Opinii

Există un numitor comun între atentatul de la Nisa, Brexit, încercarea de lovitură de stat din Turcia, ascensiunea populismului în Europa și Statele Unite, revizionismul Rusiei? Da, există: imprevizibilitatea.

De la un moment bine dat încolo, ce se scrie şi se vorbeşte în marginea istoriei e lipsit de sens. Trăim un asemenea moment. Cine vrea poate să îi spună Nisa. Nu ajută mai mult decât un semn de carte, dar altceva nu e de făcut. Înainte să închizi cartea, e bine să marchezi locul din care n-ai mai fost în stare sau n-ai mai vrut să citeşti.

Cei ieșiți în stradă după Colectiv se așteptau ca oamenii noi din guvern să oprească trenul politicianismului corupt, fie și aruncându-se în fața acestuia. Deocamdată, rămânem la faza mimării curajului.

Cum de România nu este capabilă, după atâta amar de vorbărie pe tema nevoii stringente de forțe politice noi, să producă un nou partid național sau măcar o alianță?

Problemele din sănătate sunt complexe și necesită o soluție de sistem, care, iată, întârzie să vină din partea guvernului tehnocrat.

Voiculescu poate în continuare să facă agenda publică chiar și din închisoare și are sprijin de la nivel înalt, unde politicienii au jucat, din nou, murdar.

Intervenția armatei trebuie înțeleasă în logica sancționării derapajelor de la principiile kemaliste.

Adesea, în politică, a vrea mai mult, a vrea prea mult poate însemna, by the end of the day, a avea mult prea puţin.

Pe 23 iunie, istoria s-a schimbat brusc. Odată cu ea și destinul Theresei May. Nu-mi amintesc ca vreun alt premier să fi beneficiat de premise atât de favorabile, culmea, tocmai pe fondul Brexit. Sarcină dificilă? Negocieri dure? Presiune enormă? So what?! Chiar dacă și-ar petrece următoarele luni în fața televizorului fără să miște un deget, May tot câștigă. Un fel de răsplată însutită pentru toți anii de uzură și de pedalat în gol.

Prima lecţie pe care a învăţat-o foarte rapid poporul francez este că e complet singur şi... gol în faţa atacurilor teroriste. Dacă este să fie, va fi.

E puțin probabil ca Erdoğan, un lider egomaniac și paranoic, să țină în vreun fel cont de intervențiile externe care i-ar cere să oprească acest tip de represiune generalizată.

Tentativa de lovitura de stat din Turcia a fost o adevarata surpriza desi, a posteriori, putem gasi multe elemente care au creat contextul favorabil izbucnirii unui asemenea eveniment

În lunile de după „evenimente“, Vadim Tudor se distra informînd, din cînd în cînd, poporul, în proaspăt lansata sa publicaţie („România Mare“) asupra unor năzbîtii banditeşti ale subsemnatului.

E bine, ca parteneri strategici, să susţinem democraţia şi constituţionalismul în Turcia. Venind dintr-o ţară mică şi fără şansă de a influenţa politica internă la Ankara şi Istanbul, comunicatele lui Johannis şi Cioloş au fost corecte; nu era cazul să intre ei în chestii de fineţe.

Pray for France. Războiul european civil este în plină derulare. Carnagiul de la Nissa scoate la iveală existența unui conflict ireductibil între o minoritate teroristă și o majoritate pașnică.

Cei din urechea nefericitului mort la Spitalul de Arsi sunt suta la suta romanesti. Ei sunt viermii indolentei, hotiei si neprofesionalismului care rod natia de zeci de ani. Au devorat-o pina la os.

Deriziunea ieftină, batjocorirea conducând la anularea valorilor și lașitatea morală – iată cei trei piloni pe care stă înapoierea României. Îi vedem pretutindeni de mulți ani. Dar temelia lor s-a pus și se pune în școală și în universitate – prin impostură.

Câtă vreme la nivelul societății nu va funcționa decât consensul nemulțumirii și al lehamitei, la nivel politic nu va fi posibil decât același consens al hoției și disprețului.

Era destul de limpede, încă de la început, în ciuda declarațiilor contrare, că Dacian Cioloș nu a venit în România de la Bruxelles pentru a fi premier doar pentru un mandat de 10-11 luni.

Faptul că în România se recurge tot mai des la verdictul Curții Constituționale în probleme care țin de toate cele trei ramuri ale guvernământului scoate în evidență disfuncții grave de funcționare a statului.

Probabil cel mai serios proiect de ţară ar fi stabilirea unui traseu clar al adoptării monedei unice, evaluarea efectelor pozitive ale acestui gest şi grăbirea intrării în zona euro.