Pe o cale greşită

Nu mai cred în reforma propusă de sistemul politic actual. Şi nici în soluţiile disperate. Dar sunt conştient că momentul este foarte sensibil.

Ion Vianu 24.01.2012
SHARE 15

Nu mai cred în reforma propusă de sistemul politic actual. Şi nici în soluţiile disperate. Dar sunt conştient că momentul este foarte sensibil.

Anticipând falimentul comunismului sovietic (China fiind un caz aparte, iar Cuba şi Coreea de Nord, patologii locale), capitalismul, să-i zicem clasic (care îşi prescria limite şi nu era lipsit de o preocupare în favoarea obştei, din pricina ameninţării comuniste) a pierdut orice reţinere, a idolatrizat pieţele – ale căror legi au fost considerate a priori „bune“ – şi a transformat economia mondială într-un imens cazinou unde banii virtuali joacă un rol covârşitor, mai important decât bunurile reale. Regulile acestei noi ordini mondiale au fost chiar ele măsluite, de vreme ce marile puteri economice nu au jucat jocul corect; de pildă, regulile economiei de piaţă favorizau marile puteri şi în special America, conform principiului „Noi vrem egalitate, dar nu pentru căţei“.

Privind cum s-au petrecut lucrurile la celălalt capăt al spectrului, adică în lumea socialismului de sorginte sovietică, vedem că idealul egalitar, „grija pentru om“, chiar dacă a existat la început în mintea unor ideologi, a fost repede trădat de o elită birocratico-poliţistă de un cinism absolut care-şi simţea o îndreptăţire semizeească şi se situa la mii de metri deasupra celor conduşi, care nu aveau decât „să sape şi să tacă“. Această „nouă clasă“ (M. Djilas) a devenit cu timpul o clasă de afacerişti care îşi refula cu mare nemulţumire lăcomia, din pricina supravegherii constante la care era supusă de dictatorul local şi de uneltele lui cele mai apropiate.

Prăbuşirea acelei utopii realizate care a fost comunismul (de fapt, un faliment) a fost pentru această „nouă clasă“ nu o nenorocire, cum s-ar fi putut crede, ci un eveniment fericit, întrucât a scos-o din constrângeri şi i-a permis să se consacre exercitării unui afacerism fără frontiere, dispreţul pentru binele comun nemaifiind supus niciunei limite.

S-a format o „nouă-nouă clasă“ alcătuită din activiştii Partidului şi ai Poliţiei politice, care au avut banii, reţelele sociale şi, mai ales, instincte puternice de pradă. Această situaţie durează de mai bine de douăzeci de ani şi ar putea dura la infinit, de vreme ce noua-nouă clasă îşi construieşte succesiunea după chipul şi asemănarea ei, generaţiile tinere semănând cu cele din care descind ca două picături de apă. Dar istoria încurcă socotelile şi pare să indice altă cale, cum vom arăta mai jos.

 

Caracteristicele, în România, ale acestei noi-noi clase sunt: a) o supunere servilă faţă de noua ordine mondială; b) o incomensurabilă voinţă de acumulare; c) o absenţă de creativitate, a viziunii dezvoltării durabile, a mediului, a salvgardării şi îmbunătăţirii infrastructurilor în sănătate, educaţie, transporturi. Cu alte cuvinte, fiecare îşi vede de ograda lui, iar ce se petrece pe stradă nu ne interesează. Cine e bolnav să meargă la Viena, dacă poate plăti. Dacă nu, nu. Rezultatul se ştie: sănătatea este la pământ, autostrăzile se fac în ritm de melc, căile ferate au ajuns în ruină, învăţământul e în declin (reforma d-lui Funeriu rămâne totuşi o speranţă); justiţia nu îi condamnă pe hoţi şi pe corupţi. Toate astea nu înseamnă haos; sau, mai bine zis, haosul este o strategie planificată spre a perpetua noua-nouă clasă, care proliferează superb în mizerie şi dezordine. Evident, există, în politică, în economie, şi oameni oneşti, dar ei nu se pot opune tendinţei generale şi nu dau tonul.

Există o mondializare inevitabilă care ţine de facilitarea transporturilor şi comunicaţiilor. Dar există şi un exces artificial al mondializării – dictat de credinţa superstiţioasă indusă de ideologii noii economii – în atotputerea şi atotbunătatea pieţelor, de capacitatea lor, cvasimistică, de-a se autoregla. Criza mondială actuală zguduie din temelii această dogmă. Asistăm la o dare înapoi a economiei fără graniţe, o redefinire a factorului local. Într-un fel, la o „demondializare“. Este un prilej de speranţă pentru noi. Dincolo de orice retorică goală, este speranţa reconstituirii unei forţe care să valorizeze în primul rând inteligenţa, spiritul creator, iniţiativa şi gestiunea locală. Această mişcare este trendy, fiindcă peste tot va conta din ce în ce mai mult iniţiativa locală. Noua-nouă clasă, profitoare a situaţiei actuale, va aluneca de pe creasta valului. Va fi momentul unei clase a creatorilor care să se substituie celei a speculatorilor. Să nu mi se spună că sunt un utopist. Scrutez un viitor posibil. Chiar unul cert, dar sper să nu vină prea târziu.

Când am plecat din ţară acum aproape patru decenii spre a protesta contra comunismului ceauşist, când am vorbit ani de zile din exil – şi apoi din nou în ţară – despre ceea ce detestasem atâta, puterea noii clase, a burgheziei comuniste, nu îmi imaginam că România pentru care vorbeam şi militam va arăta aşa. Apoi, mi-am spus: „e nevoie de timp, există o evoluţie firească“. De aceea am crezut şi că regimul Băsescu va termina cu corupţia. Acum regimul Băsescu este „înfrânt“. Cât despre liberali, ei erau măcar cu un picior în afara sistemului; azi ei au pactizat cu nucleul retrograzilor, PSD, iar liberalii reticenţi la pactul diabolic au fost marginalizaţi. Nu degeaba Piaţa a stabilit ecuaţia: PDL=USL.

Nu mai cred în reforma propusă de sistemul politic actual. Şi nici în soluţiile disperate. Dar sunt conştient că momentul este foarte sensibil. În Piaţă se confruntă speranţele cele mai cinsite cu pucismul cel mai lipsit de scrupule. Cine va învinge, dacă va învinge cineva, este greu de spus. Dar eu prefer să cred că mai rămâne o şansă. //

TAGS:

Comentarii 15

Arpad - 01-30-2012

Ati dat o buna descriere a demersului intelectualilor (luministi cum le ziceti) dar, din pacate, nu e vorba numai de cei de sorginte latineasca. Si prin alte parti bantuie aceasta mentalitate. Domnul Vianu vorbeste ca din catehismul stangii ecologiste: legile pietii ar fi "idolatrizate", ar fi statuate ca "dogma" ca si cand ele n-ar functiona implacabil, fara a fi rele sau bune, precum gravitatia (care este , evident la fel de greu "modelabila" oricat de socialist ar fi guvernul, de cate experimente ar mai fi nevoie ?...). Domnia sa persista in utilizarea vocabularului paleomarxist: "capitalism" versus socialism, Raii si Bunii. In elanul sau comsomolist scrie totusi"...fiecare îşi vede de ograda lui, iar ce se petrece pe stradă nu ne interesează". Aceasta fraza destinata initial sa infiereze egoismul "capitalismului" de tranzitie, ar putea contine germenii unui nou inceput. Macar de si-ar matura fiecare in spatiul public din fata propriei usi ! Fara sa fie nevoie de ucaz guvernamental cum e apucatura socialistilor .

Răspunde

Alex2 - 01-29-2012

FEDERALIZARE (sau descentralizare pentru aia cu mintea lenta) Buget local Parlament local Decizie locala Servicii locale peste astea, guvernul federal. si basta SANSA ROMANILOR SI A PROVINCIEI DE A SE DEZVOLTA SI DE A SCAPA DIN CAPCANA SISTEMULUI SOVIETIC CENTRALIZAT.

Răspunde

DonS - 01-28-2012

Inteligenta (chiar) artificiala , tot inteligenta este !

Răspunde

DonS - 01-28-2012

Imi pare rau,dar cele doua randuri ale raspunsului tau sunt mai inteligente decat tine !N-am zis mai destepte !

Răspunde

yivo - 01-28-2012

D-le Vianu, chiar nu stiu de ce a trebuit sa pleci din tara. Mata esti in aceeasi stanga ca si Ilici, cu plusul ca esti si ecologist. Imi dau seama ca tara asta nici nu putea ajunge mai rau. Toti astia de stanga mai inteligenti au plecat din tara, Ceausescu a innebunit, Ilici n-a avut opozitie, iar acum o tineti tot cu susanaua.

Răspunde

iulian - 01-27-2012

Aceasta "nouă-nouă clasă" a produs, dezechilibrand echilibrul macroeconomic al planetei, si criza in care ne aflam. Componentii acestei "noi clase" pot fi insa identificati, nominalizati. In consecinta, pot fi imaginate si puse in practica masuri impotriva lor. Dealtfel, reactiile de aparare au inceput sa apara - chiar in Romania, protestele din ultimele zile spun cate ceva in acest sens. Ma tem insa ca reechilibrarea societatii umane va produce - ca sa spun asa - turbulente extreme.

Răspunde

gheorghitazbaganu - 01-27-2012

De 20 de ani spun si eu acelasi lucru: in 1989 nu au fost revolutii, ci contrarevolutii facute de nomenclatura, initiate de Gorbaciov (daca era de buna credinta deja nu mai conteaza). Nomenclatura se saturase sa fie un fel de semiburghezie, voia sa fie burghezie pe bune - sa poata lasa mostenire agoniseala ei. Probabil se va intimpla la fel si in China sau Cuba: circulatia elitelor, cum zicea Pareto.

Răspunde

Crisanta - 01-27-2012

Ca de fiecare dată aștept cu interes articolele dumneavoastră competente, riguros ordonate și plăcut prezentate. O singură excepție, despre învățământ (ce bine că ați pus-o în paranteză). Cred că din toate relele din ultimii ani cel mai „avariat“ a ieșit învățământul. Există acum un haos brownian generalizat pe toate palierele. La preșcolari: unde, cum și cine vor prelua preșcolarii din clasele pregătitoare născuți între lunile februarie-martie. Vor viețui în școli, la grădinițe, la primării, în biserici, la cămine culturale …, vor fi dăscăliți de învățători, educatori, moașe sau poate chiar de profesori universitari (trecuți pe linie moartă la 65 de ani). În învățământul liceal clasa a IX-a va fi trecută la generală (revoluționară măsură). Ca să nu mai vorbim de măsurile de căprărie (cu monitorizare video mai perfecționate ca la penitenciarele de maximă siguranță, cu cartele de pontaj, cu mere în loc de „cornu’ și laptele“, etc.) luate în scopul nobil de creștere a nivelului învățământului românesc. În cel superior, dascălii de mare valoare cu proiecte rămase în coadă de pește (doctorate, masterate, cercetări …) sunt puși pe liber înainte ca alţii formați să le i-a locul. Toate măsurile luate în învăţământ-cercetare sunt ca frecțiile la piciorul de lemn, sau mai concret așa cum mai marele șef al submediocrului Funeriu (indulgent spus) premierul Boc a scos țara de sub zăpadă cu cele două lopeți de zăpadă aruncate din fața unei mașini deszăpezite (penibil gest dat la TV). Aștept cu aceeaşi nerăbdare să reveniți cu un articol mai detaliat despre acest fenomen.

Răspunde

ddddd - 01-27-2012

O tampenie: inteligenta a a coborat din capate si s-a instalat in materie.Calculatorul, telefonul mobil, etc NU contin nici un fel de inteligenta . .. ce iluzie.

Răspunde

TACEREA MORTII - 01-25-2012

DE REMARCAT In tarile de sorginte latineasca unde intelectualii luministi s-au strofocat sa re-aranjeze ordinea lumii si a societatii omenesti dupa precepte rational-logice-materialiste si unde ideile si instrumentele ideologiei criminal-bolsevice s-au instaurat ca un jeg otravitor pervers lipicios permanent toate creierele intelectualitatii locale au urmat ca niste catelusi-purcelusi de lapte lumina de la rasarit fara sa clipeasca o clipa instaurind o dicatura a "gindului unic-bun" care imbicsind totul in jur a transformat aerul libertatii intr-o miasma pestilentiala cancerigena. In toate aceste tari descarnate de sensuri putini intelectuali au mai scapat cu spiritul intreg, cei mai multi au luat-o incet razna si o mai iau si azi chiar daca au avut cindva in adincul fiintei educatia aceea sanatoasa renascentista. Cangrena s-a intins lent proptindu-se dulce si blind undeva intre inima creier spirit si suflet. ADEVARURI PLACUTE si CONFUZII NEPLACUTE de tot felul Ca deobicei in cazul intelectualilor din toate tarile uniti-va, amalgamul-amestecaturilor face farmecul gustaricilor apetisante atragind la un loc tot felul de atentii-dorinte-fiinte. ACESTA ESTE SI SCOPUL ! Pentru cazul in speta al Romaniei oricit ar fi de dureros, in contextul globalizarilor de tot felul revenirea la ceea ce noua ne place sa numim democratie, normalitate si alte formulari binevoitor-dragute, ar trebui subliniat decadenta societatii civile care a dat bir cu fugitii de-a dreptul in departarea padurilor geto-dacice. A arunca la nimereala-n galeata, constatari adevarate, exagerate si false scotindu-le din contextele lor natural-obiective, tragind niste concluzii facile asemanatoare ideologilor de serviciu fara a si propune solutii cît de cît coerente zilelor noastre atit de turbulente si permanent manipulate de la centru cu o usurinta data de frigiderele, aspiratoarele telefoanele si toata gama de E-CRANII vorbitoare agitat non-stop zi si noapte, devine masurind greutatea intelectualilor recunoscuti public, de un ridicol lamentabil notoriu. De aceea devin tot mai greu de inteles astfel de pozitii obsolete si sclerozate, care pot deveni in conditiile date, arme ideologice periculos moscovite si piedici enorme in iesirea spre un liman atit de iluzoriu al viziunilor politice romanesti curajoase. "Domaj !"

Răspunde

TACEREA MORTII - 01-25-2012

ADEVARURI PLACUTE si CONFUZII NEPLACUTE de tot felul Ca deobicei in cazul intelectualilor din toate tarile uniti-va, amalgamul-amestecaturilor face farmecul gustaricilor apetisante atragind la un loc tot felul de atentii-dorinte-fiinte. ACESTA ESTE SI SCOPUL ! Pentru cazul in speta al României oricît ar fi de dureros, în contextul globalizarilor de tot felul revenirea la ceea ce noua ne place sa numim “democratie”, “normalitate’’ si alte formulari binevoitor-dragute, ar trebui subliniat decadenta « societatii civile » care a dat bir cu fugitii de-a dreptul in departarea padurilor geto-dacice. A arunca la nimereala-n galeata, constatari adevarate, exagerate si false scotindu-le din contextele lor natural-obiective, tragind niste concluzii facile asemanatoare ideologilor de serviciu fara a si propune solutii cît de cît coerente zilelor noastre atit de turbulente si permanent manipulate de la “centru” cu o usurinta data de frigiderele, aspiratoarele telefoanele si toata gama de E-CRANII vorbitoare agitat non-stop zi si noapte, devine masurind “greutatea” intelectualilor recunoscuti public, de un ridicol lamentabil notoriu. De aceea devine tot mai greu de inteles astfel de pozitii obsolete si sclerozate, care pot deveni în conditiile date, arme ideologice periculos “moscovite” si piedici enorme in iesirea spre un liman atit de iluzoriu al viziunilor politice romanesti curajoase. “Domaj !”

Răspunde

o a treia forta - 01-25-2012

Felicitari, domnule. O imagine lucida asupra acestor ultime decenii. Probabilitatea aparitiei unei a treia cai, unei a treia forte este din ce in ce mai mare. Ea se va naste din Romania noastra profunda si va fi pentru poporul nostru.

Răspunde

DonS - 01-25-2012

Pe o cale greşită. Imi pare rau, dle Vianu, dar dv. sunteti in eroare.Ati fost crescut si educat intr-o lume utopica, a nationalismului falos si omniscient a iluziei ca lumea poate fi controlata! O iluzie care a dus la 2 razboaie mondiale si la multe altele mai mici intre natiuni si "conducatorii" ei. Lumea s-a schimbat drastic. In primul rand, lumea s-a descentralizat, eu de acasa, pot sa polemizez cu d-voastra sau cu oricine altcineva pe aceasta planeta micuta. Apoi, inteligenta a coborit din capete si s-a integrat tot mai mult in materie. Constientizati cata inteligenta contine azi calculatorul, telefonul mobil , frigiderul si multe alte artefacte de care suntem inconjurati? Azi concurenta a devenit acerba. Inteligenta oamenilor este folosita acolo unde este folositoare si nu unde cred niste" iluminati". Cultura stiintifica si tehnica a devenit quasi monopolista pentru intelegerea peisajului. Aici , dumneavoastra si alti umaniori, ca dl Cornea riscati sa deveniti de-a dreptul semanatoristi. Faptul ca romanii au increderi colosale in biserica si armata spune totul despre nivelul de adecvare al "poporului" si al asa zisei sale elite intelectuale. Elita intelectuala este un fetis al vremurilor revolute de alta data. Azi , din ce in ce mai multi oameni gandesc cu capul lor si au curajul sa o afirme. Cand acesti oameni vor atinge masa critica si societatea romaneasca se va schimba.

Răspunde

7Doors - 01-24-2012

Istoria se repeta ca si moda.Traim aproape aceleasi vremi ca si in timpul lui Cuza Voda,cand partidele au stiut ce sa aleaga.Acum ar trebui sa faca la fel.Va trebui sa implementam,,Grandoarea Cavale rismului,,-Sufletul meu LUI,Viata mea Regelui si ONOAREA MIE.

Răspunde

Mara - 01-24-2012

Domnule Ion Vianu, nu gasesc ca sinteti utopist, mai degraba realist in aceste momente in care multi judeca lucrurile "la cald". Multa sanatate si sa speram in sansa romanilor de a avea o viata mai buna.

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22