USR, reformiștii fără formă

Congresul Uniunii Salvați România de la sfârșitul săptămânii a lăsat mai multe ches­tiuni nerezolvate decât a reușit să re­zolve și mai multe întrebări decât răs­punsuri. Pentru un partid în care mem­brii se definesc în primul rând ca „re­for­miști“, înainte de a fi „liberali“, „con­ser­vatori“ sau „progresiști“, există foarte pu­ține certitudini cu privire la forma pe care dorește să o ia acest nou animal politic.

Vechiul și noul președinte, Nicușor Dan, a candidat cu un proiect de calendar la capătul căruia USR ar trebui să ajungă cel de-al doilea partid al țării, să pro­pu­nă candidați cu șanse reale la alegerile lo­cale din 2020, iar la legislativele din ace­lași an să obțină un scor care să îi per­mită să propună numele viitorului prim-ministru. Cu alte cuvinte, până în 2020, USR ar trebui să devină liderul unei coaliții mai mari decât orice for­mu­lă ar putea propune PSD. Pentru un par­tid care a obținut sub 9% la alegerile tre­cute este o misiune extrem de grea, da­că nu imposibilă.

Pentru a atinge acest obiectiv, ar trebui să fie îndeplinite mai multe condiții si­mul­tan. USR ar trebui să își tripleze, cel puțin, scorul electoral, adică să își fixeze o țintă între 25% și 30% din voturile la parlamentare. În același timp, PNL ar tre­bui să se stabilizeze în jurul a 20%, adi­că nici să nu facă implozie, nici să nu creas­că prea mult. De unde rezultă că ma­joritatea voturilor trebuie câștigate pe seama PSD, nu a PNL, cum s-a în­tâm­plat până acum. PSD trebuie să piardă 14-15% din voturi și aproape toate ar trebui să meargă la USR, ceea ce este aproape imposibil în condițiile actuale. În al patrulea rând, ca să obțină un scor mare la legislative, USR trebuie să ia cel puțin la fel de mult la locale, în vara lui 2020. Dar și aici, votul politic din consilii nu va fi suficient, după cum au de­monstrat alegerile de anul trecut, când diferența la votul politic la locale între PNL și PSD a fost mică, în jur de 6%, dar diferența între numărul de primari și de președinți de consilii județene ob­ți­nuți a fost uriașă. Parlamentarele au re­flectat această din urmă diferență, și nu pe cea dintâi. Prin urmare, nu este su­ficient ca USR „să se bată pentru pri­măriile din marile oraşe“, cum își pro­pune Nicușor Dan, trebuie chiar să câș­tige câteva dintre ele, în frunte cu Bu­cu­reștiul, și în plus să câștige un număr sem­nificativ de primării în orașele mai mici și în zona rurală, precum și cel pu­țin două sau trei funcții de președinte de consiliu județean.

Singura variantă în care calculele de mai înainte sunt date peste cap (cu excepția țintelor pentru locale) este cea în care USR nu ia voturi de la PNL și PSD, ci reu­șește să mobilizeze un electorat propriu din rândurile masei misterioase de ale­gători care au preferat până acum să stea acasă. Dacă la alegerile trecute am avut o prezență sub 40%, USR ar putea spera să atingă țintele propuse la o rată de participare de cel puțin 55-60%, adi­că să scoată din apatie alegătorii care nu s-au regăsit în oferta electorală de la alegerile trecute. Evident, a te auto­pro­clama „alternativa reală la clasa politică actuală“ nu are decât un efect limitat și modest: numai 9% dintre alegători au con­siderat că „în sfârșit au cu cine“.

De aceea, unii dintre participanții la Con­gres au considerat că misiunea USR este să se definească politic ca alternativă, ca fiind „altceva“ decât partidele tra­di­țio­nale. Bătălia internă pentru noul statut al partidului a avut drept miză să dea o formă democratică unei creaturi politice incerte. În acest sens, au fost adoptate două prevederi care pot face din USR un partid „altfel“. Prima, care a trecut însă la diferență de voturi minimă (104 la 102), este ca secretarul general al par­ti­dului să nu joace niciun rol politic, ci ex­clusiv tehnic. Această inovație ar per­mi­te constituirea unei structuri politice des­centralizate și este completată de in­tro­ducerea mecanismului referendumurilor interne prin care membrii să voteze de­ciziile importante ale partidului. USR ar deveni astfel partidul cu cea mai de­mocratică organizare internă.

Există însă foarte multe întrebări la care nu avem răspunsuri. Cum se va deschide USR către un electorat sceptic? Cum va re­gla diferențele ideologice din interior ast­fel încât să se poziționeze coerent fa­ță de problemele momentului? Cum se va forma, ce rol va avea și ce poziții va ex­prima guvernul din umbră anunțat de Ni­cușor Dan, mai ales dacă va include oa­meni din afara partidului? Și, mai ales, cum se va poziționa USR la prezi­den­ția­le­l­e din 2019? Îl va susține pe Iohannis? Va prezenta un candidat propriu? Deo­cam­dată, în pofida eforturilor de orga­ni­za­re, USR rămâne un animal politic amorf.