De același autor
„Oamenii fac istoria, dar nu știu ce fac.“ Această frază a lui K. Marx avea în subtext, bineînțeles, că filosofii, și mai ales Marx însuși, știu ce fac, adică știu ce istorie fac. Subtext fals, text corect.
Am putea adăuga, dacă ni se permite, deopotrivă un text nou și un subtext nou: oamenii fac istoria și, într-adevăr, nu știu ce fac ante factum – când încă un anumit eveniment e doar o posibilitate și nu s-a produs. Post factum mai toți, fie filosofi, fie nu, devin brusc cunoscători și înțelepți: de ce s-au produs lucrurile așa cum s-au produs le devine îndată clar și evident. Mai mult, devine aproape pentru toată lumea limpede că ceea ce s-a petrecut era necesar să se întâmple și că alternativa era practic imposibilă. Retrospectiv, înțelegem nu numai evenimentul, istoria lui, dar și că există Istoria; anticipativ nu știm aproape nimic. Distanța e uriașă și pretențiile statisticienilor, economiștilor, politologilor etc. de a anticipa viitorul examinând trecutul și prezentul sunt aproape la fel de disproporționate față de realitate ca, odinioară, oracolele Pythiei.
Să luăm, de pildă, evenimentul care urmează: posibilul Brexit, decis prin referendum de Marea Britanie. Nu doar că nu putem ști, cu câteva zile înainte, ce se va întâmpla, dar e greu de spus ce va fi în continuare în Marea Britanie și în Europa. Aproape totul e posibil – de la un Brexit care va fi începutul disoluției UE, la o afirmare viguroasă a unității Continentului fără Marea Britanie. Dar putem fi siguri că, orice se va întâmpla joia asta, post factum și mai ales după un scurt răstimp, totul ne va fi clar, chiar dacă nu tuturor în același fel: dacă Marea Britanie va părăsi Uniunea, geopolitica va vorbi despre insularitatea tradițională a britanicilor, analiștii politici vor invoca dificultățile Partidului Conservator și populismul UKIP în ascensiune, psihologii sociali vor explica votul prin teama de imigranți, iar euroscepticii vor proclama victoria democrației asupra birocrației comunitare. Dacă, dimpotrivă, partida „rămân“ va triumfa, geopolitica va invoca unitatea Continentului, politologii vor vorbi despre abilitățile lui Cameron, psihologii vor invoca teama de necunoscut, iar euroscepticii, supărați, vor decide că Marea Conspirație a triumfat încă o dată împotriva națiunilor. Important este că toate aceste „explicații“ – fiecare sau înmănunchiate – vor alcătui tot atâtea povești care vor scrie Istoria, sugerând că, în mod ineluctabil, lucrurile erau menite (de cine?) să se producă în felul în care s-au produs. Iar publicul va crede una sau alta dintre versiuni, căpătând convingerea că știe de ce a ieșit, respectiv a rămas Marea Britanie.
Să vorbim, de pildă, în termeni geopolitici: cât este Marea Britanie parte a Continentului? Cât vreți, de la foarte mult la foarte puțin. În Evul Mediu, când navigația nu era, tehnic vorbind, prea dezvoltată, Anglia era mult mai continentală decât mai târziu: regii angevini erau francezi, iar posesiunile lor din Franța erau cât jumătate din această țară, fiind astfel considerabil mai puternici decât regii Franței. Fără Ioana d’Arc probabil că Carol al VII-lea n-ar fi fost niciodată încoronat, dinastia de Valois ar fi fost înlocuită, regii Angliei ar fi domnit și la Paris, iar cele două țări ar fi format un imperiu cine știe câte secole. Încă Elisabeta I (la finele secolului al XVI-lea) avea printre titlurile sale și pe acela, ereditar, de „regină a Franței“. Faptul că nu s-a întâmplat ceea ce părea extrem de probabil după bătălia de la Azincourt a fost pus de oamenii acelor vremuri pe seama unui miracol și abia mult mai târziu s-au căutat explicații istoriciste. Mai târziu, însă, Anglia a devenit mult mai insulară și tot mai atrasă de crearea unui imperiu peste Oceane. După cel de-al doilea război mondial, tendința s-a inversat: imperiul colonial s-a destrămat, iar Marea Britanie a intrat în Comunitatea Europeană, devenită apoi Uniunea Europeană. Acum, să zicem că referendumul îi lasă victorioși pe „europeni“. Nu vom comenta că, iată, marea tendință istorică postcolonială se confirmă? Dar dacă vor învinge ceilalți? Ne descurcăm noi, cumva, și atunci cu teoriile explicative, fiți siguri!
Ce vreau să spun este că întâmplarea e decisivă și ea poate cristaliza în felurite chipuri forțele impersonale. „Diferite“ este aici termenul de bază. Iar printre „întâmplări“, personalitățile și comportamentele lor imprevizibile ocupă un loc esențial. Se mai năruia URSS pașnic – cel puțin în timpul vieții noastre – fără Gorbaciov? Închipuiți-vi-l pe Putin în locul lui Gorbaciov! Unii vor spune, desigur, că evenimentele sunt „coapte“ pentru un anumit lider: Germania în 1933 pentru Hitler, URSS în 1985 pentru Gorbaciov, Franța în 1797 pentru Napoleon Bonaparte etc. Poate. Dar faptul că sunt „coapte“ și în ce fel și pentru cine o aflăm noi și lumea abia după ce istoria s-a desfășurat și niciodată înainte. Alții, în manieră hegeliană, susțin că „Istoria“ își creează actorii și că, într-un fel sau într-altul, lucrurile care trebuia să se întâmple s-ar fi întâmplat oricum cu alți actori. După părerea mea, această teorie și altele de același fel sunt la fel de mistice ca și teza că Dumnezeu a trimis-o pe Ioana d’Arc ca să salveze Franța de englezi. Și la fel de false.
Dar să nu ne neliniștim: indiferent ce se va întâmpla mâine, poimâine vom ști de ce. Mai mult: vom fi siguri și că știusem încă de azi că se va întâmpla. „Ți-am zis eu că așa va fi?“, vom auzi pretutindeni, din cafenele până în ziare, pe Internet și la televiziuni, cu diferite modulații, stilistici și argumente. Iar apoi va urma inevitabilul: „Vezi, am avut dreptate!“. Chiar așa: întotdeauna, toți am avut dreptate.
 - Copy.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/06/Karol Nawrocki polonia.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/Foto Laura Stefan.jpg)
Comentarii 7
viorica iovan - 06-27-2016
Am aflat de la TV ca România primește cei mai mulți bani de la UE, numai că României i s-a distrus ori ce posibilitate de a mai face bani: i s-a distrus industria, agricultura, comerțul, în timp ce țările favorizate ale UE, cele mai puternice li s-au sporit și mai mult puterile
RăspundeGheorghe Popescu - 06-23-2016
In ultimile zile mai tot romanul s-a gasit sa ii apostrofeze pe englezi ca vor sa plece din Uniune. Ii apostrofam pe motiv ca toti sintem egali in uniunea asta, nu? Asa ca avem dreptul sa ii judecam! Sintem egali. La intins mina, la pupatul moastelor, la populatul tarilor dezvoltate cu toti cei care nu-si mai gasesc locul la noi, la populatul bordelurilor, la cersit pe strada, la pacanele, la de toate. Ii judecam pentru ca si-au umplut tara de indieni si arabeti (milioaneee), dar strimba din nas la citeva sute de mii de romani, alte sute de mii de bulgari, alte sute de mii de polonezi, sau de moldoveni, sau rromi (ca daca scriu tigani ne infoiem ca curcanul si corectam), etc. Ne aducem aminte cum ne jecmanesc tarile astea dezvoltate, cum ne iau padurile (ca doar au venit englezii sau austriecii sa ne taie copacii, nu le-au taiat tot ai nostri, sa faca bani, nu?), la cum ne iau lacurile (cu galeata), bancile, muierile, etc. Ba, cind au venit americanii sa ne descopere gaze de sist, le-am zis Sictir, pe romaneste! Mama lor de capitalisti! Asa ca avem dreptul sa le dam lectii de civism, nu? Constat ca domnul Cornea nu se poate opri si da si el sfaturi. Si exemple. Tot din Marx le da. Sa vada si englezii ce pierd daca nu mai vor cu noi! Mai constat ca marea cearta in Romania la ora actuala e despre citi bani absorbim. De la tarile astea pe care avem dreptul sa le judecam, nu? Exista o regula universala, de care insa romanii nu-si prea aduc aminte: Cind stai cu mina intinsa la pomeni, faci ciocul mic! Unii spun ca e o regula a bunului simt. Ce-o mai fi si aia! Zilele trecute Elvetia s-a gasit sa anunte ca nici ei nu mai vor sa adere la Uniune. Asa, ca sa puna otet in vin. Stau si ma intreb ce-ar zice romanii mei daca in viitor si Germania ar trage pe dreapta. De ce nu le dati voi o lectie de buna purtare, sa le ziceti: Ma englezoilor, ce atitea ifose, daca nu va bagati mintile in cap, sa stiti ca noi ne unim cu rusii! Vedeti cum reactioneaza, poate atunci ramin...
Răspundeion - 06-23-2016
Eh...in 4.000 de semne am omorat-o si pe asta, ce mari teorii si atata bataie de cap! telectualism de Bucuresti!
RăspundeLiviu din Timisoara - 06-22-2016
Iar ne pierdem vremea in pareri. Tunurile imobiliare si simulacrele de licitatii, alea conteaza. In rest, zarva, una binevenita celor care fura cu acte. In timpul crizei economice ...aia furau gospodareste : Microsoft, domenii de paduri, suprafete de lacuri, intregi zone turistice vandute - nu stiu de catre cine, in ce calitate. Spaga e politica.
RăspundeMIHAI 2 - 06-22-2016
Daca ne uitam cu atentie in jur vom observa ca totusi nici Bugaria, nici Ungaria, nici Cehia plus minus Slovacia, nici Polonia nu au PRINS unul ca Ceausescu sau ca Basescu, Noi i-am prins pe amândoi. Noi i-am prins pe Vadim si Paunescu cantand ode lui Niculae si Elenei si l-am prins si pe Traina Ungureanu spunând ca nu de prea mult Basescu sufera Romania , ci de prea putin. Observati ca nu fac nici o analogie intre Cenaclul Flacara si GDS pentru ca sunt politicos - iar analogia s-a impus oicum de la sine in cei 10 ani de cult al personalitatii basistice. Nici una dintre tarile mai sus enumerate nu a avut parte de o Securitatea atat de bagacioasa ca aceea de la noi si nici acum nu au parte de un asemenea paienjenis de microfoane si de turnatorii ca la noi. Asta nu mai poate fi doar un capriciu al istoriei , e ceva care tine de gena nationala. *** In ceea ce priveste rolul INTAMPLARII - o fi existând. Printr-o intamplare Ceausescu l-a numit la 22 decembrie la comanda pe generalul Stanculescu care a bagat imediat armata in cazarmi - daca in locul lui era generalul Guse , probabil ca omul ar fi scos si impotriva bucurestenilor tancurile cu obuze pe teava , cum a facut la Timisoara si am fi avut cu adevarat un macel , iar domnul Maries chiar ar avea de ce sa faca acum greva foamei cu icre negre. Tot printr-o intamplare in decembrie 1990 a ajuns la butoane Ion Iliescu care impreuna cu iorgovanii lui au chemat minerii 3....de fapt cam 2 zile ca in prima zi a fost golaneala...dar tot ei au construit o forma fara fond , continand totusi separatie a puterilor, parlament bicameral si pluripartitism. Daca in locul lui Ilici ar fi fost inca de atunci Basescu oare ce s-ar fi intmplat ? Coruptia ar fi fost starpita din fasa printr-o privatizare rapida si bine tintita , asa incat sa zicem Principatul Dobrogei si al intreg Calarasului pana dincolo de Giurgiu ar fi fost stapanit de Mircea Basescu, Comitatul Valcei si Olteniei ar fi fost condus de Voievodul Bercea, Generalii Boc, Falca si Verestoy ar fi domnit tripartit peste tinuturile nord-vestice cu conditia de a livra la timp catre Voda din Bucuresti cuvenitul haraci in bani si cherestea. PS. Cat priveste Brexitul - sa fim seriosi ! Daca shulfele romanesti , atat de antrenate in a dibui smekeriile de tot felul au picat totusi in capcana lipiciasa a Fecebook ului, cum am putea crede ca britanicii ar mai pastra vreo urma de demnitate odata ce li s-a explicat prin reteau de socializare cu clabuci a creerului ca ramanerea in UE ca la n/ shpelea land german este singura optiune cu CLARITATE MORALA.
RăspundeFelix - 06-21-2016
D-le Cornea, ma intreb cat de departe mergeti pe firul ideii. Teoriile istoriciste, fie ele cu iz conspirationist, geopolitic ori asemenea sunt intotdeauna post-Factum. Inseamna insa asta ca ele sunt in esenta lor in mod necesar intotdeauna false? (Au nemtii o vorba: pana si o gaina oarba prinde din cand in cand un viermisor.) Este sensul istoriei in esenta lui incognoscibil, incat insasi discutia despre un astfel de sens e lipsita de sens? Sau pur si simplu nu exista sens? M-as bucura sa cunosc gandul dumneavoastra pana la capat.
Răspundeprofesoru - 06-21-2016
1.Evident că nu putem să ştim cine va obţine 51%: tabăra Brexit sau cea pro-UE. Dacă am şti, ne-am îmbogăţi la pariuri. Victoria la limită a unei tabere nu ar dovedi nici izolaţionismul britanicilor, nici orientarea lor pro-Europa. "Concluziile" în acest sens ar fi apă de ploaie. Realitatea e că britanicii au opinii diferite în această privinţă. 2.Dar putem să evaluăm care vor fi efectele asupra UE şi UK în caz că una sau alta dintre tabere câştigă. Aceste evaluări sunt modele care nu iau (şi nu au cum să ia) în calcul apariţia unor "lebede negre" gen Ioana d Arc. Asta nu înseamnă că nu trebuie făcute, că sunt lipsite de valoare.
Răspunde