Opinii

Democratizarea nu e numai o prioritate, ci cea mai importantă dintre ele, iar dezbaterea unor soluții concrete în acest sens ar trebui să fie în centrul vieții noastre politice.

Politica externă a Rusiei s-a definit și ca o alternativă la linia de politică externă occidentală.

Agenda candidatului establishment-ului este mult mai aproape de tendințele mari reflectate de America mainstream decât lasă să se întrevadă temperatura electorală.

Nicicând în ultimile decenii alegerile din SUA nu au fost atât de importante pentru comunitatea internațională.

Poate că, mai stringentă decât o „reformă“ a clasei politice, este nevoie de o reformă autentică a cetățeniei, a implicării civice, a angajării în problemele cetății. Poate că noi trebuie să ne reformăm mai întâi de toate.

>Se poate gîndi democraţia fără exerciţiul ritmic al alegerilor? Fără îndoială, nu. Din păcate însă, scrutinul nu funcţionează ca un mecanism riguros, străin de orice aproximaţii, ambiguităţi, subterane impure, manevre ipocrite, strategii interesate, înşelăciune, demagogie, prostie.

Este un document scurt, concis dar suficient de consistent încât să stea de sine stătător pe post de program de guvernare asumat de o viitoare majoritate parlamentară.

Premiul Nobel pentru literatură reprezintă, ca și Premiul Nobel pentru pace, mult mai mult decât onorarea realizărilor excepționale ale unei personalități.

Cioloș este practic ultima piesă disponibilă care poate fi aruncată în lupta împotriva PSD în alegeri.

Cronologia ultimelor demersuri ale lui Sebastian Ghiță demonstrează că acestea se constituie practic ca reacții la principalele momente publice ale scandalului Black Cube.

Campaniile electorale sunt momente când întreaga industrie a compromiterii funcționează la capacitate maximă.

Partidele au exploatat din plin mina de aur propagandistică și logistică a instrumentalizării politice din infrastructura preuniversitară.

Dacian Cioloș este extrem de util tocmai pentru că nu e un lider sau un reformist, ci e un element de brand care trebuie, alături de câțiva candidați proaspeți, să scoată imagologic PNL din încremenirea în proiect.

Alinierea unui guvern tehnocrat pe scena politică reprezintă simptomul cel mai acut de criză politică – încrederea în partide cunoaște un abis, nivelul de saturare cu metehnele reprezentanților atinge un climax sumbru.

În acest context geopolitic fluid, democrațiile liberale vor fi în stare, mai ales ca voință politică, să facă față asaltului unor regimuri autoritare care par mai agile și mai motivate să tranșeze lucrurile în favoarea lor?

„Acesta nu este drumul către pace, ci pacea este drumul.“ (Juan Manuel Santos, președintele Columbiei, laureat în 2016 al Premiului Nobel pentru pace)

De la o vreme, primesc tot felul de ecouri din care rezultă că Partidul Naţional Liberal se simte neiubit. El vrea sa se împrospăteze cu oameni noi, vrea să cîştige alegerile, vrea sprijin şi înţelegere, vrea competenţe proaspete, membri curaţi, solidaritate. Iar lumea nu pricepe.

O ințiațivă legislativă agită, pe drept cuvânt, dezbaterile publice din ultima vreme : este vorba de așa-numita Lege a dării în plată.

Marii plagiatori cunoscuți deja publicului nu vor scăpa nici de ”tirania” CNATDCU, nici de retragerea titlurilor de doctor.

După ce a devenit purtătorul de speranță și de înnoire pentru mulți oameni, premierul are datoria morală să se pronunțe răspicat cât mai curând cu putință în privința simpatiilor și a antipatiilor sale politice.

Campania împotriva Laurei Codruța Kövesi se bazează până acum pe vorbe, nu pe fapte, și e condusă de protagoniștii unor dosare instrumentate de DNA. Până când nu vor exista probe incontestabile, avem toate motivele să considerăm că e vorba de demersul disperat și mârșav al unor mizerabili.