Opinii

Eurofobia, botezată eufemistic „euroscepticism“, a devenit acceptabilă în cercuri largi, în pofida neadevărurilor flagrante și a fracturilor logice pe care le conține.

Pontoratul sau doctoratul pontat, după numele ilustrului său realizator, este un sindrom al complicității academice care a favorizat impostura științifică.

PNL pretinde acum monopolul electoratului anti-PSD. Dar nu demonstrează că vrea să-l reprezinte cu adevărat.

Decizia recentă de plagiat pe care CNATDCU a emis-o în cazul lucrării de doctorat a lui Victor Ponta poate fi un pas uriaș în lupta împotriva imposturii academice și pentru recredibilizarea învățământului superior. Dar există și riscul de a fi un pas insignifiant.

Cred că aproape nimeni n-a crezut în drasticul rezultat al referendum-ului britanic. Chiar cei care l-au organizat vor fi contat pe o largă confirmare publică a opţiunii pentru rămînere în UE. Ghinion! Socotelile de-acasă nu s-au potrivit cu cele din tîrg. Iar acum asistăm la un policrom delir analitic, la un amestec de cutremur şi bîlbîială, de apocalipsă şi resemnare.

Se rescrie geografia simbolica a Europei. Din 24 iunie Canalul Manecii redevine una dintre frontierele Europei institutionalizate. Dar undele de soc pe care Brexitul le poate trimite in toate directiile nu pot fi ignorate.

Tot ceea ce este Ponta este determinat și condiționat politic și de aici perspectiva strâmbă asupra societății. Nu există „profesioniști” curați, nu există „experți” și „tehnocrați”, nu există Bine și Rău și nici Dreptate.

Afirmatiile nefericite stilistic si cam prea generalizatoare ale ministrului Marius Bostan despre situatia din invatamint au stirnit mînia proletara a liderilor de sindicat, unor profesori si policieni. I s-a cerut demisia.

În lunile care au trecut am inițiat un proces de consultare participativă și deschisă despre mai multe chestiuni cruciale pentru cultura vie.

O perioadă prelungită de negocieri cu UE ar putea să aducă răsturnări spectaculoase de situație, în condițiile în care frustrările celor care au preferat statu-quo-ul, deloc puțini la număr, ar da în clocot.

Anul acesta se fac 75 de ani de la Pogromul de la Iași. În care au murit câteva mii de evrei. Câți - nu știm și probabil nu vom ști niciodată pentru că adevărul este îngropat în gropi comune, la Iași, Podu Iloaiei, Târgu Frumos, Roman și cine mai știe unde.

Confirmarea Brexit slăbește UE și sporește posibilitatea unei Europe cu geometrie variabilă. Evident, Regatul Unit (și atât de divizat, acum) nu-și modifică geografia și nici nu-și suprimă relațiile cu blocul continental.

Lupta împotriva manipulărilor populiste trebuie dublată de o reformă a administrației de la Bruxelles care să ducă la îmbunătățirea și debirocratizarea Uniunii Europene.

Brexitul poate genera un efect de contagiune.

Dacă guvernul își va schimba atitudinea față de PSD și de majoritatea pe care încă o are în parlament, de ce acum și în ce scop?

Sub umbrela autohtonismului și protocronismului, politicienilor penali le va fi mult mai ușor să demonteze legislația anticorupție, impusă – nu-i așa? - de străini.

Criza de legitimitate a clasei noastre politice este sincronă cu cea mai gravă criză a instituțiilor europene.

De ce trebuia un referendum pentru a decide o chestiune atât de complicată? Pentru că suveranitatea britanică e vie, nu e tribală, ci juridică și e, deci, în conflict cu proiectul unui superstat european care șterge suveranitățile naționale.

Pentru laburiști, provocarea este aceea de a arăta că globalizarea lucrează în beneficiul britanicului obișnuit, nu pentru elitele supranaționale.

E profund nesănătos pentru o societate să nu se poată baza pe parlamentul care o reprezintă și să spere mereu ca soluțiile să vină fie de la instanța constituțională, fie de la justiție în general.

Supus propagandei mincinoase a unui Nigel Farage și oportunismului unui Boris Johnson, pesedistul englez a făcut un mare rău țării sale și Europei. Fără s-o știe și fără s-o vrea.