De același autor
Început cu o blamare fără echivoc a Ucrainei pentru presupuse modificări nepermise pe canalul Bâstroe, scandalul a continuat și după ce au avut loc consultări româno-ucrainene și s-a stabilit un calendar al măsurătorilor, ce ar urma să înceapă la 15 martie. Ministrul transporturilor, Sorin Grindeanu, care a declanșat scandalul cu o serie de minciuni prin omisiune și insinuări, a încercat neconvingător să nege că ar fi făcut propagandă putinistă. De ce atunci a vorbit public înainte să se consulte mai întâi cu oficialii ucraineni, care îl notificaseră în august și în octombrie 2022 cu privire la planurile lor? Și de ce au făcut imediat „drepți” miniștrii Tanczos Barna și Bogdan Aurescu, primul printr-o declarație, celălalt, mai zelos, convocându-l pe ambasadorul Ucrainei la sediu și inoportunându-l pe omologul său ucrainean la München, fără a realiza cât este de ridicol să reacționezi după o declarație ambiguă a unui coleg de guvern?
Nu numai că reaua-credință a guvernanților este evidentă, dar avem toate elementele unei campanii orchestrate, mai ales că scandalagiii de la televiziuni au evitat opiniile experților. Aceștia din urmă au apărut abia ulterior, mai mult online decât la TV, și au explicat că pericolul secării Dunării este „o trăsnaie”, că migrația sturionilor este afectată doar temporar de lucrările de dragare și că sedimentele evacuate prin dragarea Bâstroe nu au cum să se întoarcă pe brațul Sulina și să-l colmateze, cum „doct” dezinformează vuvuzelele puterii. Oficialii ucraineni au explicat că nu au efectuat lucrări de dragare decât la bara Bâstroe, adică la vărsarea canalului în mare, și au acceptat măsurarea adâncimii canalului de către specialiștii români. De remarcat calmul ucrainenilor în fața isteriei noastre naționale.
Președintele Iohannis a condamnat „inflamarea” unor oficiali români, dar abia după ce scandalul mediatic intrase într-o fază acută, care arunca o umbră urâtă asupra sa în contextul discuțiilor în formatul București 9 de la Varșovia, cu participarea președintelui Biden. Continuarea disputei după intervenția sa sugerează, dacă mai era nevoie, că păpușarii scandalului știau că reacționase „pentru export”, nu pentru uz intern, și că nu trebuia luat în seamă. Președintele PSD, Marcel Ciolacu, după ce și-a rupt cămașa, precum Caiafa, clamând patetic că „Delta Dunării este sacră”, a dat puțin înapoi ca un câine care primește un șut în dos, pretinzând că are și el dreptul la opinie, iar premierul Ciucă a încercat să navigheze două luntri, afirmând că „există date şi informaţii că s-a dragat mai mult decât era agreat”, dar și că „nu este firesc ca un astfel de subiect să fie preluat şi speculat politic”.
Ce scop a avut însă scandalul mediatic în chestiunea Bâstroe? Deși unii comentatori văd aici dorința PSD și PNL de a recupera electoratul naționalist-primitiv al AUR, nu putem ignora faptul că scandalul nu este unul izolat, ci se înscrie într-o succesiune de scandaluri artificiale din care fac parte incriminarea legii minorităților din Ucraina, insuficient explicată, și, imediat după acesta, lacrimile de crocodil pentru preoții români „persecutați” în Ucraina, care sunt, de fapt, supușii patriarhului Kirill, cel care binecuvânta tancurile rusești și invadarea Ucrainei. Totodată, ne întrebăm de ce au vrut neapărat guvernanții să alimenteze sentimentele antiucrainene, de vreme ce știau, din ultimul Eurobarometru, că 25% din români dezaprobă un ajutor umanitar pentru ucrainenii afectați de război, cel mai mare procent din Uniunea Europeană, și 35% dezaprobă furnizarea de sprijin pentru Ucraina. Și de ce s-au trezit vorbind chiar în momentul vizitei președintelui SUA în Ucraina și Polonia cu prilejul marcării unui an de la invadarea Ucrainei și, nu mai puțin important, al dejucării tentativei de stat puse la cale de Kremlin împotriva președintei Republicii Moldova, Maia Sandu.
Faptul că SIE a sesizat guvernul privind „riscurile și amenințările externe care pot aduce atingere securității naționale sau care contravin intereselor statului român, în această categorie fiind inclus și subiectul vizat” poate sugera un scandal declanșat la ordin, în care faptele au fost investigate abia după declanșare, și nici atunci cu bună credință; un scandal care rezultă organic din filonul suveranist, antieuropean și anti-NATO din discursul public promovat dintotdeauna de PSD și PNL, care sunt în fundul sufletului aliați naturali, nu adversari, ai AUR. Cuplăm acest discurs cu caracterul iliberal al proiectelor legislative ale puterii, inclusiv privind regimul ONG, și ne întrebăm dacă Nicu și Marcel ne duc spre UE sau spre periferia dominată de Viktor Orbán și plăcută lui Putin. Constatăm cu tristețe că elitele noastre nu pot și nu vor să se adapteze la cerințele europene, căci în UE există legi, reguli și valori care nu permit spolierea unei țări după bunul plac al cleptocraților.
Deloc întâmplător, oamenii puterii, politicieni și comentatori, vorbesc prea puțin despre rolul Ucrainei în contracararea expansiunii Rusiei în Europa, care nu ar cruța nici Republica Moldova, nici România, și nu vorbesc deloc despre faptul că ucrainenii preferă să moară pentru libertate mai degrabă, decât să accepte stăpânirea rusească. Tot astfel au fost tinerii noștri în decembrie 1989, când strigau „Libertate, te iubim! Ori învingem, ori murim!”. Își mai amintește oare cineva de ei acum? În niciun caz Sorin Grindeanu și elita cleptocrată din care face parte. Dar, ca să parafrazăm un înger căzut al tranziției, dacă ei tac, noi nu avem niciun drept să tăcem - nici azi, nici mâine. //
