, nu s-a raportat nici un moment cu patima sau cu aversiune la adresa sunitilor sau a kurzilor, fiind constient de diferentele si diferendele dintre comunitati.

 

Te rog sa ne spui cate ceva despre tine si despre viata ta in vremea lui Saddam.

Am absolvit Facultatea de Limba si Arta Araba a Universitatii din Bagdad. In facultate ne puteam totusi exprima. Imi aduc aminte ca am organizat, in gradina facultatii, seri artistice cu colegi pictori, muzicieni si poeti. Unii pictau, altii ne cantau compozitiile lor recente si o parte dintre noi citeam poezii. Eu mi-am agatat poeziile de ramurile unui arbust pitic. Regretul meu a fost ca nu am putut sa imi iau o camasa alba, frumoasa cu care sa merg la serile artistice. Cand am facut poza la absolvirea facultatii, multi dintre noi nu am cumparat poza de la fotograf, era prea scumpa, mai ales dupa ce ne-am cumparat costumul special. A trebuit sa lucrez ca zilier pentru a castiga ceva bani in perioada aceea. Am lucrat la reparatul strazilor, in constructii, dar cel mai mult mi-a placut meseria de zugrav, pentru ca mi s-a parut cumva apropiata de perfectiunea artei unui pictor. Cred ca devenisem chiar bun ca zugrav. Apoi am fost profesor de liceu, cand salariile nu atingeau 5 dolari pe luna. Unii profesori luau bani de la elevi si studenti ca sa ii promoveze. Nu am putut niciodata sa fac asta.

Ce loc aveau poetii in viziunea Partidului Baas al lui Saddam?

Eu am inceput cu poezii care glorificau ideea de femeie. Acum poeziile mele, cand mai am timp sa scriu, au teme sociale, economice si politice. Evident, in timpul lui Saddam nimeni nu putea sa scrie poezii cu tenta politica decat daca erau conforme cu linia partidului. Toate cele 3-4 ziare controlate de guvernul trecut publicau zilnic, in pagina culturala, poezii elogioase glorificandu-l pe Saddam. Daca lui Saddam ii placeau, facea un semn. Fiecare semn insemna un pret: 10, 30, 50 de dolari. Era salariul pe mai multe luni. Multi poeti se intreceau in astfel de poezii. Multi insa au refuzat sa sustina in felul acesta regimul care omora oameni. Cred ca poetii care au facut asta au fost stalpi ai regimului si indirect au participat la crimele regimului.

 

Speranta de mai bine

 

Cum este situatia acum, la 3 ani dupa rasturnarea regimului lui Saddam?

Majoritatea irakienilor iau in medie 70-100 de dolari pe luna. Ca angajat al Comisiei Electorale, eu am un salariu bun: 550 de dolari pe luna. Insa profesorii si doctorii iau un salariu mic, in genere media pe luna. Cei care lucreaza acum in politie si armata iau peste 300-500 de dolari, dar risca in fiecare zi sa fie omorati de bombe sau gloante. Altii sunt lucratori cu ziua, asteapta in piete, dimineata, sa ii angajeze cineva. Una dintre problemele cele mai mari ale irakienilor, in special a celor tineri, este sa isi ia o casa sau sa aiba un apartament. Chiriile sunt mari, eu platesc 170 de dolari pe luna. Terenurile au ajuns foarte scumpe, casele la fel. Si nu sunt slujbe pentru toti.

Este mai bine acum decat inainte?

Acum macar avem speranta de mai bine, ca totul se va schimba. Inainte eram resemnati ca nu avem ce face. In timpul lui Saddam politia erau teroristii. Imi era frica, ca si celorlalti siiti, cand vedeam politia, pentru ca rolul lor nu era sa ne protejeze, ci sa ne persecute. Acum politia incearca sa ii prinda pe teroristi. Dupa numele de familie isi dadeau seama de multe ori daca suntem siiti sau suniti. Am dat examen sa devin pilot, un vis exuberant al tineretii, dar m-au respins din start pentru ca eram siit.

Se spune ca asistam la un regres in privinta libertatii femeilor in Irak. Inainte viata in Bagdad era cosmopolita, femeile nu erau fortate sub presiunea sociala si religioasa sa poarte "hejab" (batic, n.t.)...

Nici acum nu sunt fortate. In universitati multe femei arata de parca se duc la nunta in fiecare zi (rade). Profesoarele nu poarta in genere hejab-ul, la fel multe dintre studente. Am patru surori si toate au ales singure sa poarte hejab-ul pentru ca asa este traditia noastra. Femeile noastre nu sunt asuprite ca in Afganistan. Dar trebuie sa spun ca acum mai multe poarta hejab-ul pe cap. Chiar inainte de razboi, Saddam a eliberat din inchisori mii de detinuti si criminali, si multe femei atragatoare s-au temut de violuri si au adoptat hejab-ul.

Cum este viata in Bagdad, in cartierul tau acum, din punct de vedere al sigurantei?

Militiile de toate felurile, sunite, siite, altii, opereaza in principal noaptea. Rapesc, tortureaza, cer rascumparari, omoara oameni inocenti. Ataca si politisti, armata si pe oficiali. Acum un an sediul politiei din cartierul meu a fost atacat. In alte dati atentatori sinucigasi au detonat bombe pe strazi din zona unde stau. Ce ramane dupa e tulburator: distrugere si morti.

Cine sunt teroristii?

Cred ca atentatorii sinucigasi vin, cei mai multi, de afara, din Yemen, Libia si alte tari. Aleg oameni simpli, le spala creierul si ii trimit la noi. Ii amagesc cu povesti ca o sa ia pranzul cu profetul Mahomed daca devin "martiri". La cati se arunca in aer zilnic, umbla o gluma prin Irak ca asta inseamna ca profetul Mahomed ar trebui, potrivit teroristilor, sa isi fi deschis un restaurant. Multi teroristi declara deschis ca lupta impotriva siitilor, nu numai a ocupatiei americane. Multi ne temem in Irak ca Siria si alte tari de unde vin teroristii ar vrea ca teritoriul Irakului sa se transforme intr-un teatru de razboi impotriva SUA. De unde vin banii teroristilor? Din aceste tari vin banii teroristilor, daca nu de la guverne, de la persoane avute din aceste tari. Sunitii se simt amenintati ca isi pierd toate privilegiile. Temerea lor vine dupa ce Saddam i-a santajat pe ceilalti lideri suniti din regiune - multi nu il agreau - ca regimul sau ii apara de amenintarea siita.

Se spune ca irakienii, ca multi arabi, sunt afaceristi innascuti. Se vede spiritul antreprenorial in Bagdad? Se vad schimbari?

Au aparut multe buticuri, cu de toate. Le numim "ceambar". Sunt pe marginea tuturor strazilor mai mari. Dar cam asta e tot. Guvernul a anuntat ca va privatiza intreprinderile de stat din vremea lui Saddam.

Ce afacere merge cel mai bine acum in Bagdad?

Constructiile. In timpul lui Saddam era greu sa construiesti, aveai nevoie de o puzderie de autorizatii. Acum cei care au bani isi fac case mari. Speranta e inventivitatea poporului irakian. Si adaptabilitatea sa care se vede in spiritul intreprinzator. Ti-am spus ca inainte nu aveam decat 4-5 ore de electricitate pe zi. Acum e mai bine, avem cam doua ore electricitate, iar patru nu avem. Asa ca oamenii au inceput sa aduca din China mici generatoare si sa le foloseasca in casa. Dar, dupa un timp, multi au realizat ca generatoarele nu fusesera facute pentru uz curent, ci pentru excursii, si se defecteaza des. In plus, benzina s-a scumpit. Asa au aparut generatoare mari si oferte private. Cand nu merge electricitatea nationala, ne cuplam automat la generatoarele private, care nu costa atat de mult.

Dar electricitatea nationala o platiti?

Nu, contoarele nu functioneaza, si oricum nimeni nu se simte obligat sa plateasca un serviciu care nu ne este dat regulat. Cand o sa avem electricitate de la stat 24 de ore din 24, atunci o sa platim. Acum nimeni nu plateste electricitatea nationala, doar cea de la privati. Daca din reteaua nationala nu avem lumina pe strazi, atunci oamenii si-au montat neoane in fata casei si iau electricitate de la privati. Copiii joaca fotbal pe strada noaptea. Eu iau 5 kilowati pe luna de la privati, 5% din salariul meu merge pentru electricitate. Reteaua de gaze si petrol este veche. Multe familii folosesc butelii.

 

Puterea liderilor religiosi

 

Ce parere ai despre preeminenta liderilor religiosi? De ce liderii politici nu par sa aiba forta liderilor religiosi?

Nici un politician nu va avea puterea pe care o au liderii religiosi. Liderii religiosi precum Ayatollahul Al Sistani reprezinta autoritatea suprema. Liderii religiosi ii reprezinta pe imami. Puterea lor e foarte mare. Ca musulman, trebuie sa urmez cuvintele liderilor religiosi. Unii au cerut fidelilor sa lupte impotriva americanilor, dar cei mai multi au emis "fatwa" (decrete religioase, n.t.) indemnand la calm sau la a nu ataca moscheile sunite. Al Sistani a prevenit in multe randuri izbucnirea unui razboi civil, toata lumea recunoaste asta, siitii, sunitii si kurzii. Al Sistani nu a sprijinit direct la ultimele alegeri coalitia siita Alianta Unita din Irak, dar e stiut ca toate partidele incearca sa obtina sprijinul personalitatilor religioase. Kurzii isi urmeaza liderii lor politici.

De fiecare data cand iau o decizie importanta, ma rog. Uneori deschid Coranul la intamplare si incerc sa vad ce sfat pot lua din cuvintele Coranului pentru situatia mea. Al Sistani are un birou foarte mare. Daca te indoiesti de justetea unei actiuni poti sa ii scrii Ayatollahului, chiar sa ii scrii un e-mail, si echipa sa iti va raspunde in numele lui.

Exista vreun lider national in Irak acum?

Fiecare comunitate are liderii ei. Nu exista nici o personalitate care sa fie urmata de toti.

 

Siiti, suniti si kurzi

 

Multi nu privesc cu ochi buni catre conationalii care au petrecut anii grei ai lui Saddam in strainatate si s-au intors dupa schimbare sa ocupe pozitii importante.

Nu toata lumea e fericita. Multi spun despre ei ca "au venit pe tancuri americane in Irak". Dar multi lideri siiti nu puteau ramane in Irak fara sa fie asasinati de Saddam.

Cum sunt acum relatiile dintre siiti si suniti?

Ne-am minti singuri sa spunem ca lucrurile o sa se schimbe asa usor. Intre siiti si suniti sunt diferende de secole. Sunitii se considera o elita, cei meniti sa domine. Au condus Irakul pentru mult timp si nu pot sa admita ca acum situatia s-a schimbat. Trebuie sa inteleaga in primul rand ca suntem egali ca persoane in general, si ca, in particular, unii siiti pot fi mai buni ca unii suniti, tot asa cum, in unele cazuri, unii suniti pot fi mai buni decat unii siiti. O prietena sunita mi-a spus ca niciodata sunitii nu vor putea sa conceapa ca siitii le sunt egali. Sunitii au crescut cu sentimentul superioritatii. Totul a inceput dupa moartea profetului Mahomed, cand imamul Ali a ales sa fie cu musulmanii sarmani, si nu cu regii asupritori. Siitii l-au urmat pe Ali.

Crezi ca regiunea kurda se va rupe de Irak? Ce cred arabii despre posibila independenta a kurzilor din Irak?

Kurzii au fost foarte abili. In guvernele precedente, dupa Saddam, au obtinut controlul Ministerului de Externe si presedintia. Asta a insemnat ca au trimis ambasadori kurzi peste tot in lume, care au incurajat investitii ale europenilor sau americanilor in regiunea Kurdistan. E mai multa siguranta acolo, e drept. Dar securitatea e buna si in sud. Totusi sunt mai multe proiecte de reconstructie in Suleymania decat in Basra. Ce ii tine pe kurzi in Irak este ca inca le convine sa fie la guvernare. Atata timp cat o sa le convina sa stea in Irak, vor ramane. Vor face parte si din viitorul guvern si vor controla ministere importante si presedintia tarii. Mai e si problema orasului Kirkuk si a constructiei de rafinarii in Kurdistan. Asa ca nu se grabesc. Dupa mine, kurzii se pot separa. Nici o problema. Oricum de 15 ani au autonomie. Kurzii au sentimentul ca sunt diferiti de noi, de arabi. De aceea isi urmaresc interesele lor. Chiar daca nu avem nevoie de pasaport sa calatorim in Kurdistan, nu inseamna ca nu e o alta tara. Armata irakiana nu poate intra in Kurdistan decat cu permisiunea militiilor kurde pesmerga.

Ce s-a intamplat cu revoltele siitilor din 1991?

Sudul (siit, n.t.) a suferit foarte mult sub Saddam. A suferit mai mult decat Kurdistanul, care a lasat insa imaginea ca au fost persecutati mai mult decat siitii. Cand au izbucnit revoltele din sudul Irakului, SUA nu au intervenit, spunand ca e o "problema interna". Drept urmare, siitii au fost masacrati. SUA si Saddam au cazut la o intelegere pentru ca americanii se tem ca siitii din Iran si Irak se vor uni. Ca si pe vremuri, precum regii arabi din regiune, multi dictatori ca Saddam se tem ca siitii se vor uni. Dar siitii din Iran sunt diferiti de noi. Multor suniti le este frica de noi. Sustin ca reprezentam o "metheb" (varianta a Islamului, n.t.) gresita sau chiar ca suntem "kaafari" (atei, nu buni musulmani, n.t.). Dar noi nu ii consideram nici pe "wahhabiti" (curent radical sunit, ca si "Salafismul", n.t.) dusmanii nostri. Religia mea siita imi spune sa ii tratez pe toti in mod egal.

Ce crezi despre prezenta militara a SUA in Irak?

Nu a existat alta sansa de a-l inlatura pe Saddam - au fost incercari, dar toate zadarnicite - decat interventia SUA. Insa trupele americane vor pleca de aici cand vom fi pregatiti sa ne aparam singuri.

Ce parere ai despre coalitia multinationala din Irak? Stiai ca Romania are 800 de militari in Irak?

Nu, nu stiam de trupele din Romania. SUA controleaza lumea. Multe tari au venit in Irak ca aliati pentru a multumi SUA si a obtine sprijinul lor. Altele au venit pentru a obtine contracte cu petrol. Se zice ca cei ce nu fac parte din coalitie nu vor obtine contracte cu petrol.

Ce sentiment ai cand te uiti la procesul lui Saddam?

Saddam a avut un rol malefic in istoria Irakului si trebuie sa raspunda pentru ce a facut. Dar acum Saddam reprezinta trecutul. Avem destule probleme ale prezentului si ingrijorari pentru viitor.

Ce crezi despre viitorul guvern si despre viitorul Irakului?

Nu toti sunitii nu au incredere in negocieri politice. Liderii siiti au negociat cu seicii suniti sa participe in alegeri, ceea ce au facut, in schimbul renuntarii la sprijinul pentru teroristi. Acum trebuie sa fie format un guvern cu toti liderii comunitatilor. Nu e bine ca doar o parte sa detina toata puterea. Asta e o lectie din vremea lui Saddam. Nu poate iesi nimic bun daca doar o parte din Irak controleaza tot. Daca toti isi primesc dreptul lor, atunci viitorul Irakului va fi bun. Avem petrol, intelectuali de calitate, putem construi un nou Irak.

Lucrand pentru organizarea alegerilor, nu esti dezamagit ca dupa alegeri liderii politici negociaza de 3 luni si tot nu au ajuns la o intelegere?

Noi, ca experti electorali, ne-am facut datoria. Am creat conditiile pentru alegeri. Alegatorii si-au exprimat optiunile. Acum e treaba politicienilor. Beneficiile se vor vedea peste cativa ani, nu acum. Pentru noi e natural ca negocierile dureaza atat. Toti vor sa obtina maximum posibil. Nici o parte nu are incredere in celelalte. In plus, pentru noi e ceva nou dupa Saddam. Cand am vorbit despre alegeri in universitati, cu ONG-uri si pe strada, m-am temut pentru viata mea doar pentru ca vroiam sa dau mai mult tarii mele. Allah mi-a dat viata si m-a inzestrat ca sa imi servesc semenii. Misiunea mea a fost sa lucrez pentru ca alegerile in Irak sa aiba loc.

 

9 martie 2006

 

Harti ale dragostei si mortii
de Thamer Al-Sudani

De unde sunt eu, avem harti ale dragostei si mortii.
Dragostea are zece harti,
harti cu noi masuri de cantarire care
nu masoara in numere: pare, impare, in sute sau mii.

 

Hartile reveleaza topografia mortii in Irak

Negru: asasini cu simbrie si Alassa* deveniti profesionisti firesti ai artei prostitutiei
Rosu: rauri si lacuri de sange,
sange amalgamat cu fum de masini explodate
si ramasite imprastiate
care se vor adunate
spre a recompune
noi umbre ale mortilor
Alb: convoaie de martiri imbulzindu-se spre Raiul precipitat
 

*Tradatori care le dau informatii ucigasilor.
 

(fragmente dintr-un poem tradus de Filon Morar)

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22