România coruptă și evoluţia mecanismelor de apărare

Adelina Radulescu 21.04.2015

De același autor

Marile dosare de corupție ne-au arătat că la un capăt al firului se află decidentul ordonator de credite, iar la celălalt, firme apropiate, subordonate în mare parte politic, a căror activitate se bazează aproape exclusiv pe contracte din bani publici.

 

România exersează definiția corupției de la finele anilor ’90, când rapoartele de ța­ră ale Uniunii Europene, apoi negocierile de aderare la UE și NATO, din anii 2000, acordurile cu FMI și Banca Mondială ne condiționau democratizarea și dez­vol­ta­rea de lupta împotriva ace­s­tui flagel. Doar discursul politic a avut nevoie de pă­suiri și interpretări până să accepte ceea ce fiecare ro­mân știa din traiul cotidian – suntem o țară coruptă. Dimensiunea fenomenului, fie că a fost denumit en­de­mic sau de rang înalt, cum s-a scris în ne­nu­mărate rapoarte occidentale, a fost un imens semn de întrebare pentru fiecare din­tre cetățenii acestei țări. Surprinderea și pe alocuri indignarea de la mijlocul ani­lor 2000, când vreun pește mare era dus la Parchet, s-a transformat în ceea ce este denumit acum spectacolul televizat al în­că­tușărilor. Practic, întreaga agendă pu­bli­că în Ro­mâ­nia zilelor noastre capătă rit­mul impus de un nou dosar și de în­ce­pe­rea urmăririi pe­nale a unui nou actor public.

 

O hartă pentru corupție

 

Zilele trecute, Societatea Academică din Ro­mânia (SAR) a dat publicității o hartă a corupției locale, cu un clasament în care a folosit drept criteriu de definire a co­rup­ției unui județ numărul de condamnări la 10.000 de locuitori, cu București pe pri­mul loc și Sălaj pe ultimul. Ceea ce trebuie menționat, pentru a evita orice confuzie, este faptul că la baza cercetării au fost lu­a­te în calcul doar sentințele definitive date în perioada 2010-2014, și nu dosarele tri­mise de DNA în instanţă şi care se află în curs de judecare. Așa se explică de ce mari dosare de corupţie care i-au adus du­pă gratii în ultimul an pe Viorel Hre­ben­ciuc, Elena Udrea, Darius Vâlcov, Dorin Co­coș, Gheorghe Ștefan, Alina Bica etc. nu sunt cuprinse de harta corupției. Ceea ce scoate în evidenţă acest raport este fap­tul că, în perioada 2010-2014, există o ex­trem de mare diferență în ritmul de de­ru­lare a proceselor de corupție în diferitele zone ale țării. De pildă, în București, în pa­tru ani, s-au derulat 889 procese de co­rup­ție, în vreme ce în Sălaj (județul con­si­de­rat cel mai curat din țara noastră) au avut loc doar două, sau șase, în Mehedinți, și numai zece în Teleorman (al treilea județ mai curat, potrivit clasamentului SAR). De­sigur că la București au fost preluate do­sarele cu demnitari de rang înalt sau lideri naționali de instituții (singurul din ad­mi­nistrația locală fiind Marian Vanghelie, „săl­tat“ anul acesta) și așa s-ar explica nu­mă­rul mare de procese, aici fiind con­dam­nați, în perioada 2010-2014, de la Adrian Năstase și George Copos, Ioan Mureșan, Na­gy Zsolt la clanul Becali, dar și fostul di­rector al RADET, Gh. Dabela, și un fost pre­ședinte de bancă, Ioan Popescu, foștii șefi ai Loteriei și Poștei, judecătorul Flo­rin Costiniu, generalii Bădălan și Cioflină. Asta în vreme ce la Teleorman, județul pa­tronat de Liviu Dragnea, din cele zece pro­ce­se de corupție, vreme de doi ani (2010 și 2011), nu s-a finalizat niciun dosar în instanță, în sensul emiterii unei sentințe. Iar natura dosarelor te­le­or­mănene apare aproape ne­semnificativă, cu polițiști, un șef de agenție a fi­nan­țe­lor publice, șefi ai unei so­cietăți de stat care au fost condamnați, în 2013 și 2014, după 67 sau 39 de luni, cât au stat procesele pe rol. Există județe unde s-au ju­decat doar nouă pro­cese în patru ani, cum este Bistrița Năsăud (cu o inactivitate totală în privința verdictelor în anii 2010 și 2013, cu o sin­gură condamnare notabilă – a lui Jean Pă­du­­reanu în dosarul transferurilor) sau Co­vasna și Tulcea, unde instanțele au judecat în patru ani doar 18 și, respectiv, 19 pro­ce­se de corupție la un nivel lipsit de an­ver­gu­ra cu care ne-am obișnuit în ul­tima vreme.

http://www.revista22.ro/nou/imagini/2015/1309/Desene_Perjo/22%20coruptie%20(adelina).jpg

Constanța, două realități diferite

 

Avem și situații precum la Constanța, un­de astăzi sunt cercetați de DNA și pre­șe­dintele Consiliului Județean, Nicușor Cons­tantinescu, și primarul, Radu Mazăre, dar unde judecătorii au dat, în patru ani, 108 sentințe de condamnare a faptelor de co­rupție. Ar putea părea o activitate intensă, în comparație cu media verdictelor din țară, numai că lista corupției la Constanța se oprește, în intervalul amintit, la nivel de directori și angajați de societăți co­mer­ciale private, iar din sectorul public, un subprefect, ofițeri ISU sau agenți de oficii locale de la finanțe sau Poliție după ani de staționare la tribunal. Nimic din ac­ti­vi­ta­tea DNA local nu anunța că acest județ se afla, în aceeași perioadă, sub marasmul tri­umviratului Mazăre-Constantinescu-Stru­tinschi, unde conviețuiau, așa cum arată as­tăzi referatele lor de arestare, decizia po­litică și împărțirea influenței economice în interesul unor firme apropiate.

Să ne oprim puțin la Brașov, unde, în pe­rioada 2010-2014, raportul citat ne indică 57 de condamnări pentru acte de corupție, printre care Lazăr Maior, deputat care în 2006 șantajase un șef de bancă, Silviu Bi­an, președintele ANOFM, un viceprimar și un primar din județ, apoi o listă cu co­rup­ție de nivelul societăților private și an­ga­jați de mijloc de la Poliție sau ad­mi­nis­trația financiară. Dosarele brașovene, care au zguduit politica în ultimul an prin di­mensiunea fraudei de milioane de euro re­clamată de DNA, cum ar fi cel al lui Aris­totel Căncescu (președinte al CJ Brașov) pentru atribuire de contracte preferențiale de amenajări de drumuri și spații de agr­e­ment între 2006 și 2008 sau al re­tro­ce­dărilor care i-a implicat pe parlamentarii Hrebenciuc și Adam, au apărut abia în toamna anului trecut.

La Cluj însă, în patru ani s-au soluționat în instanță 90 de dosare, unde con­dam­nații cu executare sunt de la vice­pre­șe­dinte de consiliu județean, Vasile Bica, pri­marul orașului, Sorin Apostu (și soția), consilieri județeni, primari de comune, șefi de Poliție, directori de direcții silvice. Între timp, a ajuns în cercetări și pre­ședintele în exercițiu al consiliului ju­de­țean, Horia Uioreanu (demisionar între timp), pentru că a cerut mită în schimbul acordării unor contracte de amenajare a unor parcări, dosarul nefiind cuprins în raportul SAR, referitor la sentințele de până în 2014.

 

Harta clienților politici

 

În urmă cu mai mult timp, Expert Forum a publicat în premieră o hartă a clien­te­lismului politic, unde a așezat alocările bu­getare din toate sursele guvernamentale pri­mite de fiecare județ de-a lungul unei perioade semnificative – din 2004 până în 2012. Este elocvent, din alcătuirea cer­ce­tării Expert Forum, că, în tot acest timp, județele și guvernele au acționat ca sema­forul – acolo unde administrația locală era dominată de un partid aflat la guvernare, se duceau bani cu nemiluita și aștepta când se afla în opoziție. De pildă, Cons­tanța, județ dominat de PSD, a beneficiat de la Guvernul Tăriceanu (sprijinit în par­la­ment de către PSD), între 2007 și 2008, de peste 40 de milioane de lei numai pen­tru drumuri, iar în 2009 și 2012, când PSD a guvernat, de alte aproape 21 de milioane de lei, spre deosebire de anii 2006, 2010 și 2011, când suma totală este de 29 de mi­lioane. Adică, în trei ani de opoziție, ju­mătate din suma pe care a primit-o în pa­tru, la putere. Drumurile teleormănene au beneficiat în opoziție (trei ani) de 24 de milioane de lei, în vreme ce, în perioada în care a guvernat sau a sprijinit Cabinetul Tă­riceanu (patru ani), a primit 62 de mi­lioane de lei. În tot acest interval, pentru drumuri, Clujul, care a avut din 2006 pâ­nă acum administrație cu un picior la gu­vernare (PNL, PDL, USL), a beneficiat de peste 106 milioane de lei. Exemplele pot continua în același sens. Cei de la Expert Forum mai demonstrau că și la alte ca­pi­tole de cheltuieli ale bugetului de stat, mai cu seamă cele din fondul de rezervă, si­tuația este aceeași, observând că pri­ma­rii sau președinții de consilii județene cur­tați de putere pentru a migra spre par­tidele guvernamentale au beneficiat de bani dedicați de Palatul Victoria, fără jus­ti­ficare economică.

 

Banii bugetului de stat, urma lăsată de corupție

 

Urmărind mecanismele pe care le-au fo­lo­sit politicienii administrației locale sau centrale în actele de corupție de care sunt acuzați, observăm că marea, covârșitoarea lor majoritate folosesc ca sursă de îna­vu­țire bani de la bugetul de stat – fie că vor­bim despre contracte de drumuri, infra­structură în general, spații de agrement, servicii publice sau retrocedări. Sunt pu­țini banii proveniți din fondurile europene ca mobil al acestor dosare, și pentru că UE a impus o selecție de filtre și metode transparente de acordare a fondurilor și ur­mărire a cheltuielilor, care fac mai pu­țin permisivă frauda. Marele, risipitorul și ­darnicul finanțator al acestor contracte corupte este bugetul de stat, aflat în de­ci­zia exclusivă și discreționară a politi­cie­ni­lor aleși în funcții publice. Marile dosare de corupție ne-au descris în ultimii ani că la un capăt al firului se află decidentul or­donator de credite, iar la celălalt, firme apropiate, subordonate în mare parte po­li­tic, a căror activitate se bazează aproape exclusiv pe contracte din bani publici.

 

Marele val al anticorupției

 

Judecând după ritmul întocmirii rechi­zitoriilor și al aplicării verdictelor, vedem că vorbim de mecanisme anticorupție din 1999, când au început negocierile pentru admiterea în UE, însă aplicarea lor a fost progresivă – de la timid la impetuos, pe par­cursul a 16 ani. În 2002, impus de Pla­nul celor 200 de puncte pentru aderarea la NATO, actualul DNA întocmea rechi­zitorii pentru controlorii de tren, cel mai înalt rang de trimiși în judecată. Anul tre­cut, bilanțul DNA numără 9.100 de cazuri cercetate de 97 de procurori, care au ob­ţinut 1.130 de condamnări definitive, din­tre care 9 parlamentari și 12 miniștri. În 2013, din 1.073 de trimiși în judecată, 8 erau demnitari. În 2012, din 743 de con­dam­nați definitiv, 8 erau demnitari. În acest moment, se află peste 50 de par­la­mentari urmăriți penal sau trimiși în ju­de­cată, avem ministru arestat, Darius Vâl­cov, apropiați și membri ai familiei pre­mierului Victor Ponta, ai fostului preș­e­dinte Traian Băsescu fie arestați, fie cer­ce­tați, parlamentari care se ascund după mir și vot de gratii.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22