Opinii

Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a fost ieri lipsit de echivoc în Discursul despre Starea Uniunii.

România e țara în care teoriile politice generale par să nu se aplice.

Dosarul Ponta-Ghiță-Blair a regenerat furibunda campanie împotriva DNA, care amintește prin vehemență și manipulare, tristă ironie, de cele purtate împotriva lui Băsescu.

Guvernul Cioloș face față cu greu tentației proiectelor care promit mari schimbări și a căror punere în practică nu o poate asigura.

Dezbaterile pe marginea tentativei de simplificare a fiscalităţii au scos la iveală devălmăşia din spatele contribuţiilor sociale.

Aducerea pe tapet a referendumului de unire a Transnistriei cu Rusia apare mai mult ca o carte pe care Moscova o joacă în perspectiva alegerilor prezidențiale din Republica Moldova.

Probabil, mai devreme sau mai târziu, se va ajunge la un faliment cinstit, deși termoficarea în București chiar ar fi fost o afacere bună pentru toată lumea, dacă am fi știut s-o gestionăm cu cap.

Tony Blair este doar ultimul din lunga serie a fericiților câștigători la Eurobingo-ul politic de la noi. România ar fi fost oricum o destinație firească pentru interesele de business ale fostului premier britanic.

Capra europeană a vecinilor noştri de la Vest a luat-o razna, de la prea multă căldură, prea multă aşteptare, prea mulţi migranţi...

UE nu are nevoie de o armată proprie ca să apere Europa de ruși (pentru asta există NATO), UE are nevoie de o armată proprie pe care s-o folosească ideologic împotriva anglo-americanilor și pentru a face o reverență Rusiei.

Oare după sfârșitul istoriei urmează sfârșitul Pax Americana? Și revenirea lumii lui Tucidide, unde „cei puternici fac ce pot, iar cei slabi suferă ce trebuie“?

Ne îndreptăm oare către noi protectorate sau încercăm să reconstruim state și să reașezăm populațiile în matca lor naturală?

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu, invitat sa comenteze numirea la Interne a dlui Dragoş Tudorache, a găsit de cuviinţă să adopte, de la înălţimea omului doi din stat, tonul aroganţei ofensatoare: dl Tudorache e un „nimeni“. „N-am auzit de el (…), nu este o persoană cunoscută.“

Duminică s-au împlinit 15 ani de la atacul terorist din 11 septembrie 2001. A fost, în multe privințe, un punct de cotitură în istoria recentă a lumii. Dar nu era nici pe departe un eveniment singular.

Specialist nu doar in fiscalitate si procesele cu bancile, dar mai ales in gafe si declaratii cam nelalocul lor, demisia lui Gabriel Biris se impunea.

Cuvintele ambasadorului SUA din Republica Moldova privind individualitatea politică și etnică a acestui stat în raport cu Romania au reprezentat un duș rece pentru naționaliștii români și analiștii de carton de pe malurile Dâmboviței.

Dilema PSD este prin urmare dacă să meargă cu Ponta la luptă împotriva DNA și a instituțiilor anti-corupție și să riște să piardă alegerile sau cu Dragnea la un câștig foarte probabil?

PRU a devenit nu numai un bazin colector pentru prietenii lui Victor Ponta care nu s-au mai regăsit pe listele de candidați ale PSD, ci, mai ales, o tabără de operațiuni politico-mediatice menite să-i sporească vizibilitatea lui Victor Ponta și capacitatea de negociere a viitorului său politic cu Liviu Dragnea.

Chiar dacă în final Tobă va primi verdictul de plagiator, în pofida proptelelor politice de care a beneficiat din partea PSD, faptul că până și după reforma CNATDCU un astfel de caz a fost posibil arată cât de puternic este sistemul care își infiltrează oamenii peste tot.

Au trecut deja trei luni de la alegerile locale și mai sunt tot trei luni până la parlamentare. În perioada de după locale, majoritatea energiilor s-au consumat în lupta, de cele mai multe ori surdă, pentru clarificarea raportului de forțe din interiorul partidelor. Perioada care urmează va fi una complet diferită.

După cât de mult s-a compromis, serviciul secret al Ministerului de Interne ar trebui desființat.